Interactiuni

Chiar ne tabloidizam! Sau despre budoarul catavencilor si al filosofilor

with 7 comments

Bun. Unu la mina, Academia Catavencu m-a dezamagit rau. Am citit articolul asta si, dincolo de optiunile politice ale fiecaruia dintre voi, trebuie sa recunoasteti ca il puteati citi foarte usor si in Libertatea, Click!, Atac, si alte ziare de factura asta. Nu credeam ca stimabilii catavenci, pe care ii aparam chiar mai deunazi, sint in stare sa caute pina si in casa, patul si chilotii politicienilor. Dar se pare ca eram – sint – naiv.

Pe de alta parte, un alt stimabil – mai vechea noastra cunostinta serafica de la Paltinis – a comis-o din nou. Dupa porcaria cu Siegfried, bolidul metafizic, acum scoate la iveala povesti nemuritoare despre… intimitatile dumisale cele mai intime. Dizertatia se numeste „Scrisori catre fiul meu”, care ma trimite cu nostalgie la „Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Teodosie”. Numai ca Basarabul zilelor noastre se plimba cu „Marcello” si cu „Siegfried”,  gateste cu „Teflonila”  si isi pune intrebari metafizice despre ce fel de parfum de lux sa aleaga dupa dusul de dimineata. Dar, ma rog, e o reactie psihologica normala pentru cel crescut in ideea ca in locul untului din Germania sint muuuult mai bune cultura romaneasca si cetitul cartilor la lumina luminarii (cine stie cunoaste…) Pentru cei care nu v-ati convins, spicuiesc de aici citeva mostre de intelepciune transmisa fiului:

Până şi intrarea în somn mă umileşte de fiecare dată, ca smulgere nejustificată din braţele propriului meu eu

(atentie, asta e tare!) „nu am acceptat ca obiect al intereselor mele erotice decât femeile care îmi lăsau impresia unei coloane ionice în mişcare“

„Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“

Acelasi stimabil a mai scos si ieri porumbelul (cucuvaia, de fapt) pe gura: „Când oameni ca noi acceptă să fie miniştri de Externe, preşedinţi de institute, ambasadori, nu o fac ca să se căpătuiască, o fac pentru că au conştiinţa că cineva trebuie să mai şi slujească ţara asta” (sursa). Aha. Asta o spune „musiu” Liiceanu, intii-statator paltinisean si primul iesit, dupa curcubeul lui Noica, afara pe usa istoriei („În anii ’70, Partidul Comunist s-a sprijinit de Noica ca de un stâlp“, spune Nicolae Manolescu aici). Iaca i s-a nazarit acuma sa slujeasca tara. Din Sigfried, bineinteles (ca din Marcello slujeste doar Bucurestiul).

Mie mi se pare trist. Pai atunci, daca si astfel de oameni o iau razna, de ce sa ne mai miram ca noi, pulimea (definitia notiunii aici),  ne timpim de tot? [urmariti acest din urma link, blogul Care este merita vizitat!]

Pentru cei interesati, iata si citeva mostre de intelepciune din elogiul lui Siegfried (cu adnotatiile mele):

Trebuie sa luati, cu mine si cu Siegfried, o curba pe Valea Oltului, domnule Teodorescu, in care sa intrati cu 110 pe ora si sa iesiti cu 130, bind in timpul asta, fara ca un strop sa va alunece pe pantalonii de culoarea oului de rata” [stimabilul filosof merge pe Valea Oltului cu 110-130 km pe ora????????????? Tare frumos respecta regulile de circulatie!!!!!!!!!!!!!!!!]

Cine nu a lasat in urma, inghitind instantaneu, una cite una, masinile care se tirasc in cirduri in spatele unui convoi de TIR-uri pe soselele Romaniei a trait, intr-un anume sens, degeaba.” [Mda, ca om care nu isi permite asemenea manevre, intrucit este responsabil si pentru alte vieti, recunosc ca am trait degeaba. Si daca imi spune asta un filosof, atunci nu-mi ramine decit sa ma sinucid…]

Siegfried, draga domnule Teodorescu, este masina de fenomenolog trecut prin scoala pilotilor de Formula 1, este un ogar afgan care ajunge la 100 pe ora in 6,3 secunde, tinind in timpul asta Sein und Zeit in gura si fiind capabil sa ti-l povesteasca dupa ce a trecut linia de sosire!” [vezi, Stefan, daca nu te-ai facut fenomenolog?! Asa ii trebuie cui se intereseaza de Quine!]

Va veti fi intrebind de ce il cheama Siegfried. Evident ca de la eroul nibelungic, dar mai ales pentru ca in numele sau se imbina victoria (Sieg), binecuvintarea (Segen) si pacea (Frieden). Fiecare cursa a lui Siegfried pe Valea Oltului este o victorie a inteligentei suple, repurtata cu binecuvintarea Celui de Sus asupra sufletului involburat al celui de la volan. Adevarul e, domnule Teodorescu, ca Siegfried imi coboara pacea in suflet” [interesant modul in care filosoful de pe Dimbovita traduce teoria lui Heidegger despre actiunea negativa a tehnologiei asupra fiintei umane. Dasein-ul a parasit padurea si riuletul frumos curgator pentru a goni in BMW cu 130 km la ora pe Valea Oltului. Fain!]

Written by Andrei Stavilă

Noiembrie 19, 2008 la 11:22 pm

7 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Se pare că cititorii Caţavencu nu sunt neapărat mai deştepţi decât ai lor din moment ce sunt îndoctrinaţi cu aceleaşi drame siropoase. Sau poate au descoperit subit că publicul intelectual care citeste cu spor despre intimităţile aş zice eu penibile ale domnului Liiceanu ar fi interesaţi să afle şi despre ce se întâmplă în patul domnului Tăriceanu. Eu cred că Liiceanu e invidios pe Cărtărescu şi s-a gândit că ar putea să scrie şi el un jurnal, poate în felul acesta se gândeşte cineva să îl propună şi pe el pentru un Nobel. Şi dacă nu poate pe plan literar, mai bine încearcă în politică, la nivel înalt unde se pot face aranjamente pentru orice. Primul favor a venit deja: Humanitas a primit fără licitaţie drepturile de editare a raportului Tismaneanu şi crede-ma ca nu e vorba de 1000 de volume, ci s-a discutat ceva de ordinul milioanelor. Şi aceasta doar pentru binele si informarea naţiunii :))

    andreea

    Noiembrie 20, 2008 at 9:35 am

  2. Nu stiu cit il intereseaza Nobel-ul. Cred ca filosoful nostru ar prefera mai degraba inca un Siegfried, sau inca un Marcello 🙂

    andruska

    Noiembrie 20, 2008 at 10:46 am

  3. Intr-adevar de multe ori ne asteptam ca filosofii, scriitorii sa fie diferiti de majoritate/mase, insa se pare ca multi dintre intelectuali nu se deosebesc prin nimic, poate din contra consuma mai mult decat altii …
    In 2002 vizitasem Paltinisul, locul unde a locuit Noica si de unde isi revendica ereditatea intlectuala o parte dintre cei mentionati in articolele de mai sus. Noica a locuit intro camaruta mobilata modest cu strictul necesar, ce-i drept in perioada interbelica o dusese mai bine … oricum Liiceanu si ceilalti l-au cunoscut in aceasta ultima perioada; poate ca ar trebui sa-si aduca aminte si de asta si sa fie ceva mai modesti.

    IM

    Noiembrie 25, 2008 at 9:01 pm

  4. Nu le-as fi cerut modestie… Dar bun simt, da. Mi se pare ca Liiceanu (spre deosebire de Plesu, de exemplu) este atit de infumurat si dispretuitor (din turnul lui de fildes), incit atitudinile publice releva clar frustrari mari pe care acum incearca sa le defuleze. Nu e prima data cind aud intelectuali spunind (sau doar gindind, fara sa recunoasca) ceva de genul asta: „Eu merit, mi-am ros coatele prin biblioteci in timp ce altii se distrau, asa ca acum de ce sa nu am si eu un bemveu’, ca sint mai bun decit aia care culeg capsuni”. Asta e problema: nu faptul ca ei consuma – ci infumurarea, credinta ca li se cuvine ceva doar pentru ca si-au petrecut tineretea in biblioteci (si deci in claustrare, etc.), in timp ce colegii lor de generatie s-au distrat. Ei considera ca acum a venit timpul lor pentru distractie – dar se considera superiori pentru ca ei sint, spre deosebire de ceilalti, oameni inteligenti. De fapt, o fi. Dar nu cred ca sint mai BUNI decit capsunarii. Intr-un anumit sens, sint mai lipsiti de bun simt si de moralitate. Una e sa iti cumperi BMW, si alta e sa te lauzi prin ziare cu masina ta, compunindu-i poeme delirante. Cred ca discretia si bunul simt ar trebui promovate in primul rind de liderii de opinie, si cu atit mai mult de acei lideri de opinie care sint si intelectuali de marca. In partea asta de Europa insa se pare ca nu-i asa.

    andruska

    Noiembrie 26, 2008 at 12:23 pm

  5. pe liiceanu l-o fi inspirat capsunarul ala cu audi mana a doua care avea in dotare clima bizonica. nu mai gasesc clipul, dar diferenta intre cei 2 e de forma (care diferenta nu avantajeaza filosoful mioritic- capsunarul avea umor; involuntar, dar umor)

    mulliganoglu

    Noiembrie 26, 2008 at 4:14 pm

  6. Intr-adevar. Umorul, involuntar sau nu, e fain. Liiceanu e penibil si, cumva, trist. Mi se pare ca ii lipseste total umorul.

    andruska

    Noiembrie 26, 2008 at 8:39 pm

  7. imi pare ca s-ar mai putea adauga teoriei relativitatii un postula,: exista o distanta maxima in univers: cea dintre prostie si umor

    mulliganoglu

    Noiembrie 26, 2008 at 9:08 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: