Interactiuni

M-am intrebat cu cine sa votez, am ascultat discursurile si dezbaterile politice, iar in final am facut calcule. Pentru fiecare etapa am gasit un tratament. M-am vindecat.

Tratamentul 1. Eu cu cine votez?

Tratamentul 2. Lacrimi si revizuirea Constituiei

Tratamentul 3. Concluzii si calcule

Via Raluca.

Nu voi face publice umilintele la care am fost supus in ultimele trei luni de autoritatile romane, in frunte cu Premierul si Ministrul Educatiei Emil Boc, girat mereu si personal de Traian Basescu. Nici ultima umilinta, traita chiar ieri si avind aceiasi autori. Poate cindva, poate alta data. Nu voi face publice nici motivele pentru care nu voi merge la vot ori cele pentru care nu ma mai consider cetatean roman. Ingaduiti-mi insa un moment de defulare. E un videoclip realizat prost, cred ca si eu as fi facut versuri mai interesante. Dar ideea generala este totusi dureros – si umilitor – de adevarata. Ce sa mai spun… sa votati bine! Cind voi gasi o tara pe care sa o consider a mea si care sa ma accepte, imi voi face si eu datoria de cetatean. (multumesc, C si S!)

[Nota: campania electorala are unele dimensiuni total ignorate de media centrale romanesti, prea ocupate poate cu subiectele "mari" de campanie, precum parerea actualului presedinte despre cum a fost sau nu domnul Antonescu aproape de sotia sa in momentele grele. Una din aceste dimensiuni necunoscute a fost sesizata perfect de George, autorul postului de mai jos si, evident, autorul invitat al "Interactiunilor". Multumim, George, si te mai asteptam!]

Modul în care a decurs campania electorală din această toamnă ar trebui să ne îngrijoreze. Evident, oameni diferiţi au priorităţi şi temeri diferite, dar cred că, în ciuda diferenţelor, există motive serioase pentru un consens în această privinţă. Mai întâi, atmosfera în care se desfăşoară disputa politică este sufocantă. Instituţiile statului, care ar trebui să asigure un cadru decent pentru o asemenea competiţie, nu-şi fac treaba. Nu înţeleg, de exemplu, cum este posibil ca toată lumea să “asculte” pe toată lumea, inclusiv în clădirea Parlamentului, fără ca procuratura şi SRI-ul să ia măsuri vizibile. Dacă ne îndepărtăm de zona de responsabilitate a statului, nu scăpăm de probleme. Presa a devenit şi ea teren de luptă. Nu e o problemă că un ziar sau o televiziune îşi asumă o linie politică. Este însă o problemă dacă nu şi-o asumă explicit şi cu argumente, dacă atacurile se desfăşoară în imersiune, doar cu un vag periscop, ici şi colo, peste centură.

Apoi, ce ne “oferă” candidaţii? Un spectacol de rinocerizare, de bătălie greoaie, zdrăngănită, de blindate tâmpe care, evident, nu iau prizonieri. Populism şi oportunism, slalom printre temele importante, ritualuri de curtare a unei “majorităţi morale” inventate ad hoc – muncitoare, cinstită-deci-nedreptăţită, vag naţionalistă, creştin-ortodoxă.

Chiar şi în lateralul discursului, simptomele sunt similare. Despre această zonă este postul de faţă – şi nu l-aş fi rugat pe Andrei să-l găzduiască dacă nu mi s-ar fi părut o temă importantă. Iată despre ce e vorba: Preşedintele în exerciţiu doreşte să fie reales. Cum ne convinge? Pentru electoratul român, tema centrală este, în mod anormal, referendumul. Nu cred că aşa se discută o temă fundamentală, cum este reformarea instituţiei-nucleu a statului. Passons. Pentru electoratul vorbitor de maghiară din Secuime, domnul Băsescu are însă un alt mesaj, şi acesta ciudat în felul său. Domnul Băsescu îşi face campanie folosindu-se de imaginea fostului – şi probabil viitorului – premier al Ungariei, Viktor Orbán (sursa).

(click pe fotografie pentru a o mari)

Traducerea (mulţumiri, C) spune aşa:

“Orbán Viktor în tabăra de la Tuşnad: “În turul al doilea aş vota pentru Traian Băsescu”.

“De ce am aştepta până în turul doi?”

Ce este ciudat aici este că domnul Băsescu vrea neapărat să sugereze o strângere de mână (care NU există – atenţie la mâinile lui VO) care să-i aducă voturi. Ciudat, pentru că românilor domnul Băsescu le transmite un mesaj la limita naţionalismului, iar în această imagine apare cu un personaj politic care nu este cunoscut ca un mare admirator sau prieten al României. În timpul guvernării lui VO, relaţiile româno-maghiare au fost adesea tensionate, de ex. pe tema cetăţeniei (nu iau o poziţie, ci observ un fapt). Pe de altă parte, în timpul guvernării socialiste de la Budapesta şi a guvernului Tăriceanu la Bucureşti, au exista şedinţe comune de guvern (de ce nu mai sunt?) şi lucrurile au progresat. Este oare domnul Băsescu oportunist folosindu-se de o imagine care să placă secuilor, chiar dacă este în contradicţie cu discursul său pentru restul populaţiei? Dacă ne uităm pe spatele fluturaşului, lucrurile nu se clarifică.

(click pe fotografie pentru a o mari)

Traducerea (aceleaşi mulţumiri):

De ce să îl votăm pe Băsescu?
1. Pentru că el este politicianul care ştie cel mai bine ce înseamnă automia locală. Ca fost primar, Traian Băsescu ştie că deciziile trebuie luate acolo unde trăiesc cetăţenii; nu la Bucureşti trebuie hotărât ce e bine pentru comunităţile locale.
2. Pentru că el este singurul politician care în cursul vizitelor sale în Secuime niciodată nu a avut mesaje naţionaliste sau xenofobe, dimpotrivă, a vrut să asculte omul simplu, maghiar şi român.
3. Pentru că după ce a promis că miniştrii PDL vor veni cu proiecte cuprinzătoare în judeţul Covasna, acest judeţ a primit în 2009 mai mulţi bani decât în cei patru ani anteriori luaţi laolaltă.
4. Pentru că Partidul Democrat-Liberal, ca şi FIDESZ, face parte din cea mai mare familie politică europeană, Grupul Popular, şi este capabil să creeze un puternic pol de dreapta european.
5. Pentru că Orbán Viktor, preşedintele FIDESZ, crede că Traian Băsescu este acel şef de stat cu care se poate colabora cel mai eficient în vederea consolidării relaţiilor dintre România şi Ungaria, respectiv între maghiarii şi românii din Transilvania.

1. Este un citat, probabil, din Caragiale. Sau Urmuz. Nu comentez prestaţia domnului Băsescu la Primăria Bucureştiului. (Să notăm doar că cel mai mare oraş al României este doar pistă de accelerare electorală pentru mai toţi primarii. Rezultatele se văd, se respiră etc.) Dar mă întreb despre ce autonomie se face vorbire aici? Despre cea în dreptul căreia Preşedintele României a notat apăsat – şi deloc diplomatic – “niciodată” când vizita Budapesta? Iar dacă deciziile nu se iau la Bucureşti, atunci de ce se laudă domnul Băsescu că şi-a trimis miniştrii să asfalteze prin Covasna (la 3.)? Miniştrii şi banii nu au venit de la Cucuieţii de Ciuc. O mână îşi păstrează reflexele centraliste, ca în Dr. Strangelove?

2. – Poate că e ceva adevăr în afirmaţia: “domnul Preşedinte vorbeşte omului simplu”. Am menţionat deja că populismul domniei sale – şi al celorlalţi candidaţi cu şanse – mă irită. Totuşi, dacă îmi aduc bine aminte, domnul Băsescu la Tuşnad a insistat să fie el ascultat. Să fiu clar – naţionalismul din Secuime nu mi se pare mai sănătos doar pentru că e unul minoritar. E bine aşadar că Preşedintele merge acolo, dar maniera de dialog a domnului Băsescu nu e cea mai fericită.

5. – Este o enormitate. Orbán va avea un discurs mai agresiv la adresa României, mai ales dacă intră la guvernare cu extrema dreaptă, iar Băsescu este cel care l-a trimis pe Preşedintele Republicii Ungare la plimbare în martie, ceea ce nu a fost tocmai un act de prietenie (nici maniera Preşedintelui maghiar de a-şi aranja vizita neoficială în România nu a fost una amicală, dar una-i una, alta-i cealaltă).

Cam atât. Este doar un exemplu periferic de Newspeak electoral românesc. Poate ajută, unii zic asta despre exemple.

Nu, nu este vorba despre Cei trei muschetari… La 20 de ani de la Revolutie, ne-am dat seama ca l-am injurat degeaba pe Silviu Brucan pentru profetia lui crunta: Romania mai are nevoie de alti 20 de ani, si apoi inca 20, si tot asa mult, mult mai departe pina cind – DACA se va intimpla si asta – va ajunge din urma tarile (nu, nu bogate, ci pur si simplu) normale. Chiar ma gindeam la un moment dat ce as putea spune cu ocazia acestei aniversari pe care nici nu stiu cum sa o privesc, altfel decit cu un ochi rizind si altul plingind. Dupa ce am citit postul recent al lui Cezar, mi-ar fi rusine sa mai bigui vreun cuvint. Va rog sa rupeti din timpul vostru doua minute si sa il cititi – este povestea unui om care a trait Revolutia pe viu (nu “in direct”, ca noi astialalti), a primit un upercut zdravan in plina figura din partea tranzitiei catre libertate si economia de piata, iar acum si-a gasit alte rosturi intr-o tara in care, desi romanii sint vazuti chioris, este respectat asa cum merita.

Disclaimer. Ma aflu momentan intr-o situatie delicata, pentru rezolvarea careia este imperios necesar sa pot discuta cu autoritatile statului roman – in special la nivel guvernamental. Ca atare, instaurarea unui guvern – oricare ar fi el – nu poate decit sa ma bucure. Totusi, personal nu cred in guvernul Croitoru; desi s-au avansat argumente pro si contra fundate pe conflictul constitutional intre Parlament si Presedintie, eu as dori sa privesc situatia acum din alt punct de vedere.

Ginditi-va la un barbat tinar, frumos, bine situat financiar, cu mult succes profesional si foarte bine educat. Acuma, omul nostru se indragosteste de o fata – cam saracuta si scalimba, e drept. O cere in casatorie, dar fata, desi are toate motivele rationale sa ii accepte propunerea, pur si simplu refuza: poate nu il iubeste, sau poate asteapta alte lucruri pe care ea le considera mai importante de la viitorul sot. Teoria rational choice nu prea are loc intr-un asemenea tip de decizie intrucit, evident, le coeur a ses raisons que la raison ne connait pas. Totusi, nepasindu-i de refuz, tinarul nostru merge inainte, pregatindu-se de nunta: antameaza restaurantul, tocmeste lautari, vorbeste cu popa si rezerva biserica, tipareste invitatiile, face lista cu nuntasi, ce mai! – toate pregatirile necesare intr-un asemenea caz. Intrebarea mea este: cum ati privi actiunile acestui tinar? Vi s-ar parea normal la cap, sau sarit de pe fix, to say the least? In orice caz, veti fi de acord cu mine ca este complet lipsit de simtul ridicolului.

Cam in aceeasi situatie se afla prim-ministrul desemnat Croitoru, impreuna cu fiecare dintre ministrii sai – la rindul lor, desemnati. Omului i s-a spus in fata clar si categoric ca nu va fi acceptat ca prim-ministru de 65% din alesii poporului. Un contra-argument interesant ar fi ca majoritatea unui Parlament nu reflecta automat dorinta majoritatii populatiei unei tari; observatie irelevanta totusi, intrucit in democratie (un sistem departe de a fi perfect, dar cel mai bun pe care il cunoastem momentan) se considera ca, pina la alegerile urmatoare, Parlamentul existent reflecta, atit cit este democratic posibil, vointa electoratului. Altfel spus, prin reprezentantii sai, poporul ii spune in proportie de 65% domnului Croitorul ca nu-l vrea in casatorie.

Totusi, primul ministru desemnat, asemeni tinarului nostru din parabola de mai sus, purcede la treaba si initiaza negocieri pentru crearea noului guvern, numeste ministri si merge in legislativ sa-si ceara votul de investitura. Putem sa-l consideram sarit de pe fix, asa cum l-am catalogat pe amorezul nostru? Nu cred. Lipsit de simtul ridicolului? Nu neaparat. Atunci, cel il face pe domnul Croitoru sa accepte acest joc stupid, in masura in care stie clar ca nu va avea succes? Doua variante mi se par probabile:

Unu, domnul prim-ministru desemnat a facut un tirg. A semnat un contract in urma caruia va cistiga ceva destul de greu pentru a inclina balanta in defavoarea suportabilitatii ridicolului cu care isi minjeste imaginea publica in aceste zile. Ce anume a primit, nu vom afla probabil niciodata. Doi, este destul de apropiat de presedintele Basescu si indeajuns de loial incit sa ii faca jocul. Este evident ca, prin desemnarea unui prim-ministru fara nici o sansa sa fie votat de parlament, Basescu nu face decit sa cistige timp, in asa fel incit guvernul interimar Boc sa fie cel ce va organiza alegerile.

Intre timp, simt zilnic – pentru prima data in viata, pe propria-mi piele – cum gilceava celor de la putere cu cei din opozitie nu numai ca nu are nici o legatura cu interesele celor care i-au trimis acolo sa-i reprezinte – dar, mai grav, cind o asemenea gilceava are loc totul se opreste brusc: institutiile nu mai functioneaza, responsabilii diverselor departamente ale ministerelor dispar ca inghititi de pamint, parca si femeia de serviciu nu mai da cu matura, asteptind sa vada daca va fi schimbata politic sau nu. Este incredibila inertia care cuprinde institutiile statului intr-o asemenea perioada. Este de necrezut cum competitia politica poate lasa o tara complet neguvernata. Este greu de imaginat ca toate astea se intimpla intr-o perioada de criza financiara care a distrus tot ce se realizase in materie fiscala si economica in ultimii ani. Si este imposibil de acceptat imaginea penibila a liderilor politici, care si-au luat copiii de cite un picior si isi pocnesc adversarul cu ei: Basescu l-a prins pe Croitoru si da cu el in capetele lui Antonescu si Geoana, in timp ce ultimii doi tin bine de Johannis si-i dau in cap cu tigva tare a neamtului lui Basescu. Si peste o luna cica sint chemat sa ii votez. Poate cu oua si rosii stricate… Noi vrem respect!

O singura nelamurire am: ce au primit in schimb ministrii desemnati ai lui Croitoru pentru jocul ridicol in care au intrat? Imi e greu sa cred ca fiecaruia i s-a desmnat un post, ceva, dupa ce totul se va fi sfirsit. Probabil ei sint mai curind asemenea amorezului nostru, la care iata ca ne intoarcem spre final: cu siguranta, in ciuda profesionalismului lor, sint sariti de pe fix.

Sa luam urmatorul scenariu. Basescu se afla in plina campanie electorala; asa cum stim, acelasi personaj traieste si suge voturi numai din iesirile sale mirlanesti, gen “bai pasarica”, sau din crearea artificiala a scandalurilor politice – sau hai sa le spunem “scandale”, sa fim in asentimentul fiicei sefului statului! Si atunci, domnul capitan de vas gindeste, machiavelic, sa creeze un scandal cu succes la public pe care el insusi sa-l rezolve. Astfel, voturile vin la sigur in buzunarul celui care are nevoie de ele. Sa ma explic.

Premiza de la care pornesc: nimeni din PDL, deocamdata, si cu atit mai putin Emil Boc, nu misca un deget fara ingaduinta lui Zeus. De aici rezulta ca dorinta premierului de a face “poc” in interiorul coalitiei este alimentata de focul interior al maestrului: remanierea ministrului Nica nu poate fi decit o comanda venita de la Palatul Cotroceni. Desigur, pot sa gresesc prin aceasta afirmatie, dar atunci as dori sa mi se arate o singura decizie a lui Boc aflata in contradictie flagranta cu interesele si dorintele marinarului.

Daca sintem de acord pina acum (in privinta ideii ca remanierea lui Nica este dictata de Basescu), trebuie sa ne intrebam care a fost motivul presedintelui pentru acest gest. Desigur,cu totii ne gindim la campania electorala. Dar ce are de cistigat Basescu printr-o asemenea miscare? Doua situatii mi se par posibile. Prima: seful statului  vrea sa inlature PSD de la guvernare. Daca aceasta este realitatea, atunci decizia este nu doar gresita, ci pur si simplu proasta. Prin trecerea in opozitie, social-democratii au mai mult de cistigat decit de pierdut. In primul rind, pentru ca intreaga responsabilitate asupra guvernarii (si asupra modului in care a fost manageriata criza) se muta pe umerii PDL, iar nota de plata se va vedea peste doua luni, in cadrul alegerilor prezidentiale. In al doilea rind, intrucit odata rupt parteneriatul PSD-PDL, din declaratiile pe care le avem la ora actuala liberalii sint mult mai dispusi sa faca o coalitie cu social-democratii decit cu pedelistii. Ca atare, dupa o eventuala retragere a PSD de la guvernare, PDL va fi complet izolat politic; PSD si PNL au un numar suficient de parlamentari pentru a crea o majoritate parlamentara capabila sa sustina un guvern al acestor doua partide.Desigur, Basescu se  poate gindi pe termen scurt si la anticipate, daca va cistiga alegerile; si in acest caz insa miscarea este foarte riscanta, intrucit e greu de crezut ca romanii vor oferi majoritatea voturilor PDL, in asa fel incit acest partid (eventual impreuna cu UDMR si minoritatile) sa poata guverna eficient.

A doua situatie: Basescu nu vrea cu adevarat iesirea PSD de la guvernare. Omul, jucaus si bautoretz de whisky la Golden Blitz cum il stim, s-a gindit ca ar fi bine sa creeze un scandal pe care el insusi sa il aplaneze. Cu alte cuvinte creeaza scandalul artificial, apoi se ofera ca mediator intre partidele aflate in asa-zisul conflict, urechindu-le pe amindoua si amintindu-le ca interesul tarii e mai presus de interesele politice (sa nu uitam ca Basescu doreste sa candideze drept independent, doar “sustinut” de catre PDL, deci isi permite, la nivel de imagine, sa critice si propriul partid)! Care sint motivele unei asemenea miscari, si ce cistiga Basescu de aici? Mi se pare simplu: seful statului se bazeaza pe faptul ca PSD nu doreste cu adevarat iesirea de la guvernare cu doar doua luni inainte de alegerile prezidentiale: liderii partidului nu sint atit de nebuni incit sa scape de sub mina un aparat de stat alimentat cu fonduri substantiale, si care poate face diferenta in proxima campanie! Ca atare, presedintele, in opinia mea, nu va fortza prea mult in urmatoarele ore si zile: pentru el a fost de ajuns sa creeze scandalul, in scopul cistigarii unor voturi in plus! Dupa cum am vazut si astazi, nu va duce gilceava pina la capat: daca dorea sa-l demita pe Nica sau sa scoata PSD de la guvernare, ar fi fost de ajuns sa semneze cererea de remaniere a ministrului de Interne, formulata de premierul Boc. Nu a facut-o insa, intrucit este in interesul lui sa pastreze PSD la palatul Victoria, dar in acelasi timp tot interesul sau este atacarea tuturor partidelor politice – pentru a cistiga mai multe voturi.

In acest sens, discursul sau de astazi a fost relevant: intr-o excelenta mostra de machiavelism politic, Basescu nu doar a pozat in post de mediator al unui conflict pe care el insusi l-a creat; mai mult, cu o miscare de maestru, a aruncat si o sageata catre opozitie, o sageata menita sa loveasca in PNL! Propunind inlocuirea lui Nica cu un ministru din cadrul opozitiei (adica de la PNL, evident), presedintele pune liberalii intr-o situatie extrem de complicata inaintea alegerilor: daca accepta, vor prelua si ei responsabilitatea guvernarii; daca nu accepta, populatia va intelege ca nu au in vedere decit interesele proprii, nu si cele ale tarii! La ora la care scriu acest post membrii PNL deja au cazut in plasa, si explica in presa de ce nu vor accepta propunerea presedintelui!

Astfel, cu o singura lovitura extrem de inteligenta, presedintele loveste atit in PSD cit si in PNL . Il citeste pe Machiavelli omul care cu trei ani in urma habar nu avea cine este Cartarescu? Nu cred. Poate unul dintre sfetnicii sai. Oricum, miscarea politica de astazi este una de manual, facuta dupa toate regulile manipularii politice. Din pacate pentru marinar, nu toti romanii sint idioti. Si nu toti il vor vota pentru salturile sale mai mult sau mai putin mortale.

Nu se poate, si totusi! Incredibil, l-am recunoscut pe loc dupa cele sapte case! Fireste, el era, chiar in cloister-ul universitatii, plimbindu-se, fireste, degajat printre studentii de toate natiile. Ne uitam prostiti – si eu, si amicul meu – cu grija zilei de miine, cu buzunarele goale de bursa guvernamentala care inca nu a venit fireste, si cu promisiunea ca nici n-o s-o mai vedem! Ne uitam cum daca e vorba de Fireste-Patru-Sapte-Jdemii-de-Case fonduri guvernamentale se gasesc oricind pentru deplasari, mai usor decit sa bagi bani in studenti, fireste!

Soacra si matusa nu-l acompaniau, erau plecate fireste la cumparaturi in Florenta! Si el se plimba prin sala teatrului, unde se desfasura o conferinta pe tema unor aspecte legale ale amenintarii teroriste (“Fight Against Terrorism: Challanges for the Judiciary”). Cam ce legatura avea monserul cu subiectul banuiti, fireste. Daca s-a interesat sau nu macar de curiozitate ce studenti romani isi rup coatele pe bancile acestei universitati – iar banuiti, fireste. Si fireste, stiti exact cit il doare si unde. Fireste.

Fantomele trecutului te gasesc pina si in gaura toscana. You can run, but you can’t hide! Fireste…

Zilele astea mi-am adus aminte de pupincurismele intelectualilor romani directionate spre obrajorii fesieri ai cuplului de trista amintire. Se pare ca asemenea salturi mortale executate in limba de lemn nu au murit. S-au schimbat cei aflati la primire, ca in rest expeditorii si cuvintele au ramas aceleasi. Iata ce scrie un intelectual roman Principelui Radu Duda:

Alteta Regala,

Am luat ieri de la Polirom ultima carte a Altetei Voastre Regale. Am venit la Iasi pentru citeva zile (asa am pierdut lansarea volumului la Bookfest), asa ca am citit dialogul intr-un mediu special…

Pe scurt: e cea mai substantiala si mai originala contributie scrisa a Altetei Voastre Regale la evolutia spiritului public din Romania. Eu, unul, ca si alte persoane cu discernamint, nu am fost citusi de putin surprins de altitudinea si de profunzimea abordarilor Altetei Voastre Regale. Chiar si asa, acum am avut prilejul de a cunoaste intregul diapazon al unui om-orchestra, etalat pe aproape patru sute de pagini.

Analizele, interpretarile, confesiunile (unele — cu adevarat dramatice, toate – miscatoare), judecatile, opiniile — toate sint memorabile, pe fiecare pagina. Iar tinarul Nicolae Dragusin (pentru mine, el este o surpriza) s-a dovedit un partener de dialog ideal.

Desi stiu ca nu cartile schimba cursul istoriei, mai stiu ca unele dintre ele o lumineaza si o pot orienta.

Asadar, din toata inima, felicitari! Si mult succes pe calea atit de grea pe care Alteta Voastra Regala a ales-o.

Cu PSD oricum nu aveam de gind sa votez. Cu Tokes sau EBA, cu atit mai putin. Ramineau PDL si PNL in optiunile mele. Iar PDL a iesit din optiunile respective cu viteza supersonica, dupa declaratia capului de lista pentru europarlamentare. E vorba de stimabilul Theodor Stolojan – da, exact, ala care a trait bine si pe vremea comunistilor, si pe vremea pesedistilor, si pe vremea pedelistilor; si  in Romania, si la institutiile financiare mondiale. Acelasi care m-a mintit, m-a facut sa cred in el acum citiva ani in urma, ulterior oferindu-mi un sut puternic acolo unde doare. Si da, acelasi om livid dindu-se de ceasul mortii in 2004, cind cu celebrele lacrimi ale lui bashinescu. Exact acelasi care anul trecut intr-o zi accepta functia de premier, doar pentru ca a doua zi sa-si dea demisia.

Ei bine, Stolojan s-a apucat sa-si atace proprii oameni. Deocamdata doar pe ministrul culturii, Toader Paleologu, care incepuse sa strimbe din nas in privinta pesedistilor bagati pe gat in directiile ministerului in ultima vreme (pe criteriul algoritmului politic, evident!). Fiul lui Paleologu are probleme de constiinta: cum, am luptat atita timp impotriva PSD, am spus pe toate drumurile ca oamenii acestui partid sint corupti si incompetenti, iar acum trebuie sa accept membrii partidului pe cei din clientela politica “pesede” drept indivizi perfecti pentru a lucra in echipa cu ei? Dar asemenea probleme morale, probleme de constiinta, nu il intereseaza pe Stolojan. Si capul de lista al PDL pentru europarlamentare (in acelasi timp Prim-vicepresedinte al partidului) declara cu doar citeva zile inainte de alegeri cam asa:

În aceeaşi zi, prim-vicepreşedintele PDL Theodor Stolojan declarase pentru Mediafax, că, dacă ministrul Culturii, Theodor Paleologu, are mustrări de conştiinţă privind unele numiri din partea PSD la Cultură, se poate oricând retrage: “orice ministru care este în acest guvern trebuie să respecte deciziile politice luate de coaliţie. Dacă nu le respectă, atunci are posibilitatea să facă un pas înapoi”, a spus Theodor Stolojan, referitor la afirmaţiile lui Paleologu privind unele propuneri ale PSD de numiri la Direcţiile pentru Cultură din subordinea ministerului. “Aşa că, dacă are probleme de conştiinţă – pentru că poate să aibă asemenea probleme, nu e greu cu propunerile lui Vanghelie sau ale PSD-ului – atunci poate face un pas înapoi şi sunt destui în PDL care îşi doresc o asemenea funcţie, nu este o problemă să înlocuim un ministru care începe să aibă probleme de conştiinţă” (s.n.), a adăugat Stolojan. (sursa)

Deci intre un ministru care gindeste si are dubii in privinta calitatilor manageriale ale unor indivizi si indivizii respectivi numiti acolo pe criterii politice, nea’ Thedor stie ce trebuie ales. Cu alte cuvinte, Stolojan ii spune lui Paleologu cam asa: ai probleme de constiinta? Te inteleg. Dar atunci ai doua variante: ori le lasi frumos acasa cind vii la serviciu; ori pleci de la serviciu, te duci frumos acasa si iti bagi problemele de constiinta stii-tu-unde!

Cu astia defilam. Basescu arunca in dreapta si in stinga cu “pasarici” si “tiganci imputite”, Stolojan arata romanilor ca problemele de constiinta te pot lasa somer, Traian Razvan Ungureanu nu isi mai pune demult asemenea probleme… Asta e lista pedeleilor!

Cit despre ultimii ramasi, penelistii, ce sa spun… Imi sint extrem de simpatice ocupantele locurilor 2, 3 si 4 pe lista (Adina Valean, Renate Weber si Ramona Manescu), si am incredere in ocupantul locului 5 (Cristian Busoi) (sursa), insa deschiderea listei cu Norica Nicolai ma descumpaneste.  Numele celorlalti listaci nu imi spun nimic – sa nu mai vorbim de faptul ca PNL ma jigneste prezentindu-mi o lista in care multi candidati nu sint prezenti decit cu o poza, fara nici o prezentare detaliata! Pai domnilor liberali din gasca lui Crin si a lui Ludovic, daca voi credeti ca votez omul dupa fatza, nas si culoarea ochilor va inselati!

Asa ca am plecat la vot nehotarit: nu stiam inca daca sa folosesc optiunea votului alb, sau sa aleg PNL (singura lista pe care o puteam vota cu greata, e drept, dar macar fara sa vars). Inclinam totusi catre votul in alb. In cabina de vot a Ambasadei Romaniei la Budapesta insa, mi-am spus ca nu pot face asta. In Romania nu cred – dar cred in proiectul european. Mai mult, sint un cetatean european (chiar m-am bucurat enorm cind am devenit unul!) si nu as fi dorit ca primul meu vot in calitatea asta sa fie unul alb. Asa ca am ales varianta a doua: am votat lista PNL (desi nu inteleg de ce la europene mai votam totusi liste si nu candidati individuali, precum in alegerile nationale).

Sper insa ca macar o persoana de la PNL sa citeasca aceste rinduri. Am votat acest partid nu pentru ca am incredere in el – ci pentru ca nu am avut alta optiune. Am mers la vot nu intrucit clasa politica romaneasca ar fi meritat asta, ci pentru ca e dreptul meu si pentru ca eu cred cu tarie in proiectul european. Candidatii liberali sper sa demonstreze ca mi-au meritat votul. Pentru ca, in caz contrar, data viitoare nu voi ezita sa votez alt partid (daca imi va cistiga increderea) sau sa folosesc varianta votului alb.

[Spre deosebire de alegerile din 26 noiembrie 2007, de data asta in fata Ambasadei Romaniei din Budapesta nu mai era coada. Sa fie de vina interesul scazut, sau vremea urata (a plouat mult astazi)?]