Interactiuni

Cind lui Einstein i se rupe de studenti

with 2 comments

Un profesor de filosofie de la CEU spunea asa: orice profesor sincer va trebui sa recunoasca ca nu ii place sa lucreze cu studentii („no one likes to work with students”). Dincolo de falsitatea afirmatiei (la fel de mare ca si idiotenia profesorului respectiv), se afla o problema importanta: nu este necesar ca un bun cercetator sa fie in acelasi timp si un bun profesor (sau administrator: decan, rector, ministru etc.); si invers.

Intr-adevar, daca esti un bun cercetator asta nu inseamna ca esti si un bun profesor – „bun profesor”, in sensul a ceea ce in mod uzual intelegem atunci cind spunem ca persoana X „este nascuta pentru a fi profesor”. Situatia poate fi rezolvata in sistemele acelor tari, unde cercetarea se petrece in institutte de cercetare, iar actul educational in universitati.

Insa in tarile unde actul educational si cercetarea sint strins legate (in sistemul anglo-saxom, de pilda, cercetarea se face in universitati sau in institutele afiliate universitatilor) problema este dificil de rezolvat. Sint o groaza de buni cercetatori care nu au nici o treaba cu actul pedagogic – iar de aici singurii care pierd sint studentii, care pur si simplu nu au cu cine lucra. Imaginati-va cit de dificil este pentru un student la facultatea X, unde singurului profesor pe domeniul respectiv (si deci coordonatorului acelui student) ii ies bube pe creier numai cind stie ca trebuie sa se intilneasca cu studentii. Respectivul student nu are decit o sansa: ratarea sau demisia si cautarea unei alte universitati .

Nu critic sistemul anglo-saxon – dimpotriva, mi se pare extraordinar ca studentii au posibilitatea sa faca in acelasi timp cercetare. Dar cum putem rezolva problema neavenitilor in actul pedagogic, fie ei si einsteinii domeniilor lor? Voi ce parere aveti?

Anunțuri

Written by Andrei Stavilă

Noiembrie 8, 2008 la 11:41 am

Publicat în Gânduri

Tagged with , , , , ,

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Nu cred ca e o problema in sensul real al cuvantului. De ce? Pentru ca in orice domeniu exista si diletanti sau cabotini, dar si profesionisti exceptionali. Iar sistemul anglo-saxon, dincolo de ceea ce ai spus tu mai are un avantaj: daca chiar nu vrei sa fii profesor, din lipsa de vocatie, iti poti limita munca la cercetare. Pe cand in Romania, de exemplu, nu poti face asta, din lipsa de bani. Totusi, revenind la problema profesorilor, cred ca fiecare dintre noi, pe vremea studentiei sau chiar mai devreme (vorbeai undeva de dirigintele tau), am intalnit macar unu-doi profesori exceptionali. Ca pedagogi, ca deschizatori de minti, ca indrumatori, ca orice… eu una am intalnit. Doi, cred, dar uneori e de ajuns unul ca sa intelegi esentialul. Intotdeauna vor fi neaveniti in invatamant, asa cum vor fi peste tot. Mai grav e cand sunt in medicina… Studentii au un al saselea simt cu care se orienteaza atunci cand isi aleg modele. Si neavenitii se cern de valoare prin sita lor, ca pleava.

    Nico

    Noiembrie 16, 2008 at 1:53 pm

  2. Asa o fi, dar trebuie sa mai si ai de unde sa alegi. In institutia in care ma aflu acum, sentimentul studentilor e aproape general: nimeni nu prea are chef sa lucreze cu tine. E drept, si profesorii sint putini.

    andruska

    Noiembrie 16, 2008 at 4:49 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: