Interactiuni

Tinutul Secuiesc fata cu autonomia. Raspuns lui Alex

with 8 comments

Acest post i se datoreaza (si ii este dedicat) in primul rind cititorului meu Alex, si constituie rezultatul incercarii de a raspunde unei importante provocari ridicate de el intr-un comentariu la postul meu anterior (vezi postul: „Rusia vs. Georgia: davai ceas, davai palton”).

Doua precizari initiale. In primul rind, trebuie sa imi cer scuze pentru lipsa promptitudinii in ceea ce priveste raspunsul meu. Momentan ma aflu intr-un sat din Vaslui, conexiunea net e groaznica si site-ul wordpress este, din motive care ma depasesc, aproape inaccesibil. In al doilea rind, ma bucur sa il vad pe Alex din nou activ pe blog. Nu de alta, dar, asa cum am mai spus, rar gasesti oameni care sa critice in mod rational si fara isterie. Iar atunci cind iti gasesti astfel de critici, cel mai cuminte lucru este sa ii pastrezi.

Alex nu accepta foarte usor opinia mea, conform careia asa-zisul „Tinut Secuiesc” (la fel ca si Kosovo, Abhazia, Osetia de Sud si Transnistria) are dreptul de autoguvernare. Alex ma intreaba: „Explica-mi te rog de ce un locuitor de etnie maghiara al Harghitei de exemplu are dreptul la autoguvernare daca vrea si un locuitor de etnie maghiara al Clujului nu. De ce un locuitor de etnie romana al Covasnei de exemplu (unde romanii sunt 20%) nu are dreptul la autoguvernare daca un locuitor de etnie maghiara al Covasnei decide asa. In fine explica-mi te rog de ce eu ca cetatean roman nu am dreptul la autoguvernare in localitatea mea daca nu imi convine conducerea de la Bucuresti (sa presupunem ca am votat cu opozitia la ultimele alegeri) si nici conducerea judetului, pe cand un cetatean roman de alta etnie are dreptul daca el decide ca nu-i plac “miticii”.”.

Cred ca raspunsul la intrebarea lui Alex ar trebui sa fie un rezultat combinat al ideilor provenite din doua cimpuri distincte ale filosofiei politice :

1) domeniul numit „political obligation”. Intrebarea principala a acestei teme e urmatoarea: De ce legile statului meu au autoritate asupra mea? De ce sint obligat sa respect legile unui stat guvernat de un regim pe care eu nu il accept?

Unii au incercat sa raspunda la aceste intrebari, si s-au dat mai multe raspunsuri. Ofer in continuare doar citeva: a) sint obligat sa respect legile unui stat atita timp cit eu mi-am dat consimtamintul sa traiesc in acest stat, fie si prin simplu fapt ca traiesc in acest stat, ca nu vreau sa emigrez (principiul consimtamintului); b) sint obligat sa respect legile statului care mi-a oferit anumite bunuri si facilitati, precum educatia, salariul minim garantat etc. (principiul fair-play-ului); c) sint obligat sa respect legile unui stat, atita timp cit acele legi sint rezultatul unui proces democratic (principiul democratiei); etc.

Astazi, autorii din domeniu recunosc, in general, ca un singur principiu nu poate justifica intreaga problema a obligatiei politice. Ca atare, au inceput sa combine diverse principii. Personal, agreez o combinatie intre principiul consimtamintului si cel al democratiei. Cu alte cuvinte, sint obligat sa respect legile unui stat atita timp cit: a) am libertatea de a emigra; b) aleg (din varii motive) sa nu emigrez; c) statul este liberal-democratic (adica legile sint rezultatul unui proces democratic, si in plus beneficiez de un cumul de drepturi liberale precum dreptul de a vorbi liber, dreptul de a nu fi discriminat etc. – drepturi garantate prin constitutie si care, in consecinta, nu sint supuse votului popular).

2) Bine, veti spune, dar daca eu, cetatean roman, am asemenea obligatii fata de statul roman (indiferent pe ce principii le bazam), atunci aceeasi obligatie o au si ungurii (evident ca nu e nici o diferenta intre secui si unguri, Alex) din Transilvania, si ei tot cetateni romani. Eu de ce trebuie sa respect legile statului roman, iar ei nu? De ce ar trebui ei sa aiba dreptul de a incalca legile si a se autoguverna?

Imi este greu sa dau un raspuns aici, pentru ca intram in a doua tema de filosofie politica, una pe care deocamdata nu o stapinesc. E vorba de tema secesiunilor. Intrebarea principala a acestui subiect este: au anumite grupuri drept de secesiune – si daca da, ce fel de grupuri si ce tipuri de secesiune? Aici se vorbeste, printre altele, si de conditiile de principiu pe care trebuie sa le indeplineasca un grup pentru a avea dreptul la secesiune (grupul trebuie sa fie majoritar – o majoritate mare, evident – , sa se guverneze democratic, etc.).

Asa ca prefer sa nu intru in aceasta tema pe care nu o cunosc. Haideti sa judecam cu propria noastra minte. Sa luam exemplul Kosovo, care e mai putin sensibil pentru romani decit exemplul Tinutului Secuiesc.

In Kosovo exista o populatie de aproximativ 90 % albanezi si aproximativ 10 % sirbi. Exista un argument principal pro si unul principal contra secesiunii Kosovo. Le prezint intr-o forma mult simplificata. Argumentul contra: Kosovo e o regiune istorica a statului national sirb, e chiar leaganul civilizatiei sirbe. Argumentul pro: Kosovo e populat actualmente de o populatie majoritara de 90 la suta albanezi, o populatie ce doreste sa se autoguverneze, si sa nu fie guvernata de un alt stat etnic.

Acum, mie mi se pare ca argumentul „istoric” trebuie sa paleasca in fata argumentului „uman”. O fi Kosovo parte a Serbiei – dar vorbim totusi de oameni actuali, cu vieti si dorinte proprii. Iar daca una dintre cele mai arzatoare, una dintre cele mai capitale dorinte ale lor este autoguvernarea, nu vad de ce ar trebui sa le fie refuzata, cel putin atita timp cit indeplinesc o suma de conditii ale secesiunii (suma de conditii ce ar trebui aprobata, sa spunem, de Natiunile Unite).

La fel si cu Tinutul Secuiesc. Nu stiu exact care este proportia de maghiari si romani, dar cred ca este una destul de covirsitoare (in favoarea maghiarilor) care sa justifice, alaturi de indeplinirea altor conditii, secesiunea. Un roman din Covasna sau un maghiar din Cluj nu pot avea (deocamdata) acest drept, intrucit etniile reprezentate de ei nu indeplinesc conditiile respective – cel putin nu indeplinesc criteriul majoritatii.

Cred ca, in acest fel, asa-zisul „conflict” roman-maghiar si-ar demonstra caracterul de cea mai mare farsa din istoria relatiilor inter-etnice din Romania.

Numai ca nu trebuie sa uitam aici un lucru extrem de important, si anume viziunea pe care o avem fiecare dintre noi asupra Europei, si asupra chestiunii autoguvernarii in cadrul constructiei europene.

Personal prefer o Europa a regiunilor (Europe des regions) decit o Europa a statelor (Europe des patries). Daca vreti, deci, un fel de federalizare de tip german, unde fiecare land are propriul sau parlament, deci se autoguverneaza, exceptind anumite chestiuni de politica externa, aparare, servicii sociale, etc. – lucruri care tin de guvernul central. Daca, deci, lasam la o parte principiul statului national, etnic si unitar (o frauda, o crima, o mare pacaleala, un construct fals, o iluzie, o absurditate gaunoasa care a facut miliarde de victime in ultimele trei secole) si daca aplicam principiul „Europei regiunilor”, atunci o eventuala „secesiune” administrativa a asa-zisului Tinut Secuiesc, sau a Olteniei 🙂 [in cadrul Europei unite] nu e cu nimic mai grava decit „secesiunea” administrativa a landului Baden-Wurtemberg in Germania.

Putem merge mai departe si putem gindi intregul glob politic in acest fel (stiu, ideea e naiva, dar in nici un caz irationala sau utopica – „you may say that I’m a dreamer / but I’m not the only one…”).

Stiu, oamenii sint prea putin rationali si prea putin doritori de schimbari radicale, fie ele schimbari in bine. Iata, de exemplu, cit de usor a murit promitatorul proiect al constitutiei europene. Sa nu uitam insa ca si proiectul unei Europe unite, propus de nimeni altul decit Immanuel Kant in urma cu 300 de ani, a avut nevoie de atita amar de timp pentru a-si demonstra macar viabilitatea. Sper ca, in timp, ceea ce propun eu aici (inclusiv constitutia europeana) va deveni realitate. Este unul dintre motivele care imi fac atit de draga filosofia si teoria politica.

Anunțuri

8 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. OK, mai am cateva mingi la fileu pentru tine 🙂

    Prima e vesnica intrebare filozofica: „de la cat in sus incepe gramada?”. Cum definesti tu o regiune?

    De exemplu eu consider ca o regiune ar trebui sa fie cam cat Romania si Ungaria la un loc. Cum in regiunea noastra Romania-Ungaria suntem cam 20 milioane de romani si vreo 12 milioane de unguri, cei din urma nu au drept la autoguvernare, fiind o minoritate. Zi-mi te rog ce e gresit in rationamentul meu – care e de fapt al tau 🙂
    Faptul ca Ungaria e acum un stat national (o constructie gaunoasa de altfel) nu conteaza absolut de loc (spuneai), conteaza doar numarul locuitorilor.

    Acuma lasand gluma la o parte (sper ca nu te-ai suparat ca te-am citat) nu vad de ce o Romanie cu 6% minoritari maghiari necesita ajustari pe cand o regiune cu aprox 15% minoritari romani intr-o majoritate maghiara e perfect legitima.

    Alegand arbitrar regiuni putem crea majoritati si minoritati dupa pofta inimii. Putem considera centrul Timisoarei o regiune unde majoritatea e tiganeasca 🙂 (sper ca ai vazut stirile la TV in ultimul timp).

    Criteriile dupa care se cer autoguvernari sunt tot istorice, fie ca iti place sau nu: scaunele secuiesti in cazul nostru, istoria aia cu osetii care au fugit de mongoli (azi-dimineata am citit-o pe un forum), faptul ca regiunea Kosovo a fost locuita mai intai de albanezi si dupa aceea „infiltrata” de sarbi (nu iti suna familiar?) s.a.m.d.

    Principiul autodeterminarii se aplica in cazul popoarelor din cate stiu eu. Un exemplu sunt kurzii, un popor fara tara. Maghiarii din Romania fac parte din poporul maghiar, nu sunt un popor de sine statator. Similar, kosovarii sunt albanezi. Daca pe maghiarii din Romania ii deranjeaza administratia romana se pot muta usor sub administratie maghiara (suna putin cinic, dar viata e un sir lung de compromisuri, in care alegi raul cel mai mic). Un kurd nu isi permite „luxul” asta, el fiind sub o administratie straina oriunde s-ar duce.
    De aici miza tinutului „secuiesc”: secuii sunt unguri doar cand le convine, altfel se vor un popor separat care sa aiba dreptul la autodeterminare.
    Chestia cea mai amuzanta vine din istorie (bruma de istorie pe care o stiu eu): in Timisoara in zona numita piata Maria acum jumateta de mileniu a fost martiriul unui secui care se ridicase impotriva ungurilor: Gheorghe Doja il chema. Capii rascoalei lui erau toti secui care se cam saturasera de unguri si voiau sa le dea o lectie. Aceiasi secui aveau prostul obicei (ca si sasii de altfel) de a jura uneori credinta domnului Moldovei sau Munteniei in functie de interesele de moment (erau situati chiar la „intersectia” tarilor romanesti si isi permiteau), si aceiasi secui au trecut urgent fara prea multa discutie de partea oltenilor lui Mihai Viteazul cand acesta a ocupat Transilvania pe la 1600.
    In 1877 lideri secui formasera un grup de suport pro Turcia, ei considerandu-se un neam turcic, deci veri oarecum cu otomanii.

    Relatiile mai incordate cu secuii le avem de mai putin de 100 de ani, de dupa 1918 cand au fost asimilati cu maghiarii din Romania (care pana in 1918 formasera doar patura conducatoare si nu erau in numar suficient de mare ca sa conteze). De aceea in ziua de azi cu greu poti spune ca un vorbitor de limba maghiara din Romania e ungur get-beget sau secui. Daca si-ar fi pastrat consecvent caracteristicile de popor probabil ca astazi as fi considerat justificata pretentia lor.

    alex

    August 21, 2008 at 8:31 am

  2. Ma bucura discutia noastra, si eu cel putin ies imbogatit din ea. Pentru ca ceea ce nu iti omoara argumentele le face mai puternice 🙂
    Bune mingile la fileu, recunosc. Hai sa le luam pe rind.
    Unu: in problema regiunii, nu cred ca definitia abstracta a gramadei rezolva problema, ci realitatea concreta a etniei. Mie problema etniei nu imi spune nimic – imi este la fel de indiferenta ca si culoarea pielii sau piatra de pe drum. Dar altii (cei mai multi) privesc etnia ca pe ceva sfint. Ca atare, ideea unor regiuni economice, de pilda regiunea economica Romania-Ungaria, nu va avea succes atita timp cit oamenii,in marea lor inteligenta, vor simti o durere in partile moi in privinta economiei, dar isi vor da viata pentru etnia ori tara lor. Definesc, ca atare, o regiune drept acel perimetru politico-administrativ in care o anumita etnie este majoritara. In rationamentul tau, din punctul meu de vedere, nu e nimic gresit – doar ca noi doi definim diferit o regiune.
    Doi: Recunosc, exista o problema in rationamentul meu, dar ea nu tine de definitia regiunii, ci de aplicarea ei practica: dupa cum spui si tu,la o adica si un cartier ar putea definit drept regiune (centrul Timisoarei!). E drept ca, dus pina la ultimele sale consecinte, argumentul meu ajunge exact aici. Mingea ridicata la fileu devine un as pentru tine, intrucit nu am deocamdata un raspuns. Trebuie sa ma mai gindesc. Totusi, „realpolitik”-ul din viata de zi cu zi ne arata clar care sint regiunile cu probleme in lume. Si acestea sint departe de a fi de dimensiunea unui cartier. Cred ca poltitica reala ar putea corecta problema practica la care duce argumentul meu. Si atunci argumentul este salvat.
    Trei: tu spui asa: „Principiul autodeterminarii se aplica in cazul popoarelor din cate stiu eu. Un exemplu sunt kurzii, un popor fara tara. Maghiarii din Romania fac parte din poporul maghiar, nu sunt un popor de sine statator. Similar, kosovarii sunt albanezi”
    Aici imi permit nu atit sa te contrazic, cit sa iti ofer o alternativa reala. Nu e neaparat nevoie ca maghiarii din Romania sa se simta realmente ca apartinind poporului ungar, sau kosovarii ca apartinind realmente poporului albanez. Am doua exemple.
    Am fost de vreo cinci ori in Republica Moldova, am vorbit cu oameni inteligenti (majoritatea profesori universitari si studenti). Acesti oameni aveau nume romanesti si vorbeau romaneste bine. I-am intrebat de ce nu au dorit sa se uneasca cu Romania cind au avut ocazia. Raspunsul, invariabil, a fost: „Noi nu ne simtim romani. Dar nu ne simtim nici rusi. Incercam sa ne gasim identitatea”.
    Al doilea exemplu: am doua colege la Central European University care vin din Ardeal. Ambele sint unguroaice din Romania, ambele vorbesc la perfectie romana si nu se cunosc intre ele. Cind au venit (la cursuri diferite, deci nu se cunosc nici acum) si s-au prezentat, cind fiecare dintre noi spunea din ce tara venim, ele au spus ca vin din Transilvania (prima) si din Tinutul Secuiesc (a doua). Cu prima colega am discutat mai mult, si nu mica mi-a fost mirarea sa o aud povestind cit de timpiti sint ungurii si cit de destepti sint transilvanenii. E drept, nu am discutat cu ea deschis chestiunea – in definitiv, pentru ea e ceva foarte sensibil, iar pentru mjine e ceva ce imi produce dureri doar de cap si in partile moi. Dar vorbele ei m-au facut sa inteleg faptul ca ea nu isi priveste identitatea ca fiind ungureasca sau romaneasca – ci considera, la fel ca acei modoveni cu care am vorbit, ca are o cu totul alta identitate. Deduc de aici faptul ca, de exemplu, etnia maghiara din Romania nu este neaparat acelasi lucru cu poporul maghiar. Desigur, aceasta la nivel simbolic (doar nu vorbim aici de chestiuni „de singe”).
    Rezulta, mai departe, ca cerintele unui grup etnic pot avea aceeasi greutate dpdv politic ca si cerintele unui popor (cu sau fara patrie). Nu gasesc un argument puternic impotriva acestei idei – poate mi-l spui tu.
    In paranteza fie spus, evident ca sint de acord cu crearea unui stat / unei regiuni kurde, formate din regiunile diverselor state in care kurzii sint majoritari.
    In final: nu inteleg exact distinctia pe care o faci intre secui si maghiari, dar sint de acord ca acest asa-zis conflict romano-maghiar este de scurta durata. Eu as mai spune si ca e fals.

    andruska

    August 22, 2008 at 4:46 am

  3. Problema pe care noi o discutam acum e foarte „interdisciplinara” ca sa zic asa. De asta imi si place 🙂

    In momentul in care secuii, maghiarii sau whatever vor avea o regiune autonoma a lor, vei vedea ca „regiunea cu probleme” se va micsora, dar problemele vor ramane la fel de mari, doar ca nu vor mai incapea in regiune si ne vor exploda in fata 🙂
    Pe scurt, exista o minoritate romaneasca destul de numeroasa in asa numitul tinut secuiesc (repet, mult mai numeroasa ca procent decat minoritatea maghiara din Romania per ansamblu). Te asigur ca si ei vor vrea autodeterminare in interiorul tinutului secuiesc la fel cum secuii vor in interiorul Romaniei. Tine cont ca in asa numitul tinut ar trebui sa fie inclus si Tg. Mures (de fapt singurul oras mai acatarii din zona, Miercurea Ciuc si Odorheiul Secuiesc nu prea conteaza ca dimensiuni si populatie). Ei bine, in Tg Mures, aproape 1/2 din populatie sunt romani(aproape inseamna „in jur de”, nu „mai putin de”). Zi-mi te rog un alt oras din Romania (care in opinia ungurilor e OK sa fie sub administratie romaneasca) si care sa aiba raportul asta de populatie. Pe scurt, motto-ul lor e: „noi acceptam alta administratie doar acolo unde suntem atat de putini incat e ridicol sa avem pretentii”.

    Problema cu nationalismul si autodeterminarea e atat de complicata din 2 motive:

    1. tine de psihologie.
    2. foloseste un dublu standard.

    Sa luam primul motiv: exemplul cel mai relevant din istorie – ienicerii, copiii de suflet ai lui Allah. Copii luati din tarile ocupate si transformati in soldati fideli sultanului. Ce ne spune asta? Ca notiunile de tara, etnie, limba sunt apa de ploaie. Daca infiezi un bebelus de negri bantu de la o varsta foarte frageda si il cresti in Romania, la maturitate obtii un roman get-beget, cu nimic mai prejos decat mine sau tine.

    Intreg sistemul nostru de valori e invatat in copilarie, copiii se nasc egali, e adevarat dar ajung diferiti la maturitate deoarece sunt educati diferit. Problema e ca atunci cand sunt mici copiii iau de bun tot ce le spun adultii fara nici un discernamant.

    Ca sa nu divaghez prea mult de la raspunsul pe care trebuie sa ti-l dau: oamenii isi dau si viata pentru etnia/tara lor pentru ca sunt educati de mici sa o faca. Noi avem cam aceeasi varsta si am trecut amandoi prin faza „Povestiri istorice” in care toti eroii mureau…eroic pentru tara lor si toata lumea isi aducea aminte de ei in veci – de asta am devenit pasionat de cultura americana mai tarziu, la ei de obicei eroii sunt invingatori si supravietuitori 😀 – o alta mentalitate.
    Ca sa-ti dai seama putin de absurditatea ideilor care ni se bagau in cap, gandeste-te putin ca strategia aia de kamikaze pe care o aveau bravii ostasi ai patriei in fata imperiilor cotropitoare nu poate tine in realitate pentru simplul fapt ca de obicei imperiile (roman, otoman, austro-ungar etc.) de obicei aveau armate mult mai numeroase asa ca viata fiecarui ostas roman (sau dac, dupa caz) era vitala, nu-i puteai sacrifica asa, ca pe chinezi. Scopul unei astfel de indoctrinari era de fapt urmatorul: noi, fraierii ne dadeam viata in lupta cu inamicul la nevoie, in timp ce aia care contau aveau sansa se fuga si sa scape.

    In cazul maghiarilor/secuilor: autodeterminarea e importanta pentru ei deoarece au fost educati de mici ca e importanta. Ea nu are legatura cu demografia, motivul care li se baga pe gat e urmatorul: noi am avut de sute de ani scaunele secuiesti in care ne-am administrat singuri, autonom fata de unguri (o sa-ti explic mai tarziu), sasi si, mai ales, stapaneam peste valahi. Ar fi culmea ca acum sa se intoarca roata!
    Bineinteles, autodeterminarea nu e un scop in sine, ea e importanta pentru avantajele ei, DACA ele exista. Oamenii simpli nu prea se gandesc la asta, dar singurul avantaj e ca un Marko sau Frunda, care, oameni fiind, au si ei ambitii, pot fi niste mici conducatori de tara acolo unde altfel ar putea fi numai senatori sau ministri. Altfel, asa cum pentru orice tara europeana e un avantaj sa fie in UE, din motive economice (pretul platit fiind renuntarea la o parte a suveranitatii) si pentru secuii din Romania e avantajos sa fie integrati 100% in Romania (bineinteles cu scoala in limba lor, invatarea limbii romane ca limba straina s.a.m.d. dar genul asta de avantaje le au deja). In rest, cat mai multa descentralizare.

    Asa cum ai spus si tu mai sus, natiunile sunt niste constructe care au aparut la un moment dat in istorie probabil din cauza unor necesitati ale epocii. Dupa aceea, conducatorii de natiuni, au facut tot posibilul ca aceste constructe sa se pastreze, pentru ca asa le convenea lor. Vremurile se schimba insa, lumea se schimba si ea continuu.
    Eu personal nu cred ca un superstat mondial e NEAPARAT ceva rau, asa cum spun adeptii teoriilor conspiratiei masonice s.a.m.d., ramane de vazut cat e de practic insa. La fiecare epoca e mai potrivit un alt mod de „organizare” a umanitatii.

    Am luat-o rau pe aratura, asa ca o sa concluzionez: nu exista un conflict intre romani si maghiari in mod natural, dar ambele parti sunt educate in acest sens din copilarie, fie din obisnuinta (traditie) fie din diferite interese.
    Ca tot porniram discutia de la rusi, un astfel de interes a fost rezumat de Freud intr-un eseu de-al sau: „sa ne fereasca Dumnezeu pe noi, restul europenilor, de rusi, dupa ce ei ii vor fi eliminat pe toti burghezii lor” (citatul e din anii ’20 – cand in Rusia comunismul era under construction – si nu e foarte exact din pacate). Ideea e ca orice natiune, pentru a-si mentine coeziunea interna are nevoie de un inamic care poate fi extern sau o minoritate interna care, in discursurile liderilor sa fie tapul ispasitor pentru toate relele. In acest fel agresivitatea naturala a oamenilor fata de semenii lor e canalizata si controlata.
    Un contraexemplu il constituie americanii care au incercat sa elimine astfel de tapi ispasitori si s-au pomenit cu criminalitatea cea mai ridicata din lume (oammenii isi varsa frustrarile pe cine apuca: vecini, colegi de lucru s.a.m.d. in loc de burghezi, evrei, negri sau unguri).
    Asemenea tapi ispasitori servesc de minune ca sa justifice mana forte a autoritatilor sau anumite derapaje (o fi Verestoy „drujba lui Dumnezeu”, catastrofa din padurile Harghitei, dar macar e de-al nostru, no sa-l dam pa mana romanilor 😉 )

    Ai inteles si ce vreau sa zic acum despre dublul standard. Oamenii sufera raul pe care alti oameni li-l provoaca mai usor daca respectivii „macar sunt de-ai nostri, nu straini”. Tii minte ce pretentii avea Becali intr-o vreme: ca proprietarii de pamant sa-i vanda lui mai ieftin decat unui eventual strain, pentru ca pamantul romanesc sa nu incapa pe mana strainilor. Faina, conceptie nu crezi? Si foarte avantajoasa dar numai pentru anumiti romani 🙂

    Ce am zis pana acum e valabil pentru orice minoritate nationala. Acum ceva si despre bravii nostri secui in special.
    Daca mai tii minte de la istorie documentul „Uniom Trium Nationum” la ce natiuni se referea: unguri, sasi si – ai ghicit – secui. Pana relativ recent secuii si ungurii erau popoare separate, dar secuii au fost magharizati in timp. Nu stiu de cand vorbesc ei maghiara si daca sunt nuante intre cele 2 limbi (in sensul ca sunt dialecte diferite sau nu) dar ei singuri se considerau pana relativ recent altceva decat unguri. Iarasi nu am habar daca si ei sunt cu gulasul si ceardasul si, daca da, de cand. E interesant pentru noi de studiat, mai ales ca gasesti cu greu surse de informatie impartiale.

    Referitor la bravii nostri frati de peste Prut…eu am rude acolo (veri de gradul 2). In 1989 le-am facut si o vizita. Romanismul se pastreaza mai ales la sate, in orase ei sunt mult rusificati. De exemplu verii mei sunt 1/2 rusi (dupa mama).
    Ei au fost educati ca:
    1. Rusii sunt superiori tuturor (am citit mai demult ca si englezii practicau sistemul asta de „educatie” in colonii – unul din motivele pentru care imperiile colonial s-au destramat a fost ca soldatii africani au vazut cum englezii/francezii mancau bataie rusinos de la japonezi in al doilea razboi mondial, deci nu erau chiar asa de superiori). In viziunea lor, orice inventie sau descoperire a fost facuta de rusi.
    2. Celelalte popoare le sunt inferioare (deci in ordinea inteligentei sunt rusii pe locul 1, celelalte popoare fost sovietice pe locul 2 si restul lumii pe locul 3).

    E frapant totusi ca oameni in toata firea, inteligenti si educati nu-si pun niciodata problema daca ce li se serveste pe tava e corect sau nu (si eu am invatat de mic ca ungurii vor sa ne ia Ardealul, dar nu e zi in care sa nu ma indoiesc de asta, vreau permanent dovezi solide si nu le am deocamdata).
    Probabil ca masina lor de spalare a creierelor e cu bule de aer 😀 pentru ca e foarte eficienta.
    Acuma serios vorbind, n-or fi inventat ei toate, dar Pavlov a fost rus.

    alex

    August 22, 2008 at 1:12 pm

  4. Alex, analiza pe care o faci a cauzelor ce determina dorinta de autonomie (idei preluate necritic prin educatie, importanta greutatii psihologice a istoriei, etc.) este, cred, corecta. Eu, cel putin, nu am gasit nici un punct slab in argumentatia ta.
    Problema este insa de a gasi solutii. Sigur, e foarte bine ca analizam cauzele unei probleme – dar ar fi foarte bine sa vedem ce solutii poate oferi o asemenea analiza. Eu astept de la tine parerea ta privind posibilele solutii. O fi status quo-ul (actuala stare de lucruri, statul national) singura solutie? Sau exista si altele?
    Divaghez si eu putin: nici mie nu mi se pare un stat mondial o solutie rea in principiu. Atita doar ca vad atributiile lui ca fiind foarte restrinse: anume, respectarea drepturilor individuale, impunerea democratiei liberale in toate regiunile (fie si cu pistolul, vorba lui Churchill) si rezolvarea conflictelor teritoriale si / sau inter-etnice.
    In rest insa, cred in administratia teritoriala si regionala (idealul – poate utopic, dar corect politic – ar fi asemanator cu orasul-stat grecesc, din antichitate). Altfel, ai avea o mare prapastie intre alegatorul individual si alesul… la nivel mondial, ceea ce duce la o lehamite fata de politica (individul simte tot mai mult ca nu conteaza in procesul demcratic, care il depaseste). Iar lehamitea alegatorului duce, in timp, la consolidarea puterii partidului de guvernamint si, in final, la dictatura.
    Inca o rugaminte. Pe linga solutiile pe care le vezi tu la problemele ridicate de cererile de autodeterminare a diferitelor provincii din Europa si de aiurea, as fi foarte curios sa iti stiu parerea si in alta privinta. Spui ca esti pasionat de istoria americana. Eu nu ma pricep prea mult, asa ca sint curios sa aflu ce gindesti despre cererile actuale a diverselor triburi de indieni americani si canadieni in ceea ce priveste autonomia teritoriala si drepturile colective. Se pare ca e o adevarata problema, mai ales ca, din cite pot eu gindi, nu exista nici un argument logic pentru a le refuza dreptul la autodeterminare / autonomie teritoriala pe niste paminturi care, pina acum vreo suta de ani, au fost numai ale lor.
    De acum, din pacate, e posibil sa raspund sporadic sau deloc in urmatoarele aproximativ doua saptamini – miine plec la Iasi si acolo nu prea am acces la net 🙂 apoi, cit de repede, plec la Budapesta. Oricum, sint nerabdator sa iti aflu opiniile in cele doua chestiuni si, daca nu pot raspunde in urmatoarele doua saptamini, promit sa raspund imediat cum reintru in normalitate 🙂

    andruska

    August 23, 2008 at 9:42 am

  5. Salut!

    Si eu am fost plecat in concediu o saptamana si ceva.

    Raspunsul meu e simplu: trebuie sa eliminam cauza nu sa incercam sa ajustam efectul.
    Oamenii au prostul obicei de a confunda scopul final cu mijloacele. Concret, acum multe sute de ani, cand conceptul de autodeterminare a popoarelor starnea cel mult rasul, independenta nationala era unul dintre mijloacele prin care se putea obtine bunastarea unui popor.
    Tine cont ca imperiul otoman, de exemplu, s-a prabusit din cauza ca era, in mare parte, un popor de razboinici. Ei nu faceau practic nimic util, doar cucereau alte popoare si traiau de pe urma lor. Similar mongolii, arabii si alte neamuri de genul asta.
    De moment ce o cucerire de genul asta e o nenorocire pura, fara nici un avantaj de partea cuceritilor, e normal ca ea sa genereze „reactii adverse”, respectiv lupta pentru libertatea nationala.
    Daca respectiva cucerire aduce avantaje ambelor parti (cucerirea romana care i-a mai civilizat putin pe daci, expansiunea coloniala care a adus sute de popoare din epoca de piatra in epoca moderna, expansiunea economica americana care a adus cu ea planul Marshall etc.) independenta nationala isi pierde mult din semnificatii.
    OK, inteleg ca natiunea dominanta (cuceritoare) poate deveni „a pain in the ass” (vorba americanului) prin alte mijloace: impunerea limbii de circulatie, restrangerea unor drepturi individuale (de ex. kurzii din Turcia trebuie sa depuna o garantie de vreo mie de euro daca vor sa paraseasca tara, ceea ce, judecand dupa numarul de turci din Frankfurt, nu cred ca e valabil in cazul etniei majoritare), incercarile intentionate de asimilare (de ex. nu esti nobil daca nu ai religie catolica). Dar genul asta de probleme se pot rezolva si prin alte mijloace, specifice fiecarui caz in parte.

    Ca sa mai si trag o concluzie: problema asa zisilor secui (desi repet, daca n-am fost clar: sa cauti secui printre unguri e ca si cum ai cauta vizigoti printre italieni, ei au fost de mult asimilati de ungurii get-beget) se poate rezolva de exemplu prin educatie (sa fie mai putin cu nasul pe sus, logica dupa care ei cer autonomie nu mai e valabila de mult si, oricum, scaunele secuiesti au fost desfiintate de habsburgi nu de romani asa ca ce treaba avem noi cu ele?). Totusi solutia asta e usor cinica.

    Eu cred ca in 1918 romanii au vrut sa nu fie sub influenta nici unei puteri straine si in acelasi spirit ar trebui actionat si acum. Deci o solutie ar fi: se stabilesc granitele asa numitului tinut secuiesc care va fi independent. In interiorul lui, orice persoana care vrea sa se mute sub administratie romaneasca isi va putea vinde la un pret fix toate posesiunile imobile, iar nou infiintatul stat VA FI OBLIGAT sa le cumpere la acel pret. In acest fel planurile unor „jmecheri de tinut secuiesc” care mizeaza pe vreo scadere brusca a preturilor cauzata de o migratie in masa a romanilor vor fi dejucate. Nu vor mai tine nici eventuale incercari de asimilare ale enclavelor pur romanesti din tinut (miza utilizarii exclusive a limbii maghiare in administratie era sa forteze romanii din zona sa invete ungureste). Adica secuii vor avea exact drepturile pe care le cer, fara „efecte secundare” suparatoare.
    Tinutul ar trebui sa aiba autonomie financiara adica nu dau bani la bugetul Romaniei si nici nu primesc bani de acolo (una din pretentiile lor e ca „sustin judetle sarace din Moldova” ceea ce pe mine, ca moldovean, ma irita la culme pentru ca ei primesc bani de la bugetul Romaniei care depasesc contributia).
    Cam asta ar fi solutia la care ma gandesc.

    In cazul indienilor, eu stiu ca in Canada exista rezervatii de indieni unde acestia sunt platiti ca sa traiasca precum stramosii lor. Situatia e similara cu cea din Africa de Sud, unde eu nu l-am vazut pe Mandela & Co imbracandu-se in ierburi si mancandu-si prizonierii de razboi. Mandela, prin port si atitudine e european toata ziua, la fel ca si indienii din Americi care folosesc de mult cai si obiecte din fier, nu mai mor de foame la fiecare seceta putin mai lunga, ba au si invatat sa citeasca. Pretentiile lor sunt destul de stupide, trebuie sa recunosti.
    La intrebarea: cine a locuit intr-un teritoriu anume din cele mai vechi timpuri (exprimarea e delicioasa 😀 ) raspunsul e: nimeni in cazul Americilor si Australiei, oamenii de Neanderthal in cazul Eurasiei si noi toti in cazul Africii.

    Cu alte cuvinte:
    – colonistii din Africa nu au cotropit pamanturi, ei s-au intors pe pamanturile stramosilor lor 🙂
    – Americile ar trebui sa apartina chinezilor, care le-au colonizat primii 🙂
    – noi, toti europenii, ar trebui sa fim condamnati la inchisoare pentru genocid contra oamenilor de Neanderthal 🙂

    Cazul indienilor si altor popoare primitive nu e deloc asemanator cu cel al nostru vs. unguri, pentru simplul fapt ca, in cazul lor, beneficiile si dezavantajele se compenseaza oarecum.

    In cazul nostru se aplica legea lui Murphy: „cand iti vine randul se schimba regulile”. Cand a fost randul nostru, statele nationale erau in floare, de aceea acum tinutul secuiesc e parte din teritoriul national al Romaniei, spre deosebire de acum 1000 de ani cand nobilii transilvaneni si apoi voievodul Transilvaniei erau doar vasali regelui maghiar, la fel si scaunele secuiesti care doar jurasera credinta regelui maghiar si nu erau administrate direct de acesta. Alte vremuri, alta situatie.

    Sper ca raspunsul meu a fost destul de clar, desi e lung cat o zi de post 🙂

    alex

    Septembrie 3, 2008 at 12:32 pm

  6. Raspunsul tau, Alex (daca imi permiti sa folosesc propria ta expresie) este delicios!
    Cit despre solutia propusa de tine in cazul „asa-zisilor secui” (iti conced exprimarea), mi se pare una din multele posibile, si oricum de bun simt. Mai mult, nu cred ca ea se deosebeste, in general, de principiul regiunilor propus de mine.

    andruska

    Septembrie 12, 2008 at 7:40 pm

  7. Solutie in problema secuiasca : exportul catre Ungaria, sa aiba drepturi acolo!!!!!!!

    Marlanul Unguresc

    Februarie 9, 2009 at 1:26 pm

  8. Ti-am aprobat comentariul idiot ca sa iti pot raspunde asa cum meriti: poate ca solutia cea mai fericita pentru intreaga umanitate este adunarea tuturor romanilor pe un vapor si scufundarea vaporului.
    Intr-adevar, chiar ca esti marlan. Macar ai o circumstanta atenuanta, ca recunosti. Dar prostia nu va fi niciodata o circumstanta atenuanta.

    andruska

    Februarie 9, 2009 at 2:48 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: