Archive for iulie 2008

Plec in Franta!

with 5 comments

In urmatoarele trei saptamini voi fi in Franta. Mergem la sora Alinei, in Lille, vom vizita doua zile Parisul, facem plaja la Marea Nordului daca vremea tine cu noi, iar in cazul in care buzunarul nu e gol inca poate ajungem la Bruxel sau pe tarmul englez.

Probabil nu voi mai avea timp sa intru pe net, asa ca va urez tuturor vacanta placuta! Ne reintilnim la sfirsitul lunii!

Written by Andrei Stavilă

iulie 3, 2008 at 7:27 am

Publicat în Altele

Tagged with , , ,

My favorite writer

leave a comment »

Wilhelm Hauff (1802-1827)

Lichtenstein Castle (located near Honau in the Swabian Alb, Baden-Wurttenberg, Germany)

The first book I read in my life was “Fairy Tales”, written by Wilhelm Hauff. It is, in my view, probably one of the best books ever written. And Hauff (a German Romanticist writer)… well, if you have time, just read something about his life and work here and here.

You can read some of his Fairy Tales in English here. If you are a German reader, you may want to take a look at more Fairy Tales here.

Works of Wilhelm Hauff at Project Gutenberg here.

Written by Andrei Stavilă

iulie 1, 2008 at 2:53 pm


leave a comment »

In English:

1. “I disagree with what you say; but I will defend until my last breath your right to say it” (Voltaire, my translation)

2. “Deficiency in judgment is properly that which is called stupidity; and for such a failing we know no remedy. A dull or narrow-minded person, to whom nothing is wanting but a proper degree of understanding, may be improved by tuition, even so far as to deserve the epithet of learned. But as such persons frequently labor under a deficiency in the faculty of judgment, it is not uncommon to find men extremely learned who in the application of their science betray a lamentable degree this irremediable want” (Immanuel Kant, Critique of Pure Reason)

3. “The dog respects the man, the cat swindles him, only the pig considers him as an equal” (Confucius – my translation)

4. “Dangerous tools should be taken away from the fool’s hands. Let’s start with pens” (Frank Llyod Wright, my translation)

5. “True human goodness, in all its purity and freedom, can come to the fore only when its recipient has no power. Man­kind’s true moral test, its fundamental test (which lies deeply buried from view), consists of its attitude towards those who are at its mercy: animals. And in this respect mankind has suffered a fundamental debacle, a debacle so fundamental that all others stem from it” (Milan Kundera, “The Unbearable Lightness of Being”)

6. “… This above all: to thine own self be true,

And it must follow, as the night the day,

Thou canst not then be false to any man”

(William Shakespeare, Hamlet, Prince of Denmark)

7. “I never think of the future: it comes soon enough” (Albert Einstein)

8. “Look in my face: my name is Might-have-been” (Dante Gabriel Rosetti)

9. “… an animal, at the end of a few months, is what it will be all its life; and its species, at the end of a thousand years, is what it was in the first of those thousand years. Why is man alone subject to becoming an imbecile? It is not that he thereby returns to his primitive state, and that, while the animal which has acquired nothing and which also has nothing to lose, always retains its instinct, man, in losing through old age or other accidents all that his perfectibility has enabled him to acquire, thus falls even lower than the animal itself?” (Jean-Jacques Rousseau, Discours on the Origin of Inequality)

10. “The most beautiful experience we can have is the mysterious. It is the fundamental emotion that stands at the cradle of true art and true science. Whoever does not know it and can no longer wonder, no longer marvel, is as good as dead, and his eyes are dimmed. It was the experience of mystery — even if mixed with fear — that engendered religion. A knowledge of the existence of something we cannot penetrate, our perceptions of the profoundest reason and the most radiant beauty, which only in their most primitive forms are accessible to our minds: it is this knowledge and this emotion that constitute true religiosity. In this sense, and only this sense, I am a deeply religious man… I am satisfied with the mystery of life’s eternity and with a knowledge, a sense, of the marvelous structure of existence — as well as the humble attempt to understand even a tiny portion of the Reason that manifests itself in nature.” (Albert Einstein, The World As I See It)

11. „I yam what I yam and tha’s all what I yam.” – Popeye the Sailor

12. You know? Sometimes me conscience kinda bothers me… But not this time! –Bugs Bunny

13. ”I told you once before, boss, that each man has his own particular paradise. For you, Paradise will be stocked full of books and big demijohns of ink. For someone else it’ll be full of casks of wine, of rum and brandy, for another piles of money. For me Paradise is this: a little perfumed room with gay-colored dresses on the wall, scented soaps, a bíg bed with good springs, and at my side the female of the specíes.’ (Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek)’

In German:

1. “Philosophieren heisst eigentlich nicht leben, leben heisst eigentlich nicht philosophieren” (Fichte)

2. “Wir sind nichts; was wir suchen, ist alles” (Holderlin, Hyperion)

In Romanian:

1. „O data pentru totdeauna, exista multe lucruri pe care eu nu vreau sa le stiu. Intelepciunea pune limite pina si cunoasterii” (Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor)

2. “Ceea ce creste-n singuratate e doar ce-aduce fiecare cu sine, chiar si bestia din el. De aceea eu nu recomand prea multora singuratatea […]

Iar daca marea lovitura ati ratat-o, oare sunteti si voi niste ratati? Iar daca insiva voi v-ati ratat, e oare omul pentru-aceasta-un ratat? Iar daca omul e ratat, ei bine: inainte! Inainte! […]

Cu cit ceva e mai de pret, cu-atit e mai greu de obtinut. Voi, oameni superiori, ce va aflati aici, nu sunteti toti – niste ratati?

Fiti voiosi, ce-are-a face! Mai sint atitea lucruri cu putinta! Deprindeti-va sa rideti de voi insiva, asa cum trebuie sa rideti!” (Friedrich Nietzsche, Asa grait-a Zarathustra, p. 370)

3. “Eu spun deci: orice fiinta care nu poate actiona altfel decit sub Ideea de libertate este, tocmai de aceea, din puct de vedere practic, intr-adevar libera, adica pentru ea sunt valabile toate legile care sunt unite inseparabil cu libertatea” (I. Kant, Intemeierea metafizicii moravurilor)

4. “Din pacate, si analiza stiintei – ‘filosofia stiintei’ – este aenintata sa degenereze intr-o moda si sa devina o chestiune de specialitate. Dar filosofii nu trebuie sa fie specialisti. In ce ma priveste, ma intereseaza stiinta si filosofia numai fiindca doresc sa invat ceva despre enigma lumii in care traim si despre enigma cunoasterii acelei lumi de catre om. Si socot ca numai o renastere a interesului nostru pentru aceste enigme poate salva stiinta si filosofia de specializarea ingusta si de credina obscurantista in calificarea speciala a expertului, in cunoasterea si autoritatea lui personala; o credinta ce se potriveste, din pacate, asa de bine erei noastre ‘post-rationaliste’ si ‘post-critice’ care se dedica cu mindrie distrugerii traditiei filosofiei rationaliste si a gindirii rationale insasi” (Karl Popper, Logica cercetarii)

5. “Ti-am mai spus-o si alta data, jupine, fiecare cu raiul lui. Pentru tine, raiul va fi ticsit de carti si de mari damigene de cereala. Pentru altul, va fi plin cu butoaie de vin, de rom, de coniac. Pentru altul, cu teancuri de lire sterline. Pentru mine raiul inseamna asta: o odaita parfumata cu rochii baltate, sapunuri de toaleta, un pat foarte lat cu arcuri si, linga mine, o muiere” (Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba)

6. “O noua vrere ii invat pe oameni: sa-si stie drumul si sa-l vrea cu dinadinsul, cel strabatut de ei orbeste, sa simta ca e drumul bun, sa nu-l mai paraseasca pe furis, asemenea bolnavilor si muribunzilor!” (Friedrich Nietzsche, Asa grait-a Zarathustra)

7. “Viata noastra nu este un vis – dar ea trebuie sa devina si va deveni poate unul” (Novalis, Intre veghe si vis)

8. “Atit omul, cit si animalele, au aceleasi senzatii si impresii, pasiuni, impulsuri si emotii similare, unele chiar mai complexe cum ar fi gelozia, ambitia, recunostinta, vanitatea […] posedind aceleasi capacitati de imitatie, atentie, ratiune, alegere, memorie, imaginatie, asociatie de idei, inteligenta desi in grade diferite” (Charles Darwin)

Written by Andrei Stavilă

iulie 1, 2008 at 2:31 pm

Publicat în Vorbe grele

Tagged with ,

Adevarul: intre Securitate si Dumnezeu

with 24 comments

Motto: „O data pentru totdeauna, exista multe lucruri pe care eu nu vreau sa le stiu. Intelepciunea pune limite pina si cunoasterii” (Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor)

Profesorul Kis ne-a povestit acum doi ani o intimplare adevarata. Un mare scriitor polonez si cunoscut dizident al regimului comunist (Janos nu a dorit sa ne dezvaluie numele sau) a fost insurat vreo 15 ani cu o femeie foarte frumoasa, si traiau o poveste de dragoste pentru care multi ii invidiau. Omul a murit cu un an inainte de caderea comunismului, si nu a reusit sa-si traiasca visul libertatii. Dupa instaurarea democratiei si accesul la dosarele securitatii de stat, s-a descoperit insa ca sotia lui era de fapt informator al politiei secrete. A fost infiltrata initial ca una dintre studentele scriitorului respectiv; apoi profesorul s-a indragostit de ea, si relatia a fost aprobata si incurajata, in secret, la cele mai inalte niveluri. Exista si o inregistrare audio intre femeie si seful ei direct, in care nenorocia ii spune ca a fost ceruta in casatorie, si il intreaba pe ofiter care sint dispozitiile: sa accepte propunerea, sau nu? I s-a ordonat sa accepte mariajul, si ani intregi fiecare miscare a dizidentului a fost raportata politiei secrete cu minutiozitate criminala. Si intrebarea care ne macina pe multi dintre noi este: ar fi trebuit acel om sa traiasca pentru a afla adevarul? Sau a fost norocul lui ca a murit inaintea caderii comunismului?

Nu stiu daca exista raspunsuri corecte la aceasta intrebare. Unii fosti dizidenti, printre care Janos insusi, nu vor sa-si cerceteze dosarele intocmite de politia secreta: prefera sa NU afle ca, de exemplu, omul pe care il credeau cel mai bun prieten le era, de fapt, cel mai periculos dusman. Altii ar dori sa-si rasfoiasca dosarele, sa lamureasca o data pentru totdeauna problema trecutului, dar nu au acces la ele.

Nu stiu ce sa spun. In Biblie ni se spune ca adevarul ne va face liberi. Ciudat, dar si adversarii religiei, ateistii cei mai neinduplecati, cred acelasi lucru. Fiecare intelege ce vrea prin “adevar”, si multi sint in stare sa strice prietenii, sa distruga vieti sau chiar sa omoare pentru „adevarul” lor. Intrucit adevarul la care ei se inchina si de care singuri s-au legat ii va face, vezi draga-Doamne, liberi.

Ma indoiesc. M-am intrebat de multe ori de ce valoarea numita “adevar” este mai intotdeauna pusa inaintea celorlalte valori. In afara de bietul Platon, toti au pus “binele” pe locul doi, “frumosul” a fost exilat in afara “top ten”-ului, iar despre “fericire” s-a spus ca l-ar face pe om un porc satisfacut. “Adevarul” insa innobileaza, adevarul ne face liberi, adevarul ne da orgasmele cele mai puternice, adevarul merita cautat. Mincam adevar si ne cacam adevar. In partea negativa a spectrului valoric, lucrurile stau la fel: daca injuri pe cineva, daca il faci albie de porci, daca te porti urit fata de el nu e atit de grav ca atunci cind il minti. Putem ierta o trimitere la origini, o birfa, un comportament urit – dar nu o minciuna.

Parca ii aud pe prietenii mei credinciosi miriind. I-as ruga sa se abtina, si sa-si aminteasca de Apostolul Pavel, care lista trei valori capitale (iubirea, nadejdea si credinta), sustinind ca iubirea este cea mai importanta dintre ele. Nici urma de adevar, deci.

Ii aud de asemenea pe prietenii mei atei si promotori ai valorilor stiintifice miriind inca mai dihai. Si pe ei i-as ruga sa se abtina. Nu am atacat nici un moment cautarea adevarului in stiinta. Dimpotriva, admir acest tip de cercetare si uneori imi pare rau ca nu am ales alta profesie, care m-ar fi facut sa fiu in primele linii ale bataliei pentru cucerirea spatiului, pentru distrugerea cancerului, si asa mai departe. Preocuparea mea se situeaza insa intr-un cu totul alt registru. Ma intereseaza importanta adevarului ca valoare, alaturi de alte valori, pentru viata fiecaruia dintre noi si pentru societate (pe care o vad aici ca viata in spatiul public) in general.

Sa presupunem ca putem demonstra cu exactitate ca Dumnezeu nu exista. Sa presupunem mai departe ca demonstratia noastra este atit de covingatoare, incit nici cel mai inrait credincios nu o poate nega, si aflat in fata ei isi va pierde credinta. Ma intreb: avem dreptul sa-i aruncam acest adevar in fata? Cu ce drept consideram noi in aceasta situatie ca valoarea „adevar” este mai presus decit valoarea „fericire”? Daca il „luminam” (ce cuvint oribil, care denota o actiune tiranica si criminala) pe acel individ, dar in schimb il bulversam si – intrucit pentru el religia era initial un lucru capital pentru el– practic ii ruinam viata, sa cheama ca am facut un lucru bun ierarhizind in acest fel adevarul si fericirea?

Si cum ar arata acest lucru la nivelul general al diverselor societati? Daca Dumnezeu nu ar exista si am dovedi fara tagada acest lucru, am fi noi pregatiti sa inlocuim covirsitoarea influenta pacificatoare a crestinismului si a altor religii, astazi, cu altceva?

De cealalta parte, strict stiintific vorbind, ce motiv am avea sa punem adevarul inaintea altor valori? Adevarul nu aduce fericire, nu aduce pace, liniste sau multumire. De ce sintem atit de nerabdatori sa oferim granturi de zeci de miliarde de euro pentru (iau un exemplu aleatoriu) acceleratorul de particule din Elvetia (care ne-ar putea aduce importante cunostinte despre originea universului), dar nu prea oferim fonduri pentru un proiect care i-ar putea face pe oameni mai fericiti? Mai direct: de ce „adevarul” cistiga granturi, iar „fericirea” si „binele” nu?

Written by Andrei Stavilă

iulie 1, 2008 at 2:16 pm