Interactiuni

Archive for Ianuarie 2009

Republica Moldova, pe aripile lui Urmuz

with 4 comments

Am citeva rude la tara. Oameni gospodari, cinstiti si cu mai multa sau mai putina frica de Dumnezeu. La sat, programul e indeobste cunoscut. Daca esti femeie, te trezesti cu noaptea in cap si incepi sa zdrangani cratitele, aprinzi focul, invirti mamaliga, mesteci in ciorba, intre timp cureti zarzavaturile si, daca nu da borsul in foc, mai scuturi un covor, mai dai cu matura. La prinz dai de mincare barbatului, apoi te asteapta vreo patru ore de spalat vase, cratite, ceaune, apoi treci tot la spalat – dar de data asta iei in primire rufele. Daca esti barbat, treaba nu e mai putin complicata. Te trezesti la cinci dimineata, „dai de mincare la animale” (porc, cal, vaca, capre, oi, gaini, ciine), duci vaca la cireada, apoi inhami calul la caruta si te duci pe cimp sau in vie, unde muncesti pina pe la doua, cind caldura te sleieste. Vii acasa, maninci ceva, daca esti boier te culci, dormi doua ore, iar apoi o iei de la capat: curatenie la animale (in coteț, in grajd, staul, cocina, poiata). Apoi fugi repede in gradina, sapi rosiile, stropesti cu insecticid castravetii, plivesti buruienile. Intre timp vine vaca de la cireada, o mulgi, dai de mincare tututor animalelor. Cum intre timp se face seara, vii inapoi in casa, unde nevasta, care tocmai a terminat de spalat si intins rufele, se apuca sa incalzeasca mincarea. Mincati impreuna, dar intre timp trece si varu’ Sandel, il poftiti si pe el la masa (alte farfurii si pahare in plus de spalat!), iar a doua zi totul este luat de la capat.

Bineinteles, intr-un asemenea trai criza economica nu prea isi gaseste o „nișă”. La sate, omul traieste in conformitate cu munca pe care o depune: este, aici, o relatie de directa proportionalitate. Sateanul afla ca „e criza” doar de la televizor, sau in cel mai rau caz de la fiul plecat la capsuni in Spania, care se intoarce acasa ca nu are ce sa lucreze. Parca si pachetele trimise de fata din Italia s-au rarit si micsorat…

Explicatia este, bineinteles, simpla: cind te bazezi pe o economie „primitiva”, bazata pe agricultura de nivel restrins (unde totul se produce in curte), evident ca nu suporti consecintele deteriorarii mecanismelor financiare, monetare si economice. Este, daca vreti, o situatie asemanatoare cu a unui aeroport super-computerizat si a unuia bazat pe sistemul steguletelor si a portavocii. Primul este total vulnerabil unei caderi de retea – in timp ce al doilea o poate duce binisor in orice conditii dure ale vietii noastre tehnologizate. Dar, desigur, acesta este doar un aspect.

Un aspect care caracterizeaza si Republica Moldova, „desemnată drept una dintre cele mai stabile economii din lume, într-un clasament al ţărilor cele mai ferite de efectele crizei financiare, realizat de revista britanică The Banker” (sursa). Pai normal, daca rudele mele de la tara, bazate pe agricultura de subzistenta nu sint afectate de criza – de ce ar fi afectata Republica Moldova, bazata pe acelasi tip de agricultura? Cel mai trist este ca politicienii moldoveni deja au inceput sa se umfle in pene cu aceasta informatie, de parca ar fi ceva imbucurator. Nu este. Mai degraba e o situatie paradoxala, sau chiar absurda, demna de opera atit de scurta a lui Urmuz. Astept sa vad ce vor gindi respectivii oameni politici cind criza va fi luat sfirsit, iar Moldova va ramine cea mai slab dezvoltata tara din Europa (daca o fi in Europa; unii moldoveni nu prea o vad si nici nu o doresc aici!). Rudele mele sint constiente ca, pe vreme de criza sau prosperitate, ele vor avea un trai liniar, nici mai bun, nici mai rau – un trai „de subzistenta”, bazat pe munca zilnica si pe putinele produse ce rezulta de aici. Este insa si Republica Moldova pregatita sa isi asume un asemenea trai? Eu sper din suflet ca nu…

Written by Andrei Stavilă

Ianuarie 30, 2009 at 10:31 pm

Ziua nasterii

leave a comment »

Se pare ca implinesc in acest moment 264.588 ore de cind m-am nascut. Asa ca happy birtday to me! Introducind doar data nasterii, puteti afla o groaza de informatii de acest fel (chiar si data probabila cind ati fost conceput). Faceti click pe Birthday Calculator (via Ioan T. Morar)

Written by Andrei Stavilă

Ianuarie 30, 2009 at 6:45 pm

Liniste

leave a comment »

Economia Angliei si-a spart capul. Franta e in greva – nu ca ar fi ceva nou! Si in acelasi registru al non-noutatilor, imaginea Romaniei a intrecut criza la proba de cadere libera pe panta de o suta de metri garduri. Ne-au urit nemtii, intrucit din cauza noastra au trebuit sa-si instaleze sisteme anti-furt in magazine. Ne-au urit austriecii, doar le-am prajit la rotisor lebedele. Iar acum ne urasc italienii, pentru ca le violam si omorim concetatenii. Tinind cont ca am reusit sa adunam atita ura asupra noastra in doar 18 ani, e bine. Tot ne pricepem la ceva.

La ura, la certuri si ciondaneala, la priviri piezise si incruntate, la rîca si nervi. Poate criza asta ii face pe unii sa rida. Din pacate, pe altii ii face mai rai. Incruntarea se transforma in nervi intinsi la maxim, frustrarea in agresivitate. Orice discutie contradictorie devine prilej de injuraturi, orice cuvint pe care-l credeai indiferent un prilej de tintuire la stilpul infamiei. Parca si oamenii din jur au devenit deodata falsi, teatrali, scremuti. E bine.

Asa ca am luat o pauza. Zilele astea am citit Memoriile lui Valeriu Anania, o carte cu adevarat extraordinara, despre care voi scrie in curind. Astept cu nerabdare sa incep Pamuk (The Black Book). Desi sint si eu in criza (de dead-line-uri), e uimitor cum simpla despartire de laptop (cred ca maxim doua ore pe zi de stat in fata monitorului in ultimul timp) sau rasfoirea unei carti bune te trimite deja in alta lume, una mult mai calma. Adauga la asta zimbetul omului iubit, o cana cu ceai de tei din florile aduse de acasa, botul umed al ciinelui asezat pe genunchiul tau – si parca totul devine deodata mai linistit. Mai luminos.

Written by Andrei Stavilă

Ianuarie 30, 2009 at 2:25 am

Ungaria, my love (2). Civilizatie si bun simt

with 3 comments

In episodul trecut va ofeream un exemplu despre modul in care magazinele din Budapesta isi trateaza clientii. Aveam un produs in garantie, dar care se stricase (este vorba de o masina de tuns, pentru ciini) si mi-a fost inlocuit imediat, fara nici un fel de problema, priviri urite, reprosuri, sau alte bazaconii care te asteapta cind indraznesti sa incerci acelasi lucru in Romania. Raluca mi-a atras atentia, totusi, ca si in Bucuresti lucrurile au inceput sa se schimbe in directia buna (aici). Acum vreau sa continui incursiunea in civilizatie 🙂 cu inca trei exemple care, de data asta, mai avem mult pina a le vedea adoptate si de iubitii nostri compatrioti.

In primul rind, in Budapesta nu vezi nici un ciine maidanez. In definitiv, au avut si ei planuri imobiliare multilateral dezvoltate, ca atare cu siguranta au fost si la ei ciini pe strada. Nu stiu cum au rezolvat problema, dar avind in vedere nivelul chinologiei maghiare in comparatie cu al celei romanesti, plus puterea si seriozitatea organizatiilor non-profit de profil (putem compara iarasi), nu prea cred ca solutia a fost una extrem de violenta.

In al doilea rind, si strins legat de primul subiect: proprietarii de ciini string intotdeauna dupa patrupedele lor, atunci cind le scot la plimbare. Am invatat asta pe piele proprie, si intr-un mod nu tocmai placut. Eu veneam din Romania, unde nu am strins dupa ciinii mei si nu voi stringe neam, atita timp cit inca mai sint maidanezi pe strada. De asemenea, cumnata mea din Lille, Franta, imi povestea cum la ei nimeni nu curata, desi uneori cateii isi mai lasa murdariile chiar pe trotuar. Asa ca ma gindeam sa aplic aceeasi strategie. Wroooooong! Mi s-a atras atentia – si la modul foarte civilizat! – sa string murdaria celor doi ciini chow pe care ii am. Si persoanele care mi-au batut obrazul nu erau babe nebune sau mosi nevricosi, ci chiar proprietari de ciini care isi plimbau animalele prin aceeasi zona! De atunci umblu intotdeauna cu pungile la mine. Cum spunea un cititor al acestui blog, „trecerea la civilizatie” nu e tocmai usoara…

A treia chestiune tine tot de curatenie. In zonele unde sint case, veti vedea intotdeauna cum stapinii imobilelor curata trotuarul, uneori si jumatatea de strada, din fata proprietatilor lor. Cel mai clar se vede asta in ultimele doua anotimpuri ale anului. Toamna, o data pe saptamina, de obicei vineri sau simbata, oamenii ies harnici si matura frunzele cazute din copaci. Iarna, imediat cum incepe sa ninga (deci imediat, nu asteapta sa se depuna!) ies in fata caselor si matura zapada de pe trotuar, iar daca e nevoie pun sare, pentru a elimina posibilitatea inghetului. De multe ori fac asta zilnic. Iarasi, am invatat sa fiu civilizat „the hard way”. Intr-o simbata (zi de toamna tirzie), cum venisem mahmur de la o petrecere, am lasat maturatul trotuarului pe mai tirziu. Se depusesera, e drept, cam multe frunze pe trotuar. La un moment dat Alina a iesit in curte si un mosulet a inceput sa-i vorbeasca. Ea i-a raspuns in engleza ca nu intelege maghiara. Omul s-a uitat in jur, a vazut masina cu numarul de Romania parcata in fata casei, i-a aratat frunzele de pe jos si i-a zis in engleza rizind (dar fara nici un pic de rautate in glas): „lazy Romanians!” („romani lenesi!”). De atunci, mahmur sau nu, matur strada cu strasnicie 🙂

Bun, in primele doua episoade despre Ungaria si Budapesta v-am povestit numai lucruri bune. Saptamina viitoare, ca sa nu ma acuzati ca „m-am dat cu ungurii” 🙂 va voi povesti si ceva mai putin placut.

Written by Andrei Stavilă

Ianuarie 27, 2009 at 11:24 am

Filozofie.ro

leave a comment »

Adrian Ciubotaru vrea sa promoveze filozofie.ro. Si bine face. Cum ideea este excelenta, iata popularizez si eu teaser-ul:

Written by Andrei Stavilă

Ianuarie 26, 2009 at 9:10 pm

Ceausescu si poporul!

with 11 comments

Daca nu-l ciocaneau uzurpatorii Revolutiei, Ceausescu ar fi implinit astazi 91 de ani. Chiar asa, haideti sa facem un exercitiu de imaginatie: cum ar fi astazi Romania sub Ceausescu? In ce postura v-ati vedea intr-o asemenea lume posibila? Pina aflu raspunsurile voastre, haideti sa ne delectam cu doua chestiuni. Prima: blogul dictatorului. A doua: tovarasul Ceausescu in anii ’70 lansind Tezele de la Mangalia privind noile directii ale artei (via Andreea):

Written by Andrei Stavilă

Ianuarie 26, 2009 at 1:00 am

Mizeria umana

with 5 comments

Deja stim cu totii ca filmul lui Cristi Puiu, „Moartea domnului Lazarescu”, are corespondent in realitate: s-a intimplat saptamina asta in Slatina, iar victima se numeste Mihai Constantinescu si avea 63 de ani (aici). Cotidianul publica un interviu cu asistenta de pe salvare, care a incercat sa-si ajute pacientul. Omul a murit (dupa patru ore in care a fost plimbat de la un spital la altul) in camera de garda a spitalului de urgente, unde nimeni nu i-a dat atentie. Ce dracu sa mai spui? Ma voi intoarce in rromania cind o zbura porcul!

Neputinta e una, mizeria umana e alta…

moartea-domnului-lazarescu (sursa)

Written by Andrei Stavilă

Ianuarie 25, 2009 at 11:10 pm