Interactiuni

Placinta romano-americana (specialitatea casei!)

with 5 comments

Reteta de fata am pregatit-o impreuna cu Arankas (careia i se datoreaza in mare parte) si are o intreaga poveste in spate. Cu un an in urma, plimbindu-se prin Budapesta, Arankas a gasit o carte ciudata aruncata pe strada. E vorba de „Historic North Carolina Inns – A Cook’s Tour – A collection of treasured recipes, chef’s tips and inn highlights” („Hanuri  istorice din Carolina de Nord – Un turneu al bucatarului – O colectie de retete nepretuite, secrete ale bucatarului si prezentari ale hanurilor”), scrisa de M’Lane Murphy si Jill Ungerman (Shearer Publishing, Fredericksburg, Texas, 1989). Cum in acel moment nu prea aveam timp de gatit, cartea a ramas uitata in biblioteca. Saptamina trecuta insa am gatit pui Jambalaya, iar Alina V. a comentat reteta, spunind ca este tipic pentru New Orleans! Asa ca m-am gindit: ce ar fi sa incerc o reteta americana pentru saptamina urmatoare? Am cautat repede cartea de care v-am povestit si m-am pus pe studiat. Doua chestiuni interesante: pe de o parte, mi s-a spulberat prejudecata conform careia americanii maninca prost, in special junk-food. Dimpotriva, am gasit retete super-sofisticate, din pacate insa dificil de preparat pentru un amator (e drept, de obicei retetele au ca baza bucataria franceza, spaniola sau indiana). Pe de alta parte, diferenta culturala se simte si in fata cratitei: retetele americane fac apel la diverse produse usor de gasit in hypermarket-urile din State, dar dificil de procurat in Europa [ma refer, de pilda, la puffed pastry shells, sau la „veal” sau „chicken stock” – ultima, de fapt un fel de supa (de pui sau de vaca) pe care americanii o gasesc in magazine drept baza pentru mincaruri, insa noi trebuie sa o preparam. Lungesc putin paranteza: cel mai ieftin si mai rapid pentru noi e sa preparam acest „stock” punind 1-2 cubulete de supa de pui Maggi intr-0 cana sau doua de apa clocotita (in functie de ce concentratie doriti) si mestecind bine].

Sa ne reintoarcem insa la reteta de azi. Am gasit eu pe la pagina 54 a cartii o reteta numita „Veal Marengo” (de la Glendale Springs Inn and Restaurant), un fel de mincarica de carne de vita si legume, care ar fi trebuit, la final, sa fie pusa in „puffed pastry shells” – insa asemenea foi de aluat, in forma respectiva, nu am gasit nicaieri. Am renuntat la reteta si am ales ceva pe baza de carne de pui (o carne mai usoara), reteta se numeste „Susan’s Chicken” si este propusa de Gideon Ridge Inn. Tot un fel de mincarica, iar bucatarul de acolo spune ca ar trebui mincata cu orez. Cum orez insa mincasem recent, m-am gindit ce ar fi daca as combina cele doua retete? Adica sa fac mincarica de pui si sa o asez in aluat cumva. Imediat mi-am adus aminte ca in 2005 am mincat la un restaurant irlandez din Bucuresti ceva asemanator: carne prajita cu legume, toata compozitia fiind insa inchisa intr-un sarcofag de aluat (nu spun ca e vorba de „placinta”, pentru ca nu arata a placinta). Asa ca am decis sa procedez cam la fel.

Bun, acum insa aveam nevoie de doua unelte noi in bucatarie. Pe de o parte, daca e sa faci legume sotate in ulei si carne prajita ai nevoie de o cratita mare, si eu nu aveam asa ceva. Insa (de gind mi-a iesit atit de bine puiul cu ghimbir) ma tot macina gindul sa-mi cumpar un wok. si l-am gasit la Ikea, incredibil de ieftin (3 euro) – evident, facut in The People’s Republic of China (si totusi, deocamdata sint extrem de multumit de calitatea lui). De asemenea, aveam nevoie de doua recipiente rezistente la caldura cuptorului traditional, recipiente potrivite pentru doua portii normale de mincare (avantajul fata de tava de copt e ca nu mai trebuie sa imparti portiile, fapt foarte important daca vrei sa pastrezi aspectul produsului). Cautam doua vase mici de Jena, insa nu gaseam decit la pachet cu alte vase mai mari, si nu aveam ce face cu ele. Din fericire insa, la Tesco am dat peste doua tavite din silicon (!!!) – cam scumpe, e drept (6 euro bucata) insa in fisa de prezentare scria ca rezista in cuptor traditional pina la 260 de grade, sint bune si in cuptor cu microunde (fara restrictii), si pentru congelator (rezista pina la -40 de grade). Sint usor de curatit, maleabile si deci usor de depozitat si, evident, calitatea numarul unu: „non-stick” (adica nu se lipeste mincarea de ele)! Cum imi doream de mult asa ceva, mi-am calcat pe inima si le-am cumparat, desi eram destul de neincrezator: ma gindeam ca mi se vor topi in cuptor!  Ei bine nu a fost asa, si sint extrem de mindru de achizitiile mele (desi, e drept, inca nu m-am interesat si nu stiu daca sint tocmai sanatoase). Sint atit de mindru, incit va prezint mai jos noutatile (wok-ul si tavitele de silicon):

tigaie-wok-640x480 tavite-de-silicon-640x480

Inainte sa va propun reteta de azi – daca ati citit pina acum si nu v-ati plictisit, va dati seama ca e de fapt nu o reteta romano-americana, ci mai degraba romano-americano-irlandezo-chinezeasca 🙂 – trebuie sa va mai invat doua lucruri. Primul este sotarea. A sota inseamna a cali rapid (la foc iute si in timp scurt) diverse legume. E ca si cum ai cali ceapa, in sensul ca atunci cind sotezi, legumele trebuie doar sa devina putin translucide, nu trebuie prajite timp indelungat. Al doilea lucru este „deglasarea” (in engleza, deglazing). Ideea principala este ca, dupa ce ati prajit carnea in tigaie, aruncati o mare parte din ulei, apoi uleiul ramas (impreuna cu bucatelele mici de carne ramase intigaie) se stinge cu vin. Sosul rezultat se poate folosi ca baza pentru multe mincaruri.

Si acum, haideti sa va prezint reteta (pe care, din lipsa de inspiratie, am numit-o „placinta romano-americana”, desi „placinta” e impropriu spus). Nu inainte de a va spune insa ca mincarea a iesit atit de buna, incit o consider examenul de diploma de bucatar, pe care l-am sustinut in fata propriei mele constiinte – dupa cum vedeti, ma da afara din casa modestia 🙂 Serios, este vorba de una dintre cele mai bune retete care mi-asu iesit pina acum (impreuna cu puiul cu ghimbir). Ca totul se datoreaza unui sir intreg de intimplari modelate de purul hazard, face reteta cu atit mai interesanta. Deci:

Ingrediente pentru aluat: 200 grame faina de grau (mai curind „cit cuprinde” decit 200 de grame); un virf de cutit de drojdie, dizolvata intr-un pahar mic de apa calduta; 3 linguri ulei (preferabil de masline), un virf de lingurita de sare, 50 grame de unt, un ou.

Ingrediente pentru compozitie: patru picioare de pui dezosate; un ardei gras mare (de preferinta rosu) (daca nu aveti ardei gras, puteti folosi 2-3 ardei capia); o ceapa mare; 6-7 catei usturoi; 4 rosii mari; 12 masline mari; 12 ciuperci; 2 linguri faina de grau; o lingurita oregano; o lingurita cimbru; 2-3 frunze de dafin; 2 lingurite patrunjel proaspat taiat marunt, sau o lingurita patrunjel uscat si maruntit; piper negru, piper verde si sare dupa gust; o cana vin alb sec; 4 linguri ulei de masline (e bun si uleiul de floarea soarelui, dar la gustul deosebit contribuie cel de masline); patru feliute unt.

Prepararea compozitiei: dupa cum v-am obisnuit, sa pregatim intii ingredientele, pentru a le avea la indemina. Dezosam picioarele de pui si taiem carnea in cubulete de 1-2 cm; trecem apoi carnea prin faina de grau si o asezam intr-o farfurie. Taiem ardeiul si ceapa cubulete. Decojim cateii de usturoi si ii pisam. Apoi crestam rosiile, le punem intr-o oala fierbinte cu apa clocoltita, le lasam 1-2 minute, le punem in apa rece, le decojim, si le taiem cubulete mici. Taiem maslinile in doua sau in patru (in functie de marimea lor). Spalam ciupercile si le taiem in doua sau patru (in functie de marimea lor). Pregatim intr-un pahar condimentele (oregano, cimbru, frunzele de dafin, piperul verde si negru, sarea, patrunjelul). Ar trebui sa aveti ceva de genul urmator:

023-placinta-romano-americana-1-640x480

Acum ne apucam de gatit. Punem pe aragaz o tigaie cu doua linguri ulei de masline, si cind este fierbinte punem carnea la prajit (cum eu am o tigaie mica, am prajit carnea in doua ture). Pe alt ochi punem wok-ul cu celelalte doua linguri de ulei de masline, si cind este fierbinte uleiul adaugam imediat ceapa, ciupercile si ardeiul. Sotam aceste ingrediente, apoi adaugam rosiile, maslinele, patrunjelul, usturoiul si condimentele. Mestecam des. Cind compozitia este gata (nu trebuie lasata prea mult pe foc), luam wok-ul de pe ochi si il punem pe un fund de lemn. Cind terminam de prajit carnea, o punem peste compozitia din wok. Aruncam o parte din ulei (daca a ramas prea mult), si in tigaia cu uleiul ramas (si cu eventuale resturi de carne) turnam o cana de vin alb sec. Lasam sa clocoteasca, amestecam si punem totul in wok. Apoi punem din nou wok-ul pe aragaz si lasam sa se infierbinte bine, amestecind foarte des (intrucit vinul va face compozitia sa se prinda chiar si de wok).

023-placinta-romano-americana-3-640x480

Prepararea aluatului: Intr-un recipient punem uleiul, oul batut, untul, paharul de apa in care am dizolvat drojdia si sarea. Amestecam bine. Adaugam faina si framintam. Cind e gata, intindeti aluatul in doua foi subtiri cu un melesteu si potriviti cele doua foi de aluat astfel incit sa incapa in recipient, si sa ramina in plus la fiecare un „capac” cu care veti acoperi compozitia. Aici trebuie sa fiti foarte atenti. De obicei, dupa ce ati intins aluatul, el are tendinta sa se „stringa”. Ideal ar fi ca o alta persoana sa faca aluatul si sa-l puna in forma, astfel incit compozitia sa fie gata chiar in momentul in care este gata si aluatul, si sa puneti imediat compozitia in forma. Daca nu este disponibil un ajutor, atunci e bine sa intindeti o foaie de aluat mult mai mare decit recipientul, astfel incit, chiar daca se va stringe, sa ramine destul incit sa ramina si de un „capac”.

023-placinta-romano-americana-2-640x480

Acum luam cu un polonic compozitia si o punem in recipiente. Apoi punem „capacul” aluatului deasupra si il lipim de restul aluatului. Adaugam cite doua feliute de unt deasupra fiecarui recipient.

023-placinta-romano-americana-4-640x480

Punem cele doua recipiente la cuptor (atentie, tavitele de silicon nu pot fi lasate la o temperatura mai mare de 260 de grade! Eu le-am pus la 200 de grade). Lasam cam 10-15 minute (sau, ma rog, pina ce aluatul incepe sa se rumeneasca putin), apoi scoatem tavitele, scoatem preparatele si le punem pe farfurii. Arata cam ca in imaginile de mai jos. Evident, o cupa de vin este un „must”. Pofta buna!

023-placinta-romano-americana-5-640x480 023-placinta-romano-americana-6-640x480 023-placinta-romano-americana-7-640x480

Anunțuri

Written by Andrei Stavilă

Mai 10, 2009 la 7:10 am

Publicat în Ceaunu' si Cratitza

Tagged with ,

5 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Oamenii care gatesc sunt buni la inima, asa ca o sa indraznesc sa va rog ceva:

    Votati mărirea alocatiei pentru copii la 100 de lei.

    Alocatia de stat pentru copii este un ajutor în bani pe care statul român îl pune la dispozitia copiilor cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani. La ora actuală, alocatia pentru un copil nu reprezintă nici măcar o pătrime din suma decentă de care ar avea nevoie un copil, indiferent de vârsta acestuia. Sustine initiativa legislativă care propune mărirea cuantumului lunar al alocatiei pentru copii:

    Cu un simplu click – votati la http://www.alocatie.share10.com

    Multumesc

    Andi

    Mai 10, 2009 at 1:43 pm

  2. Mamma miaaaa, Andrei! Ne termini cu reţetele astea!

    Iuli

    Mai 10, 2009 at 1:44 pm

  3. (eu gătesc ca o cizma, insa imi place la nebunie să incerc 🙂

    cu bine

    Andi

    Mai 10, 2009 at 1:45 pm

  4. se poate de facut undeva un „download” al placintei romano-americane?

    vitalie

    Mai 10, 2009 at 2:56 pm

  5. @ Andi
    De obicei sint destul de reticent privind astfel de initiative. In primul rind, desi ele sint frumoase la prima vedere, ca sa fie si serioase ar trebui sa fie insotite de evidentierea surselor bugetare din care ar putea fi finantate. Si sintem in criza, cum toti stim… In al doilea rind, nu cred in astfel de initiative on-line pentru ca deocamdata ele nu au produs nici un rezultat palpabil.
    Dar, ma rog, e vorba de copii, asa ca am lasat dubiile la o parte si am votat.

    @ Iuli
    Si stai sa vezi ce urmeaza!

    @ Vitalie
    Pai daca treci prin Budapesta in urmatoarele doua luni anunta-ma, si incercam un download 🙂

    andruska

    Mai 10, 2009 at 6:08 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: