Interactiuni

La 600 de ani: mult Iasi. Si mult alcool.

with 16 comments

Cioran spunea undeva ca nu suporta Moldova; ca a fost la un moment dat in capitala ei pentru doua saptamini si, de plictis, a baut tot timpul. Mai recent, Goraj Bregovic declara aici ca de fiecare data cind vine in Iasi are o pofta nebuna de baut. De baut mult. Dany, cumnatul meu francez, nu bea in orasul sau natal, Lille – dar cind vine in Iasi rar se poate abtine. Despre mine, ce sa mai vorbesc… Dupa un concediu de Pasti prelungit la trei saptamini pe plaiuri moldovene, degeaba am tinut tot anul o riguroasa cura de slabire… bautura si mincarea multa mi-au pus burta la loc.

Si atunci, ma intreb: ce se intimpla? Ce-i cu Iasul asta? Raspunsul e unul simplu: Iasul e capitala Nimicului… Doresc sincer sa aflu de ce Raluca si Oana vorbesc cu mult drag de “Iasul meu”, vreau sincer sa inteleg ce m-ar putea determina si pe mine sa spun la fel. Dar nu gasesc nimic.

Iasi, capitala culturala? Sa fim seriosi. Care cultura? Monumentele uitate in paragina? Sit-urile arheologice descoperite si lasate de izbeliste? Muzeele terne, cu pietre si fluturi infipti cu ace in polistiren, invelite in cutii de sticla? Asa-zisele asociatii si reviste culturale, poate cu istorie bogata, dar actual construite de poeti si scriitori de mina a zecea? Universitatea plina de nulitati si clanuri de catedra? Palatul Culturii asaltat de viitorul Palas? Recent, Iasul mi-a aparut asa: un oras care fara universitate si studenti ar fi un oras falimentar; o urbe plina de supermarket-uri si mall-uri; un loc cu strazi pline de gropi si circulatie strangulata in cele mai fierbinti puncte; mult praf si mizerie; un oras condamnat in urma proiectului megaloman “Palas”.

Iasi, orasul oamenilor faini? Sa fim seriosi. Care oameni faini? Cei pe care-i vezi pe strada, imbracati tern si aproape uniform, fara umbra de zimbet pe buze? Intelectualii cu pretentii, fazi si lipsiti de creativitate, categorisiti pe grupuri standardizate, construite in functie de afinitatile personale? Cei care au ramas “profesionisti” in domeniul lor, doar pentru ca cei mai buni au migrat in alte parti? O analiza corecta si lucida in domeniul radiofonic o face chiar Raluca aici (vezi sfirsitul postului), dar analiza ei poate fi extinsa la intreaga plaja media si la orice alt domeniu de activitate. Citiva amici imi spuneau deunazi ca Iasul a devenit dusmanul concret al oricarui tip de creativitate…

Iasi, orasul amintirilor si al nostalgiei? Pentru mine, din acest punct de vedere Iasi inseamna doar dealul Copou: Parcul Copou, Gradina Botanica, liceele “Negruzzi” si “Ibraileanu”, strada Lascar Catargi. E de ajuns? Nu prea: locurile se schimba, si amintirile ramin nu impregnate in aceste locuri, ci in mintea mea. Iar nostalgia nu mi se pare un fundament bun al iubirii.

Iasul ramine pentru mine un oras care mi-a oferit citiva prieteni buni – mai toti plecati in alte zari. Un oras care mi-a dat citiva oameni dragi – si care, in pofida iubirii sau aprecierii mele m-au tratat cu suturi in partile moi, cotloanele sufletelor lor fiind mai murdare decit strazile orasului. O urbe plina de clanuri intelectuale si politice de mina a zecea, in interiorul carora nu poti intra decit daca pupi serios in aceleasi parti moi. Un oras in care murdaria, plictisul, uritenia si nimicul au ajuns elementele definitorii…

Deci, dragele mele Oana si Raluca, va provoc nu atit sa ma criticati – cit sa imi dati motive reale (sau macar sa imi dati motivele voastre), pentru care cineva ar trebui sa vorbeasca despre Iasi ca despre “orasul meu drag”…

Intrind in Ungaria, am vazut o groaza de batrini prin sate, si o groaza de tineri pe podurile suspendate deasupra autostrazii salutind bucurosi masinile care treceau prin dreptul lor. Si parca toata incrincenarea, rautatea si nesimtirea ce m-au asaltat in Romania au disparut brusc, neprimind viza de Ungaria.

Odata reintors in Budapesta, am rasuflat usurat. Nu o spun cu rautate, ci doar cu o senzatie ciudata de liniste si normalitate: am simtit ca am revenit ACASA. Pentru ca, pentru mine, Budapesta (si poate, mai mult, Konstanz) vor insemna intotdeauna ACASA. Iasul e urbea in care ma duc de nevoie, si asta pentru ca nu exista alta posibilitate de a-i intilni pe putinii oameni dragi care mi-au ramas acolo, sau care vin acolo in aceeasi perioada.

Anunțuri

16 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Of, Andrei… Cel mai dureros este ca ai dreptate. Iar daca ai dreptate cind vorbesti asa despre Iasi, gindurile mele cu privire la Braila dor din ce in ce mai tare.

    Marian Coman

    Mai 13, 2008 at 7:07 am

  2. Mda, uneori chiar nu vad nici o solutie, si chiar trebuie sa ma resemnez cu ideea ca e nevoie sa treaca si generatia copiilor mei pentru a se schimba ceva cu adevarat. Si nu ma refer doar la administratia locala, ci in primul rind la oameni si la atitudinile lor.
    Dar asta ma innebuneste de furie.

    andruska

    Mai 13, 2008 at 7:12 am

  3. Dap. Pentru tine, imi dau seama, e si mai greu. Pendulind intre doua lumi, defectele societatii noastre iti zgirie si mai tare nervii.

    Marian Coman

    Mai 13, 2008 at 7:30 am

  4. OK, m-ai provocat acu incep. Pentru mine Bucurestiul nu ar putea insemna niciodata Acasa pentru simplul motiv ca Iasiul este casa mea. Chiar daca am fost fortata(si tu stii ca am cam fost fortata) sa vin in Bucuresti nu am incetat si niciodata nu voi inceta sa consider Iasiul un oras mult mai frumos. Asa cum (si acum ii raspund si lui Marian) mama mea vorbeste de Braila, pe care eu il consider un oras mort, ca despre cel mai fain oras din lume. Ma eu in Iasi m-am format, am invatat ce e respectul si buna cuvinta, de care bucurestenii au uitat de cativa ani buni, in Iasi am obtinut o educatie despre care constat zilnic ca este de o mie de ori mai buna ca a colegilor mei care au invatat in capitala si nu in ultimul rand in Iasi mi-am facut adevaratii prieteni. Si chiar si prietenii mei din Bucuresti sunt din Iasi sau au avut la un moment dat legatura cu Iasi-ul. La Iasi e mama si tata si casa mea si tot ce e al meu si sincer m-as intoarce in Iasi cu ochii inchisi si azi daca ar fi. Tu vorbesti asa pentru ca ai vazut cum e sa traiesti in alte tari, fara stresul pe care ti-l poate provoca Romania, da vino sa stai in Bucuresti o luna si ai sa vezi de ce spun ce spun. E adevarat Iasi-ul si mie imi pare din ce in ce mai inchis, da nu cred ca studentii il readuc la viata pentru ca nu cred ca studentii isi permit sa mearga la Mall-urile sau supermarketurile de care tu ziceai. Adica se duc da nu prea cumpara. Si am vorbit cu Elena prietena mea despre Iasi sa stii ca incet incet se misca ceva. De unde cand am plecat eu un salariu de 10 milioane parea un vis acum se munceste si in Iasi(in domeniul meu) de la 15 milioane in sus. Si sa nu mai spun de Andrei care si-a deschis o firma in Iasi care da clasa celor de la Bucuresti. Deci se poate, numai sa nu vrei nu se poate…
    Cat despre capitala culturala ma scuzi da ce cultura este la Sibiu de exemplu, de i-au zis capitala culturala? ca DA anul trecut Sibiul a inflorit din fonduri europene asta nu inseamna ca este mai breaz. Si ma scuzi da in Iasi chiar ai ce vedea sunt o groaza de biserici si de monumente, ca nu sunt pastrate, asta cred deja ca e vina contemporanilor nostri si nu a Iasi-ului. Si ajungand la oameni pe care tu ii vezi terni eu ii vad ca pe cei mai frumosi oameni din lume pentru simplul motiv ca sunt ai mei. Si iti spun sigur ca astia din Bucuresti de la metrou si din autobuze sunt de o mie de ori mai terni. Cand am ajuns in Bucuresti credeam ca toata lumea se drogheaza, ca toti stateau absenti.
    Poate ca eu vorbesc din prisma omului care doar a calatorit in tari straine(nu multe e drept) si nu a locuit acolo. Adica sincer cand am vazut cum sta unchiul lui Alin in Spania si ce salariu are si cum se distreaza vroiam si eu acolo, da in 5 zile deja ma saturasem si vroiam acasa.
    Despre bautura…nu am ce sa zic pentru ca eu nu beau si uite daca vrei de cand am venit de la Iasi beau numai apa minerala pentru ca Alina mi-a zis ca a renuntat la Cola si a slabit…
    Stii cum e, oricat as spune eu despre Iasi nu te-as putea convinge. Am vazut si la Iasi ca tu si Alina criticati tot si nimic nu era ca la Budapesta. Nici nu are cum sa fie. De asemenea nu pot sa iti imprumut motivele mele pentru care prefer Iasi-ul pentru ca nu le pot pune in cuvinte, vin de undeva si ceva imi spune mie ca e mai fain acolo.

    raluca

    Mai 13, 2008 at 8:05 am

  5. @ Ral: Ei, asa da! Vezi ca poti scrie si tu posturi kilometrice? Esential este sa fii provocata 🙂
    Mai Ral, sint de acord cu tot ce spui in privinta Bucurestiului. Nu am sugerat nicaieri ca Bucurestiul ar fi mai breaz decit Iasul.
    Dar nu am criticat Iasul spunind ca nu e (ca la) Budapesta. Inca inainte de a iesi prima data din tara imi doream anumite lucruri normale: sa traiesc intr-un oras curat si daca se poate cochet, oamenii sa fie faini si nu terni sau rai, intr-un oras unde sa fiu atras sa lucrez in domeniul meu, unde se poate vorbi de profesionalism cu adevarat in multe domenii, si daca as fi condus atunci, mi-as fi dorit un oras unde sa nu imi busesc masina din cauza gropilor. Un oras in care viata culturala sa nu se rezume la niste poeti de mina a zecea care isi citesc unii altora creatiile idioate, dupa care trec la adevarata cultura – a vitei de vie.
    Toate lucrurile astea inseamna NORMALITATE, Raluca, si nu trebuie sa vezi cum e in alta parte ca sa ti le doresti. Iar aceste lucruri NU sint de gasit in Iasi. Nici in Romania in general, ca atare.
    E una sa iti fie dor de parinti si alta de un oras in asemenea hal ca Iasul. E una sa iti fie dor de prieteni si sa fii nostalgica cu privire la amintirile comune si cu totul alta sa le legi de Iasi atit de mult.
    Evident ca sint si oameni buni si faini in Iasi. Uita-te la noi 🙂
    Dar, cu exceptiile de rigoare, iesenii, ca moldovenii in general, sint rai, incruntati, nesimtiti, ticalosi, terni, fara bun gust, indobitociti ori de griji si saracie, ori, la capatul celalalt, de shopping si trai imbelsugat. Daca tie iti par altfel, asta poate ca e din cauza ca altii (bucurestenii, de exemplu) sint si mai rai. Dar asta nu e de ajuns ca sa ii faca pe ieseni buni. Tu chiar te bucuri sa mergi pe strada si sa te uiti la ieseni? Eu nu.
    Bunul simt pe care l-am invatat si despre care tu vorbesti? Unii dintre noi l-am invatat de la parinti, altii au fost nevoiti sa-l invete singuri. Tocmai uitindu-ne la nesimtirea din jur.
    Si de ce ar trebui sa il consider „de-al meu” pe un iesean mirlan? Sau pe unul de treaba, dar care traieste in Nicolina, cind eu nu am trecut prin Nicolina decit de citeva ori (probabil m-am plimbat de mai multe ori prin Vaslui), si atunci cu tramvaiul sau masina? Imi pare rau, dar nu ma leaga nimic de asemenea exemple.
    Sa nu crezi ca nu stiu despre ce vorbesti, cind spui de acel ceva pe care il simti tu si care te leaga de Iasi. Tot ceea ce vreau sa zic este ca mi-as dori si eu sa am acel ceva – dar nu il am, sau l-am pierdut. Si de asta sint mai sarac sufleteste. Si Iasul e vinovat de asta. Si de asta il critic: ca nu imi da motive sa il iubesc. Nu poti iubi un om urit la trup si suflet. Nici un oras.

    andruska

    Mai 13, 2008 at 9:09 am

  6. Ba poti iubi ceva ce e al tau, chiar daca e rau sau urat si exemple ai mai ales in apropierea ta. Eu nu pot sa cataloghez iesenii asa cum faci tu pentru ca stiu ca sunt mai buni decat alti romani. Si acum sincer de cate ori a luat Alina palme in Iasi si de cate ori in Budapesta. Poti spune cu mana pe inima ca ungurii sunt mai buni? Eu sincer vad altfel lucrurile. Da asa e Romania, da daca imi bag coada intre picioare si o tai in America, de exemplu, zic eu ca nu mai am dreptul sa critic, atata timp cat nu ma lupt din interior sa fie bine. Si ce crezi ca scriitorii din Bucuresti sau de oricunde sunt mai savanti? Eu nu cred. Imi povesteste Alin de conferintele lui la care ajungi doar cu o invitatie si doar cu recomandari(pe care eu le numesc pile) destul de suspuse. Nu intri in cercul lor strampt nici daca esti Aristotel…
    Si de unde cataloghezi tu iesenii ca fiind rai, incruntati si nu stiu cum cand nu ai fost in Nicolina, ci doar in Vaslui, care fie vorba intre noi e o strada si nimic mai mult. Ai cunoscut tu toti iesenii? Eu am fost, din nou aduc vorba, la Elena in Dacia si nu mi-a fost frica. Sunt oameni cu bune si cu rele cum sunt peste tot. Esti tu fericit ca nu ai vazut inca fata urata a ungurilor sau a altora si sincer iti urez sa nu o vezi. Ai avut norocul sa nu plangi singur in parc un an intreg pentru ca cei cu care lucrai te catalogasera ca proasta si te tratau ca atare. Si stiii si tu ca sunt orice numai proasta pe domeniul meu nu. Nu pot si nici nu imi doresc sa te schimb sau sa iti schimb convingerile. Da cred ce am spus despre mass media din Iasi da totusi cred ca ma pot intoarce sa schimb ceva. Probabil ca mi se va da in cap asa cum mi se da aici, da asta e viata. Sunt convinsa ca pana si americanii sunt nemultumiti de tara lor, da o tara ideala, sau un popor ideal nu exista…

    raluca

    Mai 13, 2008 at 6:52 pm

  7. Nu stiu de ce imi tot faci comparatia cu ungurii, Raluca: eu nu am vorbit atit de comparatii (cu ungurii), cit de o anumita normalitate, care ar trebui sa fie peste tot. Si sa stii ca, daca as dori sa fac comparatii si sa dau exemple, atunci pot sa spun ca tara care se apropie de ideal nu este nici pe departe America, cum spui tu – ci Germania de Vest. Spun asta pentru ca, cel putin in ceea ce priveste itemii de normalitate prezentati mai sus, tara aceasta ii satisface cel mai mult. Desigur, as mai putea sa dau exemplul tarilor nordice, dar asta numai din auzite.
    Nu cred ca nu ai dreptul sa critici daca fugi in America. Ba il ai, asa cum cei fugiti in Franta sau Anglia in timpul comunismului aveau dreptul sa critice de la microfonul BBC sau Radio Europa Libera. Cum sa nu ai acest drept. Cind fugi, o faci tocmai pentru ca esti convins ca pur si simplu nu poti schimba nimic, ca totul este inutil – cel putin pe perioada vietii tale nu se va schimba nimic. Si atunci fugi. Si ai tot dreptul sa critici tara si orasul care ti-a mincat o copilaria normala, ti-a umbrit tineretea prin mizerie, nesimtire si lipsa viitorului. Cum sa nu ai dreptul sa critici, Raluca. Ba il ai cu asupra de masura.
    Si inca ceva: nimeni nu pleaca de atita bine, Raluca. Oamenii pleaca de obicei din disperare. E si situatia mea: crezi ca eu nu as vrea sa ramin in Romania si in Iasi macar atita timp cit mai traieste bunica mea? Ba as vrea, habar nu ai cit de mult. Dar nu pot. Pentru ca am deja 30 de ani si nu am nimic pina acum, asa cum au cei de 30 de ani din State sau Germania. Nu am nu numai job in domeniul pe care mi-l doresc – dar nici macar o slaba sansa sa am asa ceva (poate pe tine te-au facut proasta – dar macar te-au acceptat in domeniul pe care l-ai ales. Pe mine nu). Si sistemul romanesc pe pile si lins in cur e de vina pentru asta. Asa ca nu te supara, dar, ca sa folosesc expresia auzita recent de la Alin, m-as cam duce la buda sa ma lepad de necuratul – adica de Romania, cu tot cu Iasii de rahat, Bucurestii de rahat si alte alea necurate ale ei cu tot.
    Nu spun ca Germania, fie ea si cea de Vest, nu are uscaturile ei. Aminteste-ti de ce ce am patit eu la restaurant. Dar mediile academice, jurnalistice si culturale sint cu adevarat extraordinare. Nu merge cu pile, si sa stii ca recomandarile NU sint pile decit in sistem romanesc. Si te poti plimba liber pe oriunde in Konstanz, de pilda, la orice ora din zi sau noapte, fara teama. Si nu e mizerie. Si oamenii sint faini si corecti. Si nu sint gropi. Si nu e praf. Si mosii si babele nu se iau de tine ca poti creste ciini, dar copii nu. Si cersetorii sint curati si cu bun simt. si asa mai departe. M-as bucura sa plecam o data toti patru si sa facem o excursie in Germania. Pentru ca nu e vorba doar de nemti aici – ci de NORMALITATE.

    andruska

    Mai 13, 2008 at 7:25 pm

  8. Andrei e clar ca avem pareri diametral opuse. Eu am spus ca nu incerc sa te conving ca Iasi-ul e cel mai tare, ci doar sa incerc sa iti arat de ce iubesc eu Iasi-ul. Asta e, amandoi am avut experiente neplacute, da nu stiu de ce eu nu simt nevoia sa fug. Probabil ca sunt o idealista care crede ca vremurile alea cand stateam cu totii in camera lui Alin se vor intoarce…

    raluca

    Mai 14, 2008 at 5:27 pm

  9. Ooooo, dar si eu sper la fel. Numai ca acea camera a lui Alin pentru mine a devenit ceva de poveste, suspendat deasupra oricarui loc si oricarui timp, iar singurul refren care se aude in acea camera de poveste apartine Pasarii Colibri:

    „S-au dus ai mei prieteni, s-a dus si acea clipa
    Mai zboara fiecare, batind dintr-o aripa,
    Traiesc, mai rid, fac glume, sint sanatosi – dar vai!
    Acum nimic nu este ca-n acea zi de mai!

    Si cit as da acuma sa fim iar impreuna,
    Pierdut intre prieteni ce visul si-l aduna,
    Si as da totul, totul – chiar locul meu din rai
    Ca viata mea intreaga sa fie-o zi de mai!”

    andruska

    Mai 15, 2008 at 6:30 am

  10. Foarte faine versurile Colibri…si foarte adevarate. Sunt un iesean plecat de vreo 5 ani dar tot mai ajung la Iasi de doua trei ori pe an. Locuiesc intr-o tara nordica unde ploua aproape in fiecare zi(nu doar de tei ori pe saptamina). Nu am timp sa vad cerul, dar imi amintesc frumusetea aia de cer de la Iasi atunci cind venea toamna si eram licean la National si chiuleam ca sa merg in parcul Junimea ori in Ticau. Orasul s-a schimbat, oamenii si ei. Gasesc de fiecare data atunci cind vin la Iasi mult mai multe masini scumpe. As spune chiar de fitze, dar nu inteleg de unde au oamenii aia bani de ele, poate isi refuza alte bucurii, poate doar isi etaleaza noul status social. Dar sunt si mai agresivi/necivilizati in trafic, de parca toti ar fi fost soferi de taxi in Bucuresti(ceea ce pentru mine e culmea tupeului si nesimtirii/no ofense). Orasul a ramas la fel de prafuit cum il stiam, dar linistea lui e sparta in mii da tzandari de claxoane si campanii publicitare idioate purtate la megafoane din masini-ferestre de PVC, circul nu-stiu-care, agentia imobiliara x. Atunci cind intri in contact cu oamenii sunt draguti si amabili, s-ar parea ca nu i-a atins inca smecheria bucuresteana, dar daca discutia evolueaza in contradictoriu, vei constata brusc o prapstie uriasa, vor deveni grobieni si artagosi – am replicat odata cuiva ca nici macar sa se certe nu stie, ar putea face acest lucru cu eleganta, si nu ca la piata Nicolina. Acest lucru e perfect valabil pentru aproape oricine, de la administratorul de bloc, la politist/secretara facultatii/vinzatoarea de mall/vecina de palier…Cu toate acestea iubesc acest oras…am vizitat foarte mult, am trait in orase diferite din tari diferite. Iasul are o pace a lui in umbra Mitropoliei. Si pe strazile Copoului. Ori la manastirea Bucium…Iasul are un farmec aparte, dar trebuie sa fii pregatit pentru a-l recepta. Inca odata, no ofence pentru nimeni, Iasul e pentru mine ca o femeie frumoasa si foarte capricioasa. Trebuie sa stii ce si cum sa ii ceri si te va coplesi cu darurile ei. O zi buna tuturor!

    Cristian

    Mai 16, 2008 at 9:33 am

  11. @ Cristian:
    Multumesc mult pentru cuvintele de mai sus. Nu pot decit sa fiu complet de acord.
    Daca ai fost la National, iti mai amintesti de Sick-Tir, prima voastra revista libera, de fapt sora geamana a „Saprosan”-ului de la Ibraileanu? Eu si Alin am mosit Saprosan-ul si i-am scris primul numar doar in doi…
    Da, intr-adevar, la Iasi sint tot mai multe masini scumpe, tot mai multe vile. Nu stiu de unde are lumea bani. Nici liceenii sau studentii nu mai sint ce-au fost, de obicei strazile de linga licee sau universitate sint blocate de masinile scumpe primite de la parinti. Nici eu nu stiu de unde au iesenii acum bani, dar se pare ca multele mall-uri si hipermarket-uri nu dau faliment, asa ca…
    De acord, sint super agresivi in trafic, nu au rabdare neam (eu de obicei sint linistit si ii las pe nebuni sa se bage-n fata, daca asa vor ei, iar cind ma claxoneaza habar n-ai ce placere am sa ramin calm si sa ii vad spumegind).
    Da, oamenii sint grobieni si artagosi – ai dreptate si nu am nimic de adaugat.
    Doar intr-un singur punct ma indepartez de tine: Iasul AR PUTEA AVEA un farmec aparte. Trebuie doar putin bun simt din partea cetatenilor si a administratiei. Dar imi e teama ca proiectul Palas va narui tot. Si nu numai acest proiect. Ce a ramas din spiritul complexului studentesc Tudor Vladimirescu dupa construirea Mall-ului? Nimic, zic eu. Cred ca zona trebuia administrata altfel, iar Mall-ul construit in alta parte. Oricum eu nu mai recunosc zona studentiei mele: noi beam atunci o bere pe malul Bahluiului, studentii de azi joaca „table football” in Viper… Asta e… Si tocmai de aia eu iubesc amintirile…
    Cred ca romanii nu au invatat inca, nici dupa toate distrugerile comunismului, cum sa isi pastreze istoria si partile importante ale oraselor. Ceea ce distruge acum capitalismul de cumetrie din savoarea Iasului se compara perfect cu ceea ce a distrus comunismul (vezi blocurile cutii de chibrit de pe malul Bahluiului si nu numai). Pacat ca, pentru a construi ceva monstruos, nu stim decit sa distrugem ceva vechi si impresionant…
    Oare ce ar fi fost daca Palas-ul era construit la iesirea din Iasi prin Canta, pe malul Bahluiului, iar esplanada Palatului era amenajata intr-un parc mare si un loc de concerte? Si asa Iasul duce lipsa de spatii verzi…
    De asta zic: Iasul AR PUTEA AVEA un farmec aparte, asa cum (inca) il are strada „Lapusneanu”. Si poate il va avea, si poate eu ma voi reindragosti de el. Sper sa fie asa.

    andruska

    Mai 16, 2008 at 7:01 pm

  12. Un anume proverb spune ca „Ubi bene, ibi patria” adica „acasa e unde-i bine”. Din perspectiva asta, mi se pare evident ca Ral sa afirme ca Iasi-ul e acasa pentru ca nu s-a intamplat sa-i fie mai bine intr-un alt loc. Dupa cum vad eu lucrurile insa, binetea asta nu apare decat in anumite conditii. Nu le detaliez pentru ca la un moment dat ati facut-o voi, dar cred ca cea mai importanta dintre ele este siguranta. Siguranta ca poti evolua pe un drum pe care ti-l doresti. Chestia asta iti poate da sau rupe aripi. Consider ca Ral a simtit in Iasi siguranta asta mai mult decat in Bucuresti (cat se poate simti ea in Romania) in timp ce Andrei a fost nevoit sa si-o caute in alta parte, ramanand cu o oarecare furie in suflet, ca locul unde s-a format si care poate i-a oferit multe din conditiile de care vorbeam mai sus, nu a putut sa i-o da pe cea mai importanta din ele.

    Consider in continuare ca problema lasitatii: „pleci(fugi) din tara pentru a abandona responsabilitatile pe care le-ai avea daca ai trai in tara ta si in felul asta nu faci nimic pentru ai tai.” e o problema complet falsa. Iata cateva motive:
    1. Fiecare om incearca sa isi gaseasca un loc, un rost. Daca nu-l gaseste intr-un loc, il cauta in alta parte. Nu trebuie sa se conformeze (ar insemna sa renunte la ce e el). Mai mult, si ceilalti sunt liberi sa traiasca cum vor. Daca in comunitate cineva nu isi gaseste locul, nu inseamna ca e indreptatit sa forteze schimbarea celor multi.
    2. Tara este o diviziune politica si nu are sens sa vorbim despre plecare din tara decat in sensul indeprtarii de cei dragi sau mai mult, de natiune. Natiunea insa nu mai reprezinta azi doar o comunitate sociala bazata pe originea membrilor. Natiunea presupune o cultura, un anumit tip de etica. Cum poti face parte dintr-o natiune ale carei valori sunt in cea mai mare parte diferite de ale tale? Poti afirma ca esti membru al unui grup cu care nu ai nimic in comun decat ceea ce nu a depins de tine: locul nasterii?
    3. Plecand nu inseamna ca nu mai ai grija de cei de acasa;
    4. Doar plecand poti sa vezi sistemul din afara lui si sa-l judeci putin mai obiectiv;
    5. In plus, in contextul globalizarii… nu pleci de fapt nicaieri. Te muti mai incolo. Ca te-ai mutat din Bacau la Iasi, sau din Iasi in Bucuresti sau la Budapesta ori Berlin e acelasi lucru.

    In concluzie, sunt fericiti cei ce poate spune ACASA locului unde s-au nascut. Ma tem insa ca, uneori, din ce in ce mai mult, nici eu nu sunt printre acestia.

    Dan

    Ianuarie 5, 2009 at 1:49 pm

  13. Imi place mult ce ai spus, si cred ca ai dreptate in totalitate. Dar cuvintele tale ma si intristeaza. Imi place Budapesta. Imi place mai mult inca Viena (in timp ce imi e groaza de orase precum Parisul). Totusi, nu ma simt nicaieri acasa, deocamdata. Pentru ca „acasa”, cum bine spui tu, inseamna „acolo unde-i bine”. Aici e bine, dar nu va mai dura mult. Si o iau de la capat. La 30 de ani, e tragic. Sau comic, depinde cum privesti…

    andruska

    Ianuarie 5, 2009 at 9:15 pm

  14. Desigur, putem privi critic, in sens negativ, orice aspect al vietii noastre, inclusiv orasul in care traim. Putem injura, putem sa ne intristam, poate sa ne doara indiferenta oamenilor in general, si a celor ce pot schimba ceva, in special. Adevarul e ca nimic nu este perfect in lume. Comparativ, doua orase nu sunt nici mai bune nici mai rele. Sunt doar perspective din care privesti si momente in care analizezi. Acelasi oras nu ni se pare la fel, la doua momente diferite. Depinde mult de starea de de spirit pe care o ai in momentul in care faci o judecata.
    Aici http://fbronnie.blogspot.com/2009/01/oraul-meu-arad.html am scris despre Arad la modul pozitiv, lucru care se poate schimba totusi, depinde de evolutia lucrurilor.
    Cert e ca orice oras are aspecte pozitive si negative. Depinde de noi sa vedem partea plina a paharului.

    fbronnie

    Ianuarie 21, 2009 at 12:47 pm

  15. Cu siguranta ai dreptate. Eu vad deocamdata jumatatile goale, pe alea pline le-am baut 🙂

    andruska

    Ianuarie 21, 2009 at 8:40 pm

  16. perfect adevarat,totul despre iasi!

    Diana Condurache

    August 8, 2011 at 5:47 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: