Interactiuni

Fara ipocrizie, despre salariile preotilor

with 16 comments

Bunicul bunicului meu (Gheorghe Ursache) a fost preot. Nu a fost niciodata bogat: in vremurile lui cele mai bune, avea 10 hectare de teren, o pereche de boi si o casa. Cind au trecut rusii frontul si au facut ravagii in Moldova i-au luat preotului Gheorghe tot ce avea. Inclusiv hainele preotesti, plus izmenele: l-au lasat in chiloti si, octogenar cum era, l-au aruncat intr-un sant plin cu noroi. Daca nu l-ar fi scos citiva oameni care il respectau, probabil ar fi putrezit acolo. Oricum, a murit la 92 de ani, sarac lipit: doar cu hainele de pe el.

Bunicul meu (Stavila Constantin) a murit la fel de “bogat”. Dupa 90 de ani de viata si 70 de ani de preotie, a lasat in urma lui trei lucruri: vesmintele preotesti cu care a fost hirotonisit in anii ’40, o cruce pe care o folosea la Liturghie (probabil primita tot atunci) si o Evanghelie – cadou de la un fost enorias, achizitionata cu citiva ani inainte sa moara. Cind si-a simtit sfirsitul aproape, bunicul meu ne-a rugat sa nu-l ingropam conform traditiei, cu hainele preotesti, ci doar cu vechiul anteriu (sutana), cîrpit in multe locuri si decolorat. A spus ca e pacat sa putrezeasca vesmintele odata cu el, mai bine sa le daruim unui preot tinar si sarac.

M-a durut inima, atunci, sa ii spun ca asemenea categorie nu mai exista, iar daca as incerca sa dau vesmintele decolorate, vechi de 60 de ani unui preot relativ sarac, as primi aceleasi injurii pe care le-am primit din partea unui cersetor caruia i-am dat o bucata de slanina, iar el mi-a raspuns ca nu maninca asa ceva: prea multa grasime! Si asa s-a dus bunicul meu in mormint – cu vesmintele si crucea. “Omnia mea mecum porto” (“Toata averea mea o port cu mine”), vorba filosofului. Mi-a ramas, de pe urma lui, doar Evanghelia.

Cum sa-i compar pe cei doi cu preotii de azi, cu lacomia lor? Sa mai povestesc – imi este mie rusine! – cum cei doi popi care l-au ingropat pe bunicul meu (dintre care unul imi considera bunicul prieten si celalalt il vedea ca pe un parinte duhovnicesc) au primit fara pic de rusine bani sa il inmorminteze?! Frate – frate, dar brinza-i pe bani, right?

Si acum, aud ca statul roman, in plina criza, restaureaza si construieste 806 biserici si doar 242 scoli si 36 spitale. Mai mult, in toiul crizei, cind se cere de la salariatii statului moderatie, salariile preotilor vor fi marite. Tot de stat.

Nu vreau sa fiu inteles gresit. Spre deosebire de ciinii de paza ai laicitatii, nu ma opun ideii ca salariile preotilor (din orice biserica) sa fie platite de stat. Faptul ca un stat este laic nu inseamna, evident, ca relatia dintre stat si biserici este un zero absolut. Cel putin nu atita timp cit statul impune o lege a cultelor, atita timp cit bisericile mai iau de pe umerii statului elemente de protectie sociala, si asa mai departe. Plus de asta, intr-o democratie in care credinciosii sint multi, platesc taxe, si vor ca din aceste taxe o parte sa mearga pentru salariile preotilor, nu vad de ce preotii sa nu fie platiti de stat. Statul e format din cetateni, la urma urmei.

Iarasi, nu vreau sa fiu inteles gresit. Sint pentru marirea salariilor preotilor cu venituri incredibil de mici, care nu le asigura un trai decent. Da, exista si asemenea preoti, dupa cum exista si asemenea profesori sau medici. Dar a mari in bloc salariile preotilor, a caror majoritate deja are prea mult, mi se pare aberant. Mi se pare aberant ca Patriarhul sa aiba un salariu de  8.000 lei noi pe luna. Ar trebui sa-i fie rusine sa intilneascaun preot care traieste cu doar 400 de lei.

Stiu, vor sari pe mine atit aparatorii extremi ai laicitatii, cit si bine-credinciosii bine-intentionati. Acestora, le spun doar atit: va respect parerile, atita timp cit le exprimati cu bun simt. Dar va rog sa imi respectati si voi ideile mele.

Anunțuri

Written by Andrei Stavilă

Februarie 19, 2009 la 3:17 pm

16 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. “Omnia mea mecum porto”

    in traducere fantezista:

    „am mereu cu mine un vin de Porto” sau
    „tot ce am asupra mea e un Porto”

    Iulian

    Februarie 19, 2009 at 3:31 pm

  2. @ Iulian
    Se poate si asa 🙂

    andruska

    Februarie 19, 2009 at 3:37 pm

  3. Eu nu inteleg de ce la BOR SRL, salariile angajatilor sunt platite de Stat, iar profitul (deja ajuns la cota de 3 miliarde Euro), este revendicat exclusiv de BOR SRL (nu sunt sigur, dar din cite stiu BOR nu plateste taxe pe venituri, cel putin pentru cele care provin din „Cutia Milei”). Ironic, Mila Populara e destul de generoasa ca sa arunce BOR in top, alaturi de Petrom, BCR si BRD. Chiar, de ce nu infiinteaza si Banca ortodoxa Romana, in care enoriasii sa isi depuna banii iar „Mila” sa fie regularizata in procente lunare care sa se scurga in contul BOR?

    A se vedea, spre edificare spirituala: http://www.standard.ro/articol_9875/averea_bisericii_ortodoxe_depaseste_3_miliarde_euro.html

    Iulian

    Februarie 19, 2009 at 3:37 pm

  4. Bow-wow-wow! :p

    Stefan

    Februarie 19, 2009 at 4:04 pm

  5. @Iulian – Esti prea pornit pe niste cifre (care oricum sunt niste speculatii de presa). BOR are un rol important in lumea romaneasca, un rol pe care vad ca nu-l intelegi. BOR face parte din geopolitica romaneasca iar cata vreme acesta va fi un fapt, bani din buget vor curge spre BOR.

    Chiar nu inteleg de unde atata inversunare impotriva BOR si de ce ?

    Aurel

    Februarie 19, 2009 at 4:56 pm

  6. Salariile preotilor erau (vedem cum or fi dupa marire) absolut derizorii. Dar erau asa dintr-un motiv destul de bine stiut, anume ca, dincolo de salarii, preotii castiga din „darile” enoriasilor, aici ma refer la orice, de la spovedit, la nunti, botezuri, inmormantari, sfestanii etc. Iar in orasele mari mai ales, uneori se ajunge la niste sume fabuloase. Ceea ce insa nu se poate generaliza pentru preotii de la sate. Si sunt multi. O spun „de la sursa” cum se zice. Cumnatul meu e preot la tara, in satul de unde se trag parintii lui. Au fost luni in care nu si-a luat salariul deloc, pentru ca din salariu i se opresc nu stiu ce dari in contul protoeriei (nu as sti sa spun exact), cert e ca daca nu ar exista oamenii din sat care sa ii dea parintelui din putinul lor pentru nunti, botezuri si alte asemenea in plus fata de taxa „oficiala”, parintele ar muri literalmente de foame. Oricum din cate imi amintesc salariul era absolut mizerabil, la limita acceptabilului. Iar oamenii la tara sunt saraci, prea saraci ca un preot sa se poata imbogatii pe seama lor. Nu suficient de saraci cat preotul sa nu poata trai din ceea ce primeste, nu foarte decent, insa…
    Poate ai dreptate in ceea ce zici, in sensul ca poate solutia ar fi trebuit sa fie un spor de „zona rurala” sau ceva, astfel veniturile ducandu-se acolo unde e nevoie de ele, si nu acolo unde deja sunt indecent de mari. Totusi de retinut ca preotii nu sunt bogati „in bloc”, ca un fel de casta privilegiata. Exista preoti, si nu putini, care o duc relativ rau, in orice caz nu bine.

    Nico

    Februarie 19, 2009 at 6:32 pm

  7. @ Iulian
    Din pacate, aici nu iti pot raspunde. Nu stiu exact cit din averea bisericii sint bani lichizi, cite sint terenuri impadurite inutilizabile, cite sint de fapt lacasuri de cult, iar cite din acestea sint monumente culturale, deci averi ale statului roman in acelasi timp. Iarasi, nu stiu care e chestiunea cu taxarea. Va trebui sa ne interesam inainte de a vorbi pe presupuneri.
    Totusi, un citat: „Potrivit purtatorului de cuvant al Patriarhiei Romane, Constatin Stoica, Guvernul da cu o mana si ia cu cealata; “Statul plateste aproape 3 milioane contributia la salariul preotului dar apoi isi ia inapoi suma sub forma de impozite”, a declarat pentru HotNews.ro, parintele Stoica.”(aici)

    @ Aurel
    O anumita inversunare impotriva BOR este indreptatita, si te rog sa ma crezi ca si unii preoti o au. Chiar si bunicul meu era furios de multe ori. De pilda, cind s-au vindut biserici de catre episcop, sub ochii lui (am scris despre asta aici).

    @ Nico
    Sint de acord cu tine. O singura corectie: preotii nu „au salariu, si in plus cistiga din parohie”. Ei au un salariu fix, din care primesc doar o parte de la stat (mai putin de jumatate) iar restul trebuie sa completeze cu veniturile din parohie. Tocmai aici e problema, ca in parohiile sarace nu poti completa cu nimic. Uite si un citat, despre situatia din 2007: „Salariile preotilor de la sat se invart in jurul sumei de 7 milioane. 3 milioane vin de la stat iar restul din fondurile parohiei.” (aici)
    Acuma, sint citeva probleme:
    1) nu inteleg ce vrei sa spui prin „taxa oficiala” pentru nunti, botezuri, etc. Nu exista asa ceva la nivel oficial, este o inventie a preotilor ticalosi. Am vazut ca unii afisau chiar pe usa bisericii preturile… Bunicul meu nu cerea nimic, cit ii dadea omul atita primea (uneori, de la saraci, refuza sa primeasca bani).
    2) Poate totul ar fi mai usor daca preotii ar fi obligati sa ofere chitante oamenilor pentru banii primiti. In felul asta s-ar vedea adevarata fata a lucrurilor, si nici preotii nu ar mai fi blamati atit. De exemplu, la festivalul porcului Mangalitza, in Budapesta, acum doua saptamini, am cumparat o acadea pe bat de 1,5 euro de la o taraba si am primit chitanta!!!!

    andruska

    Februarie 19, 2009 at 8:04 pm

  8. Nu stiu de ce am avut senzatia ca exista realmente o taxa oficiala, cu chitanta… dar poate nu am dreptate, nu sunt sigura. Poate exista doar un fel de plafon mai mult sau mai putin oficial acceptat in grupuri de parohii vecine, un fel de minim acceptat… care intra in fondurile bisericii. Eu stiu ca in cazul cumnatului mei au renovat biserica si au construit nu stiu ce soba si altele asemenea din asemenea tip de „fonduri”. Dar poate a fost alegerea lui ca o parte din toti banii primiti sa-i dea bisericii, nu stiu daca e ceva oficial sau nu.

    Nico

    Februarie 19, 2009 at 10:59 pm

  9. @Aurel

    Raspund fiindca m-ai intrebat (desi, dupa o experienta nefasta, mi-am propus sa nu ma mai angajez in dezbateri in jurul unor chestiuni de acest fel care trezesc afecte din zone freudiene – deopotriva sigmund-freudiene si anna-freudiene -, junghiene, kleiniene, lacaniene, eriksoniene, winnicottiene, ferencziene, etc etc ale psiheei). O sa imi fac punctul si nu voi raspunde la eventualul tau raspuns. Fara suparare.

    In termeni foarte simplificati, BOR e o institutie capitalista deopotriva primitiva si recentutza, ancestrala precum un crocodil rapace si fara prea multa inteligenta, dar si, mai nou, dolarizata si internetizata, o institutie retrograda destul de capace a gestiona frustrari tranzitionale, anxietati circumstantiale si impotente interioare, dar si incapace a adresa problemele vietuitorului post-comunist si post-modern.

    Teoretic, ma intereseaza cu adevarat doar cum se angajeaza fiecare om in parte cu acele bunuri simbolice (al caror gestionar exclusiv BOR pretinde a fi si pe care BOR nu inceteaza a le trada clipa de clipa, alienind, prin exemplu-i nefast, pe indivizii insisi). Practic, consider ca nu trebuie sa (mai)interferez cu practicile fiecaruia de a da sens (sau nu) propriei existente (in orice termeni ar face-o acestia, religiosi, evolutionisti, computationali, conectivisti, etc etc etc).

    In orice caz, sa nu ne iluzionam cu un soi de mistica institutionala. Nu e cazul sa transformam BOR in noul fetis al Tranzitie. BOR nu o sa ne parasuteze in Rai, daca la asta ne asteptam.

    Nu pot sa subliniez indeajuns cit de potrivita e urmatoarea secventa vizual-sonora:

    Iulian

    Februarie 20, 2009 at 1:16 pm

  10. ce haios, mi-a placut filmuletul.

    crysa

    Martie 7, 2009 at 1:19 pm

  11. @ crysa
    poate fi vazut si ca un filmulet tragic, depinde din ce punct de vedere privesti 🙂

    andruska

    Martie 7, 2009 at 1:33 pm

  12. la fel poate fi privit-ascultata si urmatoarea secventa vizual-sonora produsa de aceeasi formatie (lipseste totusi Crivat din ea, i.e., cel care joaca rolul exorcizatorului din videoclipul de mai la deal):

    Iuli

    Martie 7, 2009 at 2:11 pm

  13. Tatal meu este preot la sat. Munceste pe branci. Are stupina si toamna si primavara ara si seamana pamanturile oamenilor (si-a cumparat o rabla de tractor), pentru e ne intretine pe mine si fratele meu la facultate. Dupa 27 de ani de vechime si toate gradele, primeste de la stat 800 Ron, din care plateste tot felul de taxe, abonament obligatoriu la un ziar religios, carti in nu stiu cate volume, reviste nenumarate. A avut anul trecut vreo 3 cununii si 2 botezuri, a taiat chitante. Poriftul anul trecut qa fost zero, nici macarc lumina de la biserica nu a reusit sa si-o deduca, dar sa-si ia si salariul din fonduri proprii. Este nedrept. Mama este invatatoare. Va rog sa va ganditi de 2 ori inainte de a baga pe toti in aceeasi oala. Nu exista padure fara uscaturi.

    elena

    August 24, 2010 at 7:47 am

  14. nu inteleg de ce un preot pretinde si un salariu pe langa banii pe care ii castiga in fiecare duminica, la fiecare botez, mormantare sau cununie religioasa plus alte ocazii ca boboteaza…..acei bani nu conteaza ? cineva poate sa imi explice si mie cum functioneaza ? cum vin intrebuintati banii „nostri”?

    Alexandru

    Mai 26, 2012 at 8:33 pm

  15. Alexandru, nu stiu daca ai citit articolul de mai sus si comentariile pe care el le-a avut. Pentru a reveni la comentariul tau: banii pentru orice serviciu sint folositi o parte pentru intregirea salariului preotului (doar 3 milioane vin de la stat), iar restul trebuie toti trimisi catre mitropolie. Desigur, acum este la fel de adevarat ca sunt destui (prea multi) preoti care mai musca din asemenea surse. Dar a pretinde ca toti preotii fac asa (la fel cum a pretinde ca toti electricienii sint betivi sau toti filosofii sint mincinosi) e o greseala deopotriva umana, morala si logica.

    Andrei Stavilă

    Mai 27, 2012 at 8:06 am

  16. Alexandru, iata un articol relevant:
    Romania in Scandal
    Cei trei tineri preoţi care au dat în judecată Episcopia Huşilor pentru nereguli financiare

    Continuă dezvăluirile despre sistemul de tip mafiot din Episcopie. Lucian Botez, Dumitru Ţurcanu şi Ioan Modiga, primii doi, deja caterisiţi (suspendaţi din funcţii), al treilea aflat în curs de judecată bisericească, sunt decişi să meargă până la capăt. Deşi la Bozia (parohia părintelui Botez) s-a decis înlocuirea preotului, aducându-se trupe de jandarmi, lumea din sat a făcut ”scut viu” în jurul bisericii, împiedicând aducerea unui alt preot. Preotul Botez ne-a declarat că va trece peste orice fel de încercări, pentru a se face lumină în acest caz.
    – Aţi ieşit din „ascultare” părinte?
    – Nu, dar nu poţi sta cu mâinile-n sân când vezi ce se întâmplă rău în jurul tău. Sunt ani de zile de când se umblă cu falsuri, cu bani negri şi nu numai.
    Se semnează în fals state de plată, sume pentru CAR, chitanţe de la ajutorul reciproc, deşi noi nu suntem membri. Protopopul ne punea să semnăm într-un caiet dictando pentru sume pe care nu le ridicam niciodată. Noi, cei trei preoţi mai „recalcitranţi”, am cerut să ni se pună la dispoziţie statele de plată, că suntem şi noi angajaţi cu carte de muncă..
    – Erau banii care vi se cuveneau dumneavoastră?
    – Salariul nostru se compune dintr-un sprijin de la stat, cam 65 la sută din salariul unui profesor, că suntem pe acelaşi palier cu ei. În caiete erau reţinerile salariale, impozit, CAS şi ne punea să semnăm. Când am cerut statele de plată pe 2010, de fiecare dată când mergeam la contabilă şi-i spuneam că nu se poate aşa ceva, că e necesar să ne vedem şi noi drepturile salariale, eram refuzaţi. Am avut surpriza să constatăm că nu le-au pus la dispoziţie nici când am făcut plângere penală. După cinci termene în „civil” n-au fost în stare să justifice banii care sunt primiţi de la Secretariatul de Stat pentru Culte. Noi am depus o cerere la respectiva instituţie, care ne-a pus la dispoziţie actele de care aveam nevoie. Or, într-o perioadă de şase ani, toate statele de plată erau semnate în fals.
    -Aşadar, banii viraţi de către Secretariatul de Stat pentru Culte, în loc să ajungă la dumneavoastră, intrau în alte buzunare… Ce aţi păţit când aţi sesizat aceste fapte?
    – Am avut parte de ameninţări şi diverse şicane directe sau indirecte. Când am fost consiliat de către cei de la Centrul Eparhial, respectiv de preotul consilier economic, chemat într-o zi anume, cel care trebuia să-mi dea lămuririle necesare m-a ţinut vreo două ceasuri la uşă, psihologic, să-mi pierd răbdarea, după care am fost anunţat că părintele economic nu poate veni şi că voi fi consiliat de altcineva. Au lucrat în această perioadă mai mult cu şantaj emoţional. Secretarul eparhial mi-a pus o întrebare din partea preasfinţitului: „- Ce doriţi de la Episcopie?” La care i-am răspuns că vreau numai să se facă dreptate, toate relele plecând de la acest protopop, Petre Ioan, cel care de fapt a falsificat statele. Aceste liste se semnează de către beneficiar, personal, sau prin procură. Noi nu am dat nimănui procură şi nici nu se regăseşte vreo semnătură de-a noastră în documentele justificative. Mai mult, la fiecare dosar anual, la prima pagină este menţionat faptul că semnătura este autentică şi îi aparţine însuşi episcopului.
    – Dumneavoastră solicitaţi în plus şi banii care vi se cuvin…
    – Normal că dorim şi acest lucru, să recuperăm şi sumele care ni s-au reţinut abuziv. Se încearcă o tergiversare a situaţiei. Noi avem multe probe, însă le vom pune la dispoziţie la momentul potrivit. Nu am scos însă vreun cuvinţel să acuz pe cineva, fără să am probele necesare.
    Noi suntem trei preoţi care am avut curajul, poate nebunia, să spunem lucrurilor pe nume. Însă o „nebunie” întru Hristos, „nebunia” după dreptate.
    – Acesta este doar un plan pe care acţionaţi. Pe lângă problema salarială mai sunt cu siguranţă şi alte probleme. Când le veţi scoate şi pe acestea la lumină?
    – Toate la timpul lor! Nu putem merge pe mai multe fronturi. Însă nu vrem să lovim în Biserică, să facem multă zarvă. De la bun început le-am adus tuturor la cunoştinţă că nu Biserica o atacăm, ci doar corupţia din interiorul ei. Şi vom dovedi cu ajutorul justiţiei şi al Bunului Dumnezeu. Dacă încep acum să vă expun neregulile pe care le cunoaştem şi le putem dovedi cu acte în regulă, ne irosim în prea multe direcţii şi nu vom face nimic. Revenind la problema falsurilor din statele de plată, vă spun că peste 90 la sută dintre preoţii români nu cunosc legile salarizării clerului. Mulţi preoţi nu cunosc ce sume plătesc sub formă de CAS sau diverse impozite sau din ce se compune salariul lor.
    – Spuneaţi că nu partea materială este importantă, ci pornirea de a se face curăţenie în interiorul Bisericii…
    – Noi, cei trei preoţi, am studiat teologia. Eu am fost şi olimpic la Istoria Bisericii Ortodoxe Române, îmi iubesc credinţa, provin dintr-o familie de preoţi – străbunicu-meu a murit acum peste 150 de ani în numele credinţei, dar nu putem continua sub semnul ascultării, în acest fel. Trebuie să continuăm corect, nu putem să ne lăsăm conduşi de nişte principii eronate, care trebuie îndepărtate urgent din sânul Bisericii. Asta duce la sminteală şi la pierderea credinţei. Suntem un popor care a dăinuit de mai bine de 2000 de ani, tocmai datorită credinţei. Nu putem continua în felul acesta, pentru că nu suntem nişte simpli angajaţi, după cum nu suntem nişte perceptori. Trebuie să le întindem mâna multor amărâţi, pentru că atât eu, cât şi ceilalţi părinţi avem nişte parohii foarte sărace.
    Îmi duc slujba cu credinţă şi cu bună cuviinţă, aşa cum am fost crescut şi cum am învăţat, dar în momentul în care am fost trataţi cum am fost trataţi şi n-am fost ascultaţi, în cele din urmă n-am mai putut răbda şi am luat atitudine. Se încearcă o materializare a bisericii, în defavoarea spiritualizării ei. Biserica este prin definiţie spirituală, nu trebuie s-o condiţionăm în permanenţă de bani. N-am făcut demersul nostru pentru nişte sume, pentru o lipsă din salariu, pentru că preoţia noastră nu se cântăreşte în bani. Dorim să scoatem în evidenţă nedreptatea şi furtişagurile care s-au făcut cu bună ştiinţă de-atâţia ani.
    – A curs multă cerneală pe marginea neregulilor de la nivel înalt. Până unde poate merge ascultarea? Până unde continuă spolierea credincioşilor? Sunteţi în postura de a cerşi bani oamenilor pentru a vă face obligaţiile faţă de superiori?
    – Da, asta se întâmplă! Ni se impun anumite dări. Anual, ele ajung şi la cincizeci de milioane de lei, la o parohie mai săracă, de la ţară. Se storc aceşti bani, fără să te înţeleagă nimeni. Ca să nu vă mai spun, dacă tot m-aţi ispitit cu celelalte nereguli, cea mai mare neregulă săvârşită aici în Episcopia Huşilor este faptul că în 2009, când a fost instalat preasfinţitul Corneliu, s-au vândut sfintele antimise.
    – Spre ruşinea mea, nu ştiu ce sunt antimisele…
    – Sunt bucăţi de pânză pe care sunt reprezentate imagini cu punerea în mormânt a Mântuitorului Hristos, iar în colţuri sunt cei patru evanghelişti. Această pânză conţine la mijloc şi un săculeţ în care se află sfinte moaşte ale mucenicilor. Aceasta este o tradiţie a Bisericii. Ea a continuat, şi fără acest sfânt antimis nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie. În cazuri excepţionale – calamităţi, războaie -, preotul scoate antimisul şi poate sluji în orice loc. Acest antimis poartă semnătura ierarhului, a episcopului locului. Când a venit episcopul Corneliu, au fost înlocuite aceste antimise. Or, aceste antimise conţin moaştele celor care s-au jertfit pentru Biserica noastră. Sângele lor nu are preţ. Ele au fost vândute la ţară cu 15 milioane, iar la oraş cu 25 de milioane. Dacă facem o simplă socoteală, un calcul pentru toate bisericile din zonă, ajungem undeva la 18 miliarde de lei vechi, bani care nu au fost contabilizaţi, bani negri. Nu s-au emis chitanţe, iar statul român este cel păcălit.
    PreaFericitul Părinte Patriarh, în momentul în care a fost întronizat la Bucureşti, a sfinţit peste o mie de antimise. Acestea au fost dăruite şi nu s-a perceput niciun ban, pentru că ele nu se vând. Însă problema cea mai gravă o reprezintă simonia, vânzarea celor sfinte, un păcat capital. Cel care săvârşeşte acest păcat nu mai are ce căuta în cadrul bisericii!
    Noi, cei trei preoţi, după ce am atras atenţia supra tuturor acestor nereguli, am fost chemaţi în Consistoriu – un complet de judecată bisericesc -, ne-au judecat în lipsă pentru a ne caterisi, adică să ne suspende din funcţie. Aşa a înţeles acuzatul să scape de acuzatori, să ne scoată din circuit.
    – Adică din parohie?
    – Nu, nu.. au încercat să ne scoată şi din parohie cu jandarmii, cu mascaţii, dar nu au reuşit, pentru că oamenii din sat au fost foarte învârtoşaţi. Nu au putut accepta această decizie din partea Episcopiei şi au cerut să vină la faţa locului protopopul acuzat. N-a avut nimeni ce să mai facă şi au plecat toţi în treaba lor.
    – Care mai este acum relaţia cu cei din conducere şi până unde veţi merge cu acest demers?
    – Noi nu putem decât să ne rugăm pentru ei ca Dumnezeu să-i lumineze, să găsim o soluţie prin care să se facă dreptate. Cel mai indicat ar fi ca în sânul Bisericii să revină liniştea. Nu ar fi trebuit să se ajungă aici, dar din păcate s-a ajuns. Noi vom merge până la capăt cu demersul nostru, pentru că nu este doar o ambiţie a noastră de a dovedi lucrurile pe care le-am semnalat, ci vom merge până la capăt pentru a ne recăpăta cu toţii cinstea şi demnitatea. Asta am învăţat în anii de teologie şi asta am învăţat şi acasă.

    Andrei Stavilă

    Iunie 2, 2012 at 8:57 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: