Comentarii pentru: La 600 de ani: mult Iasi. Si mult alcool.

de: andruska

andruska — Wed, 21 Jan 2009 19:40:04 +0000

Cu siguranta ai dreptate. Eu vad deocamdata jumatatile goale, pe alea pline le-am baut

de: fbronnie

fbronnie — Wed, 21 Jan 2009 11:47:46 +0000

Desigur, putem privi critic, in sens negativ, orice aspect al vietii noastre, inclusiv orasul in care traim. Putem injura, putem sa ne intristam, poate sa ne doara indiferenta oamenilor in general, si a celor ce pot schimba ceva, in special. Adevarul e ca nimic nu este perfect in lume. Comparativ, doua orase nu sunt nici mai bune nici mai rele. Sunt doar perspective din care privesti si momente in care analizezi. Acelasi oras nu ni se pare la fel, la doua momente diferite. Depinde mult de starea de de spirit pe care o ai in momentul in care faci o judecata.
Aici http://fbronnie.blogspot.com/2009/01/oraul-meu-arad.html am scris despre Arad la modul pozitiv, lucru care se poate schimba totusi, depinde de evolutia lucrurilor.
Cert e ca orice oras are aspecte pozitive si negative. Depinde de noi sa vedem partea plina a paharului.

de: andruska

andruska — Mon, 05 Jan 2009 20:15:44 +0000

Imi place mult ce ai spus, si cred ca ai dreptate in totalitate. Dar cuvintele tale ma si intristeaza. Imi place Budapesta. Imi place mai mult inca Viena (in timp ce imi e groaza de orase precum Parisul). Totusi, nu ma simt nicaieri acasa, deocamdata. Pentru ca “acasa”, cum bine spui tu, inseamna “acolo unde-i bine”. Aici e bine, dar nu va mai dura mult. Si o iau de la capat. La 30 de ani, e tragic. Sau comic, depinde cum privesti…

de: Dan

Dan — Mon, 05 Jan 2009 12:49:11 +0000

Un anume proverb spune ca „Ubi bene, ibi patria” adica „acasa e unde-i bine”. Din perspectiva asta, mi se pare evident ca Ral sa afirme ca Iasi-ul e acasa pentru ca nu s-a intamplat sa-i fie mai bine intr-un alt loc. Dupa cum vad eu lucrurile insa, binetea asta nu apare decat in anumite conditii. Nu le detaliez pentru ca la un moment dat ati facut-o voi, dar cred ca cea mai importanta dintre ele este siguranta. Siguranta ca poti evolua pe un drum pe care ti-l doresti. Chestia asta iti poate da sau rupe aripi. Consider ca Ral a simtit in Iasi siguranta asta mai mult decat in Bucuresti (cat se poate simti ea in Romania) in timp ce Andrei a fost nevoit sa si-o caute in alta parte, ramanand cu o oarecare furie in suflet, ca locul unde s-a format si care poate i-a oferit multe din conditiile de care vorbeam mai sus, nu a putut sa i-o da pe cea mai importanta din ele.

Consider in continuare ca problema lasitatii: „pleci(fugi) din tara pentru a abandona responsabilitatile pe care le-ai avea daca ai trai in tara ta si in felul asta nu faci nimic pentru ai tai.” e o problema complet falsa. Iata cateva motive:
1. Fiecare om incearca sa isi gaseasca un loc, un rost. Daca nu-l gaseste intr-un loc, il cauta in alta parte. Nu trebuie sa se conformeze (ar insemna sa renunte la ce e el). Mai mult, si ceilalti sunt liberi sa traiasca cum vor. Daca in comunitate cineva nu isi gaseste locul, nu inseamna ca e indreptatit sa forteze schimbarea celor multi.
2. Tara este o diviziune politica si nu are sens sa vorbim despre plecare din tara decat in sensul indeprtarii de cei dragi sau mai mult, de natiune. Natiunea insa nu mai reprezinta azi doar o comunitate sociala bazata pe originea membrilor. Natiunea presupune o cultura, un anumit tip de etica. Cum poti face parte dintr-o natiune ale carei valori sunt in cea mai mare parte diferite de ale tale? Poti afirma ca esti membru al unui grup cu care nu ai nimic in comun decat ceea ce nu a depins de tine: locul nasterii?
3. Plecand nu inseamna ca nu mai ai grija de cei de acasa;
4. Doar plecand poti sa vezi sistemul din afara lui si sa-l judeci putin mai obiectiv;
5. In plus, in contextul globalizarii… nu pleci de fapt nicaieri. Te muti mai incolo. Ca te-ai mutat din Bacau la Iasi, sau din Iasi in Bucuresti sau la Budapesta ori Berlin e acelasi lucru.

In concluzie, sunt fericiti cei ce poate spune ACASA locului unde s-au nascut. Ma tem insa ca, uneori, din ce in ce mai mult, nici eu nu sunt printre acestia.

de: andruska

andruska — Fri, 16 May 2008 19:01:15 +0000

@ Cristian:
Multumesc mult pentru cuvintele de mai sus. Nu pot decit sa fiu complet de acord.
Daca ai fost la National, iti mai amintesti de Sick-Tir, prima voastra revista libera, de fapt sora geamana a “Saprosan”-ului de la Ibraileanu? Eu si Alin am mosit Saprosan-ul si i-am scris primul numar doar in doi…
Da, intr-adevar, la Iasi sint tot mai multe masini scumpe, tot mai multe vile. Nu stiu de unde are lumea bani. Nici liceenii sau studentii nu mai sint ce-au fost, de obicei strazile de linga licee sau universitate sint blocate de masinile scumpe primite de la parinti. Nici eu nu stiu de unde au iesenii acum bani, dar se pare ca multele mall-uri si hipermarket-uri nu dau faliment, asa ca…
De acord, sint super agresivi in trafic, nu au rabdare neam (eu de obicei sint linistit si ii las pe nebuni sa se bage-n fata, daca asa vor ei, iar cind ma claxoneaza habar n-ai ce placere am sa ramin calm si sa ii vad spumegind).
Da, oamenii sint grobieni si artagosi – ai dreptate si nu am nimic de adaugat.
Doar intr-un singur punct ma indepartez de tine: Iasul AR PUTEA AVEA un farmec aparte. Trebuie doar putin bun simt din partea cetatenilor si a administratiei. Dar imi e teama ca proiectul Palas va narui tot. Si nu numai acest proiect. Ce a ramas din spiritul complexului studentesc Tudor Vladimirescu dupa construirea Mall-ului? Nimic, zic eu. Cred ca zona trebuia administrata altfel, iar Mall-ul construit in alta parte. Oricum eu nu mai recunosc zona studentiei mele: noi beam atunci o bere pe malul Bahluiului, studentii de azi joaca “table football” in Viper… Asta e… Si tocmai de aia eu iubesc amintirile…
Cred ca romanii nu au invatat inca, nici dupa toate distrugerile comunismului, cum sa isi pastreze istoria si partile importante ale oraselor. Ceea ce distruge acum capitalismul de cumetrie din savoarea Iasului se compara perfect cu ceea ce a distrus comunismul (vezi blocurile cutii de chibrit de pe malul Bahluiului si nu numai). Pacat ca, pentru a construi ceva monstruos, nu stim decit sa distrugem ceva vechi si impresionant…
Oare ce ar fi fost daca Palas-ul era construit la iesirea din Iasi prin Canta, pe malul Bahluiului, iar esplanada Palatului era amenajata intr-un parc mare si un loc de concerte? Si asa Iasul duce lipsa de spatii verzi…
De asta zic: Iasul AR PUTEA AVEA un farmec aparte, asa cum (inca) il are strada “Lapusneanu”. Si poate il va avea, si poate eu ma voi reindragosti de el. Sper sa fie asa.

de: Cristian

Cristian — Fri, 16 May 2008 09:33:33 +0000

Foarte faine versurile Colibri…si foarte adevarate. Sunt un iesean plecat de vreo 5 ani dar tot mai ajung la Iasi de doua trei ori pe an. Locuiesc intr-o tara nordica unde ploua aproape in fiecare zi(nu doar de tei ori pe saptamina). Nu am timp sa vad cerul, dar imi amintesc frumusetea aia de cer de la Iasi atunci cind venea toamna si eram licean la National si chiuleam ca sa merg in parcul Junimea ori in Ticau. Orasul s-a schimbat, oamenii si ei. Gasesc de fiecare data atunci cind vin la Iasi mult mai multe masini scumpe. As spune chiar de fitze, dar nu inteleg de unde au oamenii aia bani de ele, poate isi refuza alte bucurii, poate doar isi etaleaza noul status social. Dar sunt si mai agresivi/necivilizati in trafic, de parca toti ar fi fost soferi de taxi in Bucuresti(ceea ce pentru mine e culmea tupeului si nesimtirii/no ofense). Orasul a ramas la fel de prafuit cum il stiam, dar linistea lui e sparta in mii da tzandari de claxoane si campanii publicitare idioate purtate la megafoane din masini-ferestre de PVC, circul nu-stiu-care, agentia imobiliara x. Atunci cind intri in contact cu oamenii sunt draguti si amabili, s-ar parea ca nu i-a atins inca smecheria bucuresteana, dar daca discutia evolueaza in contradictoriu, vei constata brusc o prapstie uriasa, vor deveni grobieni si artagosi – am replicat odata cuiva ca nici macar sa se certe nu stie, ar putea face acest lucru cu eleganta, si nu ca la piata Nicolina. Acest lucru e perfect valabil pentru aproape oricine, de la administratorul de bloc, la politist/secretara facultatii/vinzatoarea de mall/vecina de palier…Cu toate acestea iubesc acest oras…am vizitat foarte mult, am trait in orase diferite din tari diferite. Iasul are o pace a lui in umbra Mitropoliei. Si pe strazile Copoului. Ori la manastirea Bucium…Iasul are un farmec aparte, dar trebuie sa fii pregatit pentru a-l recepta. Inca odata, no ofence pentru nimeni, Iasul e pentru mine ca o femeie frumoasa si foarte capricioasa. Trebuie sa stii ce si cum sa ii ceri si te va coplesi cu darurile ei. O zi buna tuturor!

de: andruska

andruska — Thu, 15 May 2008 06:30:09 +0000

Ooooo, dar si eu sper la fel. Numai ca acea camera a lui Alin pentru mine a devenit ceva de poveste, suspendat deasupra oricarui loc si oricarui timp, iar singurul refren care se aude in acea camera de poveste apartine Pasarii Colibri:

“S-au dus ai mei prieteni, s-a dus si acea clipa
Mai zboara fiecare, batind dintr-o aripa,
Traiesc, mai rid, fac glume, sint sanatosi – dar vai!
Acum nimic nu este ca-n acea zi de mai!

Si cit as da acuma sa fim iar impreuna,
Pierdut intre prieteni ce visul si-l aduna,
Si as da totul, totul – chiar locul meu din rai
Ca viata mea intreaga sa fie-o zi de mai!”

de: raluca

raluca — Wed, 14 May 2008 17:27:17 +0000

Andrei e clar ca avem pareri diametral opuse. Eu am spus ca nu incerc sa te conving ca Iasi-ul e cel mai tare, ci doar sa incerc sa iti arat de ce iubesc eu Iasi-ul. Asta e, amandoi am avut experiente neplacute, da nu stiu de ce eu nu simt nevoia sa fug. Probabil ca sunt o idealista care crede ca vremurile alea cand stateam cu totii in camera lui Alin se vor intoarce…

de: andruska

andruska — Tue, 13 May 2008 19:25:06 +0000

Nu stiu de ce imi tot faci comparatia cu ungurii, Raluca: eu nu am vorbit atit de comparatii (cu ungurii), cit de o anumita normalitate, care ar trebui sa fie peste tot. Si sa stii ca, daca as dori sa fac comparatii si sa dau exemple, atunci pot sa spun ca tara care se apropie de ideal nu este nici pe departe America, cum spui tu – ci Germania de Vest. Spun asta pentru ca, cel putin in ceea ce priveste itemii de normalitate prezentati mai sus, tara aceasta ii satisface cel mai mult. Desigur, as mai putea sa dau exemplul tarilor nordice, dar asta numai din auzite.
Nu cred ca nu ai dreptul sa critici daca fugi in America. Ba il ai, asa cum cei fugiti in Franta sau Anglia in timpul comunismului aveau dreptul sa critice de la microfonul BBC sau Radio Europa Libera. Cum sa nu ai acest drept. Cind fugi, o faci tocmai pentru ca esti convins ca pur si simplu nu poti schimba nimic, ca totul este inutil – cel putin pe perioada vietii tale nu se va schimba nimic. Si atunci fugi. Si ai tot dreptul sa critici tara si orasul care ti-a mincat o copilaria normala, ti-a umbrit tineretea prin mizerie, nesimtire si lipsa viitorului. Cum sa nu ai dreptul sa critici, Raluca. Ba il ai cu asupra de masura.
Si inca ceva: nimeni nu pleaca de atita bine, Raluca. Oamenii pleaca de obicei din disperare. E si situatia mea: crezi ca eu nu as vrea sa ramin in Romania si in Iasi macar atita timp cit mai traieste bunica mea? Ba as vrea, habar nu ai cit de mult. Dar nu pot. Pentru ca am deja 30 de ani si nu am nimic pina acum, asa cum au cei de 30 de ani din State sau Germania. Nu am nu numai job in domeniul pe care mi-l doresc – dar nici macar o slaba sansa sa am asa ceva (poate pe tine te-au facut proasta – dar macar te-au acceptat in domeniul pe care l-ai ales. Pe mine nu). Si sistemul romanesc pe pile si lins in cur e de vina pentru asta. Asa ca nu te supara, dar, ca sa folosesc expresia auzita recent de la Alin, m-as cam duce la buda sa ma lepad de necuratul – adica de Romania, cu tot cu Iasii de rahat, Bucurestii de rahat si alte alea necurate ale ei cu tot.
Nu spun ca Germania, fie ea si cea de Vest, nu are uscaturile ei. Aminteste-ti de ce ce am patit eu la restaurant. Dar mediile academice, jurnalistice si culturale sint cu adevarat extraordinare. Nu merge cu pile, si sa stii ca recomandarile NU sint pile decit in sistem romanesc. Si te poti plimba liber pe oriunde in Konstanz, de pilda, la orice ora din zi sau noapte, fara teama. Si nu e mizerie. Si oamenii sint faini si corecti. Si nu sint gropi. Si nu e praf. Si mosii si babele nu se iau de tine ca poti creste ciini, dar copii nu. Si cersetorii sint curati si cu bun simt. si asa mai departe. M-as bucura sa plecam o data toti patru si sa facem o excursie in Germania. Pentru ca nu e vorba doar de nemti aici – ci de NORMALITATE.

de: raluca

raluca — Tue, 13 May 2008 18:52:22 +0000

Ba poti iubi ceva ce e al tau, chiar daca e rau sau urat si exemple ai mai ales in apropierea ta. Eu nu pot sa cataloghez iesenii asa cum faci tu pentru ca stiu ca sunt mai buni decat alti romani. Si acum sincer de cate ori a luat Alina palme in Iasi si de cate ori in Budapesta. Poti spune cu mana pe inima ca ungurii sunt mai buni? Eu sincer vad altfel lucrurile. Da asa e Romania, da daca imi bag coada intre picioare si o tai in America, de exemplu, zic eu ca nu mai am dreptul sa critic, atata timp cat nu ma lupt din interior sa fie bine. Si ce crezi ca scriitorii din Bucuresti sau de oricunde sunt mai savanti? Eu nu cred. Imi povesteste Alin de conferintele lui la care ajungi doar cu o invitatie si doar cu recomandari(pe care eu le numesc pile) destul de suspuse. Nu intri in cercul lor strampt nici daca esti Aristotel…
Si de unde cataloghezi tu iesenii ca fiind rai, incruntati si nu stiu cum cand nu ai fost in Nicolina, ci doar in Vaslui, care fie vorba intre noi e o strada si nimic mai mult. Ai cunoscut tu toti iesenii? Eu am fost, din nou aduc vorba, la Elena in Dacia si nu mi-a fost frica. Sunt oameni cu bune si cu rele cum sunt peste tot. Esti tu fericit ca nu ai vazut inca fata urata a ungurilor sau a altora si sincer iti urez sa nu o vezi. Ai avut norocul sa nu plangi singur in parc un an intreg pentru ca cei cu care lucrai te catalogasera ca proasta si te tratau ca atare. Si stiii si tu ca sunt orice numai proasta pe domeniul meu nu. Nu pot si nici nu imi doresc sa te schimb sau sa iti schimb convingerile. Da cred ce am spus despre mass media din Iasi da totusi cred ca ma pot intoarce sa schimb ceva. Probabil ca mi se va da in cap asa cum mi se da aici, da asta e viata. Sunt convinsa ca pana si americanii sunt nemultumiti de tara lor, da o tara ideala, sau un popor ideal nu exista…