Interactiuni

Intre nationalism, macaronari si tiganie (ro)

leave a comment »

 

Eu unul m-am saturat. Globalizarea are, printre efectele ei, si imaginea pamintului devenit, dintr-o data, un mic satuc in care toata lumea cunoaste pe toata lumea. In consecinta, ceea ce se intimpla la celalalt capat al lumii ne afecteaza – ori asa ne place sa credem – ca si cum s-ar intimpla pe ulita noastra. Plingem in draci urmarind la televizor cum mor copiii la scoala din Beslan, ne revoltam fata de reprimarea manifestatiilor pro-democratie din Burma / Myanmar, si asa mai departe. De parca la Beslan ar fi murit si Gigel al lui Mos Ion al Frosinei, iar in Burma a dat ortu varu’ Costel, budist convins de doua luni. Ma rog, asta poate fi bine sau rau, nu ma bag. Ceea ce mi se pare ciudat insa este ca tocmai in buricul globalizarii reapare unul dintre cele mai nenorocite fenomene ale istoriei: tembelismul nationalismului. Ca si cum faptul ca esti roman sau ungur sau american nu ar tine de hazard, ci de anumite caracteristici ontologice si metafizice fixe, pe care le detii pentru ca te-ai nascut cu ele, asa cum ar fi culoarea ochilor. De la nationalism (o ideologie profund eronata din punct de vedere politic si categoric imorala din punct de vedere etic) si pina la extremism, rasism, ori xenofobie nu mai e decit un singur pas. Cred ca asta se intimpla acum si in problema romanilor din Italia, priviti din perspectiva italienilor.

Cind un nenorocit din Coreea de Sud ucide de-a valma studenti si profesori la Virginia Tech, tara sa de origine pune ochii in pamint si isi cere scuze „natiunii” afectate. Cind un roman ucide o italianca, toti romanii sint infierati drept hoti, violatori, criminali. Pentru ca sintem nationalisti. Pentru ca sintem creduli si obisnuiti sa spunem ca nemtii sint reci si calculati, spaniolii au singe fierbinte, francezii sint galanti. De parca nu ar fi cu duiumul nemti aiuriti, spanioli chisati sau francezi mirlani.

Ei bine, eu m-am saturat sa fiu considerat de-o seama cu acel criminal. Imi pare rau pentru victima si pentru familia ei, dar nu ma simt vinovat si nu sint deloc rusinat ca un nenorocit, care din intimplare s-a nascut intre aceleasi granite geografice cu mine, a comis o crima. Si nu vreau sa fiu privit astfel. Nu dau doi bani pe faptul ca sint roman, asa cum nu dau doi bani pe faptul ca amicul meu Akos este ungur, sau pe faptul ca prietena mea Liliana este de etnie rroma. Sintem cetateni ai aceluiasi mic satuc global, si nu este vina noastra ca anumiti nenorociti (romani, italieni, rromi, unguri sau americani) incalca legea.

Din nefericire insa, atita timp cit sintem frustrati si avem nevoie sa ne varsam pe cineva aceasta frustrare, apelam intotdeauna la nationalism si ura pe care acest fenomen o propaga. Ungurii sint de vina pentru situatia de azi a Romaniei. Tiganii sint de vina pentru imaginea noastra proasta. Romanii sint de vina pentru impotenta autoritatilor italiene. Si asa mai departe. Am ajuns sa stapinim pamintul si probabil universul, dar nu ne putem stapini pe noi. E trist. Sau, poate, e de tot risul….

Anunțuri

Written by Andrei Stavilă

Noiembrie 4, 2007 la 10:48 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: