Interactiuni

Despre eroi si morminte (ale tacerii)

with 11 comments

In legatura cu evenimentele din Iran, ma tot gindesc zilele astea la incredibila lipsa de reactie a comunitatii internationale. Aplicind grila de lectura simptomatologica, medicala, putem descoperi in spatele tacerii miscarile complexe si, fara a exagera, infricosatoare de pe scena politica a lumii.

Odata cu debutul erei Obama, colosul american s-a intors, asa cum toti previzionam, in si pentru sine. Doua razboaie semnate deloc indescifrabil de mina Presedintelui Bush – doua razboaie corecte, in ciuda erorilor uriase de management al comunicarii intre administratia republicana si publicul larg, domestic si mondial – au taiat orice avint justitionar al electoratului de peste Ocean. Colac peste pupaza, criza economica a umplut paharul, sfisiind pentru totdeauna uniforma stralucitoare a jandarmului international. Intre America virfului de lance in razboaiele din Kosovo, Afganistan si Irak si America actuala s-a creat o prapastie uriasa. Inainte, Unchiul Sam batea cu pumnul in masa si majoritatea restului lumii executa, fie si mormaind in barba. Acum, unchiul s-a transformat intr-un mosneag slab, cu vocea pierduta pe drumul mormintului in care se va odihni.

Multi au speculat momentul prielnic. In primul rind Rusia, care pina mai deunazi era, politic vorbind, o umbra a fostei Uniuni Sovietice; insa si aici avem creata cu viteza supersonica o prapastie uriasa intre Rusia neputincioasa in fata autonomiei provinciei Kosovo si Rusia actuala. Totul a inceput evident cu ruperea Georgiei, a continuat cu gazul ucrainean si revolutia Twitter din Moldova:  din fiecare conflict Rusia a iesit mai puternica, sfidarea comunitatii internationale si a Americii a devenit din ce in ce mai violenta. Un alt candidat aplica in acesti ani pentru job-ul de jandarm international, si teama mi-e ca o putem incurca rau de tot. Iarasi.

Aceeasi slabiciune americana a fost speculata, surprinzator, atit de evrei, cit si de palestinieni. Obama a inteles sa sustina mult mai vehement crearea unui stat palestinian, ceea ce evident i-a facut pe viitorii cetateni ai Palestinei sa-i sfideze pe fata pe israelieni. La rindul sau, guvernul statului evreu, odata un umil catelus pe linga administratia republicana, s-a transformat imediat in dulau feroce: refuza propunerile americane, iar orgoliul ranit in urma ruperii simbolice a parteneriatului strategic milenar care a durat 50 de ani nu poate avea decit consecinte negative.

Si alte state speculeaza momentul. Chinezii impusca si acum, nestingheriti, budistii din Tibet, iar Coreea de Nord s-a apucat iarasi de teste nucleare, afisind o indiferenta sfidatoare fata de comunitatea internationala. In sfirsit, Iranul este un alt stat care profita din plin de slabiciunea politicii externe americane. Daca pina la sfirsitul mandatului Bush diversele zvonuri privind o iminenta invadare a Iranului de catre coalitia americano-israeliana erau menite a-l face pe Ahmadinejad macar atent si circumspect, acum fiara sprijinita puternic de clericii asa-zisei „democratii religioase” se poate dezlantui in toata splendoarea ferocitatii sale. Deocamdata, doar in politica domestica. Foarte curind, si in politica regionala.

Are sens sa mai vorbim despre Europa? Shiopatind ca de obicei, tremurind de teama lipsei gazului iarna si a crizei economice tot timpul anului, sfisiata de rivalitati interne, preocupata obsesiv de promovarea unei conventii juridice care nu mai este decit o umbra a – din nefericire! – raposatului proiect de Constitutie comunitara, ciuntita de prostul sistem electoral care asigura reprezentare in Parlament nu numai a partidelor extremiste, dar si a partidelor care militeaza pentru ruperea ei (cazul Partidului National Britanic), sau a partidelor fara scopuri politice clare (Partidul Piratilor) – ei bine, Europa este consecventa in pastrarea propriei imagini: cea a carutei la care trag 27 de cai, fiecare in directii diferite.

Tacerea comunitatii internationale (a tarilor care conteaza, adica America, Japonia si tarile europene) in ceea ce priveste evenimentele recente din Moldova sau cele actuale din Iran este un simptom. Un simptom al putregaiului interior, al oboselii acumulate, a lipsei de putere. Ca orice alt mare imperiu din istorie, imperiul statelor occidentale, liberale si democratice incepe sa scirtiie. Iar barbarii terorii si hienele totalitare isi ascut dintii, in asteptarea loviturii finale. O lovitura finala care ne va izbi rapid, asa cum glontul ticalos a muscat din pieptul lui Neda Agha-Soltan cu doar doua zile in urma. Adevaratii eroi – naivi, ca orice eroi! – se afla nu in interiorul granitelor imperiului vestic, ci in afara lor. Ei sint eroi intrucit cred cu tarie intr-un vis in care noi sintem prea obositi sa mai credem. Astazi, eroii sint tinerii iranieni care mor pe strazile Teheranului. Mormintele sintem noi.

[Un filmulet propagandistic anti-occidental facut de serviciile secrete iraniene puteti vedea aici. Sa vedeti cit de rele sint conferintele stiintifice internationale, si ce bun cetatean esti atunci cind iti torni fratele. Multumesc, Stefan!]

Written by Andrei Stavilă

Iunie 22, 2009 la 11:07 pm

11 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Andruska, ai punctat bine cîteva aspecte ale politicii americane mai recente. Aş vrea să adaug numai cîteva idei la discuţia ta.

    În primul rînd, trebuie să remarcăm faptul că US nu îşi mai permite să finanţeze alte şi alte invazii, cel puţin pentru moment. Nu e vorba că nu mai vrea asta, ci pur şi simplu că nu îşi mai permite să cheltuie pentru cauze „nobile”, din lipsă de resurse. Se află în situaţia Imperiului Roman în timpul domniei lui Marcus Aurelius, cînd nu mai avea bani pentru a trimite trupe în toate zonele unde se impunea prezenţă militară romană. Obama e un conducător care înţelege foarte bine că fonduri, aşa puţine cît mai sunt şi ele, trebuie redirecţionate către rezolvarea unor probleme interne grave: salvarea industriei, chestiunea asigurărilor de sănătate.

    În al doilea rînd, Obama se abţine de la declaraţii foarte dure privitoare la Iran şi dintr-un motiv foarte simplu: vrea să evite să dea apă la moară celor care, în Iran, susţin teoria potrivit căreia Occidentul ar fi în spatele acestor proteste de stradă. Poate că Occidentul chiar este implicat, dar nu vrea ca acest fapt să fie cunoscut public, cel puţin pentru moment. În orice caz, o lovitură e cu atît mai eficientă cu cît nimeni nu bănuieşte din ce direcţie vine aceasta.

    În al treilea rînd, nu cred ca US va pierde supremaţia mondială prea curînd. Dacă tot invocai marile imperii, trebuie să recunaştem că toate acestea au trecut prin momente dificile, dar şi-au revenit surprinzător (a se vedea Imperiul Roman în timpul lui Diocleţian, spre exemplu – cine ar fi bănuit atunci că Imperiul se va întinde încă şi mai mult?)

    julius

    Iunie 23, 2009 at 1:02 am

  2. Te felicit pentru postare, nu prea am vazut in ultimele zile reactii pe blogurile romanesti vizavi de evenimentele din Iran.
    Singurul punct in care nu sunt de acord cu tine este sustinerea pe care ar fi acordat-o Obama palestinienilor. Eu nu imi aduc aminte sa fi existat nici macar la nivel declarativ, desi e posibil sa imi fi scapat mie, oricum o actiune concreta nu am vazut din partea presedintelui american in sensul asta.
    E dezolant sa vezi cum comunitatea internationala, in speta consiliul Natiunilor Unite „face gura” doar atunci cand sunt la mijloc interesele marilor puteri, in cazuri din acestea de-abia li se-aude vocea (vezi si cazul Tibetului).
    Despre evenimentele din Iran, se poate discuta mai mult, deoarece eu nu sunt convins de libertatea pe care ar aduce-o Moussavi, in cazul in care ar fi fost presedinte. Spun asta pentru ca am in vedere faptul ca, Moussavi a fost unul dintre protejatii si preferatii lui Khomeini. Dealtfel toti cei de la varf care sunt implicati acum in lupta pentru putere au fost artizanii revolutiei din ’79. In concluzie, acolo e si o lupta intre clerici.
    Oricum, e clar ca daca Moussavi ar fi presedinte, ar fi totusi un pas inainte pentru iranieni. Dar mi-e teama ca, pana la urma moartea acestor tineri sa nu fie in van. Sa nu uitam ca 60% din populatia Iranului e populatie tanara.

    mihnea

    Iunie 23, 2009 at 11:42 am

  3. Revolta tinerilor din Iran ne-a aratat zilele astea ca elita nu este un bloc, in interiorul ei lucreaza ideile catorva politicieni mai moderati (chiar daca le apara numai pt a lua puterea), idei care poate ca vor deveni liniile unor viitoare clivaje. Verdictul pe care il dai SUA pentru incapacitatea de a sprijini ideile acestei revolte este nedrept, cred eu, pentru ca ceea ce a fost la fel de evident zilele astea, urmarind reportajele cnn, este faptul ca societatea iraniana este ea insasi divizata. Avem o tabara care face presiuni in vederea modernizarii in stil occidental (alegeri libere, separarea politicul de religios, un spatiu public neutru etc.), in timp ce o alta tabara (majoritara) il sustine pe ahmadinejad pt ca este formata din oameni saraci, needucati, cu o cultura parohiala, dependenti de stat si de serviciile sociale oferite de imami (e vorba de o intreaga retea comunitara de ajutor reciproc si, mai ales, de control reciproc- un capital social otravit). Aceasta a doua tabara se simte protejata de actualul sistem care incurajeaza pastrarea unei imagini traditionale a societatii, ba chiar mandra de atitudinea belicoasa a lui ahmadinejad la adresa occidentului, acel loc al pierzaniei, care ameninta cu distrugerea acestui model teocratic. Mai mult, cred ca e falsa acea imagine pe care ne-o servesc unile televiziuni, prezentandu-i pe tinerii iranieni in lupta cu batranii. Nu e vorba neaparat de un conflict generational, ci de unul cultural, care nu se va rezolva decat lent, prin schimbarea culturii politice a majoritatii populatiei. Cel mai sensibil punct pe harta acestei culturi politice parohiale este tocmai imaginea asupra spatiului public (si mai ales distinctia, cred ca inexistenta, intre ilegal si imoral. Aceste doua categorii cer sanctiuni distincte din partea comunitatii/societatii, si asta trebuie sa invete mai ales iranienii).
    Prin asta incerc doar sa spun ca americanii nu pot veni sa aduca democratia in varful tancului sau a bombelor bine plasate, pt ca nu este un caz de conflict stat vs societate. Modelul teocratic actual, chiar daca alegerile au fost fraudate partial, este inca sustinut de o majoritate.
    Sunt de acord cu Mihnea atunci cand critica modul in care actioneaza ONU, dar, din nou, ONU nu este neaparat cel mai onorabil club si risti serios sa fii pus la masa in vreo comisie de negocieri cu vreun membru care numai democrat si pastrator al valorilor liberal democrate nu e. E suficient sa vezi ca si Cuba face parte din Consiliul drepturilor omului (si sa mai citesti si elogiile pe care i le aduc Bolivia sau Venezuela. alte 2 modele de democratie liberala…). ONU este organizatia cu cel mai mare grad de legitimitatea pt a actiona acum, dar ii lipseste legitimitatea morala si, mai ales, orice mijloace de a iesi din paralizia la care o obliga prezenta atator state nedemocrate).

    Acum, referitor la Europa, nu inteleg la care sistem electoral te referi, care ar „ciunti-o”. Prezenta partidelor extremiste, antisistem este cauzata de mecanismele electorale nationale, iar asta nu e problema EU, ci a fiecarui stat. Poate ar merita sa ne intrebam de ce nu are EU propriul sistem electoral, desi cred ca aceasta problema merge mult inaintea situatiei in care se afla aceasta asociere a statelor europene si contractul politic dintre ele.

    Si mai spun doar ca finalul reflectiei tale m-ar fi lasat foarte trista daca nu as fi recitit zilele astea cateva pagini de-ale lui Adam Michnik. Nu cred ca suntem morminte, locuri pustii, pe care in alte vremuri, mai bune, le-au locuit ideile libertatii, onoarei, prieteniei si mai ales orgoliul propriu cetateanului care isi stie drepturile si are curaj sa le ceara puterii. L-am vazut sambata la bookfest si mi-am spus inca o data ca libertatea este un miracol. Pe care il infaptuiesc oamenii sur place, atunci cand isi dau seama, impreuna, ca isi doresc sa traiasca demn, si ca asta merita sa iti invingi frica. Ce s-a intamplat in 1989 a fost pentru ca oamenii au dorit altceva (stiu ca venise Gorby, stiu ca elitele erau imbatranite si ca armata rosie nu ar mai fi scos tancurile ca in 68…, dar astea sunt secundare), desi nimeni din Vest nu credea ca va cadea comunismul. Iranul este un caz similar, in masura in care el ilustreaza inceputurile unui proces de contestare a imaginii unei societati omogene, supusa statului si bisericii (din frica sau ignoranta).

    mai adaug si raspunsul lui Michnik la oferta de a se salva din inchisoare in schimbul exilului. Il gasiti pe blogul lui tismaneanu, dar il atasez si aici, este incredibil de frumos.
    „Ştiu cât de adânc poate fi simţământul singurătăţii. Te gândeşti că te afli neputincios în faţa aparatului poliţienesc şi al armatei mobilizat în acea noapte de decembrie. Încă nu ştii ce se va întâmpla. Încă nu ştii că oamenii vor începe să-şi revină din şoc, că vor apărea ziare de subterană; că Gdansk-ul, Swindik-ul şi Poznan-ul vor cutremura din nou întreaga Polonie; că se vor forma structuri sindicale ilegale. Încă nu ştii că maşinăria generalilor se scufundă în nisip. Că roţile i se învârt pe loc, că avalanşa represiunii şi a calomniilor nu-şi nimereşte ţinta.

    Dar ştii, aşa singur cum eşti, cu cătuşe la mâini, cu ochii plini de gaz lacrimogen, în faţa poliţiştilor care te ameninţă cu pistoale — poţi să vezi cu claritate în noaptea neagră şi fără stele, graţie poetului tău favorit, că drumul avalanşei depinde de pietrele pe care se rostogoleşte. Şi ai vrea să fii tu piatra care va schimba cursul eveimentelor. […] Din ceea ce am scris, ar trebui să reiasă clar că nu sufăr de fobia emigrării. Nu fobia mi-a dictat aceste rânduri. Şi nici orbirea patriotică. Nu curajul mă face să aleg închisoarea în locul alungării. Fac această alegere de frică. De spaima că salvându-mi gâtul aş putea să-mi pierd onoarea.”

    an

    Iunie 23, 2009 at 8:56 pm

  4. ONU a ajuns organizatie marioneta, UE se indreapta si ea spre acest statut, Coreea de Nord face teste nucleare in voie, Iranul ne vesteste din Rusia sfarsitul lumii occidentale, SUA sunt slabite de criza si uzate de razboaiele anterioare… si multe alte simptome ale unei posibile crize de proportii la nivel mondial.

    Comparatia lui Iulius cu Imperiul Roman mi se pare extrem de nimerita. O destramare a institutiilor si organizatiilor euroatlantice ar insemna o cadere in barbarie comparabile cu perioada de dupa caderea Imperiului Roman. Europenii si americanii nu pot permite asa ceva.

    Ce stim e ca o repolarizare a puterii la scara globala nu a avut loc niciodata pe cale pasnica. Chiar nu e bine deloc.

    Eu incep sa ma tem iarasi de rusi 🙂

    __________

    Excelenta postare A !

    B

    Iunie 23, 2009 at 9:34 pm

  5. Rusia este o economie petroliera. Nu conflictele ii dau putere, ci pretul petrolului. Cel mai sigur mod de a-i reduce la tacere ar fi dezvoltarea de catre chinezi a EV.

    Iran este totusi, dupa Israel, foarte posibil cel mai democratic stat din zona. Ce s-a intamplat in Teheran este foarte similar cu mineriada: o capitala care respinge rezultatul unor alegeri despre care nu se stie cu siguranta ca au fost furate. In orice caz, restul tarii este intr-o masura mai mare pro-Ahma decat capitala (cum era si la noi pro-Iliescu). Americanii nu-si permit sa se-amestece in Iran tocmai pentru ca ultima oara cand au facut asta, s-a iscat revolutia. Asa cum nu poti afirma ca alegerile au fost furate, nu poti elimina complet nici posibilitatea ca razmerita sa nu fi fost starnita din afara.

    Cat despre USA, problema nu-i ca isi pierde hegemonia, ci ca restul lumii depinde de ei intr-o masura mult mai mare decat ii place oricui sa admita. Ei trag in sus restul lumii, cand sunt in crestere, si ne baga in rahat cand intra ei.

    zamolxis

    Iunie 24, 2009 at 9:05 pm

  6. Cu scuzele de rigoare pentru intirzierea raspunsurilor:

    @ Iuli
    In mare, sint de acord cu ce spui. Evident ca SUA nu isi mai permite cheltuieli pe alte campanii militare. Este, cu siguranta, una din cauzele retragerii Americii in sine insasi. Totusi, scopul meu nu era sa critic SUA (desi o unda de repros poate fi ghicita printre rindurile postului). Ce se intimpla la acest nivel istoric este, cumva, peste puterile noastre si peste cele ale americanilor. Eu incercam doar sa surprind o tendinta, una infricosatoare – cel putin pentru mine.
    Explicatia ta privind tacerea lui Obama – nu prea merge. Dimpotriva, cind a spus ceva despre Iran, a dat-o cu bita in balta: a spus ca pentru el Mousavi sau Ahmadinehaj e tot una. Ceea ce poate fi adevarat, dar e o greseala imensa sa faci o asemenea declaratie, intrucit risti sa intorci impotriva ta si pe sustinatorii lui Mousavi, care la urma urmei sint pentru modernizarea si democratizarea Iranului. Deci sa spuna prostii a fost in stare, sa ia atitudine – nu. Si oricum, ideea „nu pot zice nimic, sa nu ma acuze aia ca sint in spatele evenimentelor” e o atitudine ticaloasa, oricum o iei. Ia s-o aplicam nitel in cazul Darfur, de pilda. De ce sa ne amestecam? Mai bine nu facem nimic, sa nu fim acuzati de ceva… Asta a fost si politica in Rwanda, si ai vazut ce a iesit…
    In al treilea rind: sper sa ai dreptate si SUA sa nu piarda suprematia mondiala. Dar tu insuti ai facut comparatia intre situatia financiara a Americii si cea a imperiului roman sub Marc Aureliu. Dupa cum desigur stii, dupa Marc Aureliu Roma si-a inceput declinul. Ce te face deci sa compari America cu Imperiul Roman sub Diocletian, mai curind decit cu cel de sub numerosii conducatori de dupa Marcus Aurelius?

    @ Mihnea
    Multumesc pentru aprecieri.
    Am spus ca Obama ii sprijina pe palestinieni intrucit a declarat ferm ca solutia conflictului in zona implica in mod categoric crearea unui stat palestinian si stoparea crearii de noi colonii israeliene. Nici un presedinte american nu a mai fost atit de categoric, de aici si problemele aparute la nivel inalt intre americani si israelieni.
    Bine ca ai amintit cazul Tibetului, uitasem de asta (am adaugat si cazul acesta in post). Si aici comunitatea internationala ar trebui sa se simta vinovata.
    O fi Mousavi rau, dar nu e tocmai Ahmadinejad, ceea ce si tu spui. Important este insa ca printre sustinatorii primului se afla multi pro-modernisti si multi tineri pro-occidentali, deci s-ar putea ca Mousavi sa nu fie chiar atit de rau pe cit crede Obama (vezi raspunsul meu catre Iuli, mai sus).
    Tocmai faptul ca populatia Iranului e alcatuita in proportie de 60% din tineri ma inspaiminta. Stii de ce? Intrucit, daca acesti tineri ar fi toti pro-democratie si laicitate, atunci oricit de masluite ar fi fost alegerile guvernarea clericilor nu ar fi avut nici o sansa. Din nefericire, modul in care stau lucrurile acum implica faptul ca multi tineri sint de fapt sustinatori ai actualei forme de guvernare. De asta nu se va schimba nimic.

    @ an
    Excelent comentariu! Citeva mentiuni, totusi:
    Eu nu spuneam sa aduca neaparat America democratia in Iran cu tancurile. Doream doar o atitudine ferma, neechivoca, de condamnare clara si de ingrijorare privind evenimentele din aceste zile. Ceea ce nu vad (CNN-ul nu este, totusi, vocea oficiala a Americii, si cu atit mai putin a lumii intregi).
    In alta ordine de idei, desigur, sint de acord si cu aducerea democratiei cu tancurile. De ce nu? Legitimitatea o da drepturile omului: daca unii sint needucati si aleg un guvern care incalca drepturile omului, nu inseamna ca minoritatea care isi vede aceste drepturi incalcate nu are dreptul sa fie aparata. In Afganistan si Irak s-a adus democratia cu armata (e drept, se vede ce se intimpla acolo atita timp cit oamenii nu sint pregatiti pentru democratie). De ce nu s-ar putea si in Iran? Putem astepta sa se schimbe lucrurile in timp, dar asta inseamna ca acceptam suferinta a milioane de oameni…
    Cit despre organizatia care ar avea legitimitatea sa casapeasca guvernele tiranice – din punctul meu de vedere ar fi orice organizatie care lupta pentru drepturile omului. Evident, sint idealist….
    In plus, suveranitatea nationala este o idee tot mai perimata intr-o lume in care ce se intimpla in Iran sau Coreea de Nord poate afecta si alte state. Guvernarea clericilor poate deveni periculoasa in viitor chiar pentru statele occidentale, daca primii vor avea bomba nucleara. Eu sint de acord cu Churchill: democratia se apara cu arma in mina…
    Interesant ce spune Michnik, dar nu cred ca omul care ar fi ales exilul in locul inchisorii si-ar fi pierdut onoarea. In rest, daca lasam naivitatile deoparte, nu cred ca are rost sa te sacrifici pentru tara ta, daca ea e alcatuita din idioti lipsiti de curajul de a lupta pentru libertate.
    Multumesc de vizita si te mai astept cu comentarii la fel de bune!

    @ B
    Multumesc pentru aprecieri. Da, si eu ma tem de rusi. Si e corect ca o repolarizare a puterii nu s-a facut niciodata pe cale pasnica. Problema este ca a considera ca istoria lumii se sfirseste cu dominatia statelor occidentale, liberale si democratice este ceva naiv – si Hegel credea ca istoria se termina cu imperiul prusac, iar filosofia cu propria lui filosofie 🙂
    In acest context, miscarile pe care le vedem acum nu au cum sa nu ma sperie.
    Uitasem sa amintesc Coreea de Nord, am adaugat si cazul ei in post, multumesc!
    Multumesc de vizita, te astept mai des!

    @ Zamolxis
    O fi puterea Rusiei bazata pe petrol si gaz, dar nu era la fel si inainte? De ce nu a fost Rusia la fel de puternica pe plan international si intre 1990 si 2007, in cazul asta?
    Si totusi, daca insisi gardienii revolutiei recunosc ca in unele regiuni au fost mai multe voturi decit votanti, poti spune ca alegerile au fost fraudate! 🙂
    Cu USA: asa o fi, dar intodeauna in istorie a existat un imperiu care a tras dupa el lumea si care a bagat-o in rahat cind s-a prabusit. Depinde de ce fel de imperiu ne dorim. Eu prefer America.

    andruska

    Iunie 24, 2009 at 9:39 pm

  7. Intre 1990 si 2007?!? Uite pretul petrolului (vezi inflation-adjusted) http://www.randomuseless.info/gasprice/gasprice.html
    Nu uita ca exista o oarecare inertie – ia cateva luni pana cand caderea pretului petrolului se reflecta in buget si-n deciziile / retorica centrale. Daca vrei sa faci o analiza amanuntita, uita-te la futures charts – corelatia este mult mai evidenta!

    Ca sa poti spune ca alegerile au fost fraudate, trebuie sa demonstrezi ca amploarea si numarul problemelor au fost mult mai mari decat in trecut si indica un „consistent pattern”. Daca vrei sa vezi alegeri fraudate, uita-te la oricare alt stat din zona cu exceptia Israelului – datele sunt ilare!

    zamolxis

    Iunie 24, 2009 at 11:06 pm

  8. uite si alta sursa, cu razboaie ca milestones http://zfacts.com/p/35.html

    zamolxis

    Iunie 24, 2009 at 11:08 pm

  9. Daca n-ar fi atat de departe, politic vorbind pe mana chinezoilor as merge intr-un final 😛 (asta si pentru ca am eu un dintisor istoric pentru China)

    krossfire

    Iunie 25, 2009 at 7:42 am

  10. @ Andruska: Păi de la Marcus Aurelius (în jur de 170 AD) pînă la Aurelian (în jur de 274 AD) mai trec 100 ani, iar Imperiul Roman rămîne la fel de puternic, chiar dacă există momente de sincopă. Desigur, faptul că Aurelian e asasinat în cele din urmă de proprii oameni schimbă datele problemei. Şi totuşi, „sfîrşitul nu-i aici” nici de data asta. Urmează Constantin. Aşadar, e greu de spus dacă momentele de slăbiciune ale unui Imperiu anunţă un sfîrşit iminent.

    julius

    Iunie 25, 2009 at 4:57 pm

  11. @iulius: Comparatia imperiului american cu cel roman este foarte des facuta, in special in ultima vreme. E de remarcat totusi ca Imperiul roman a intrat in declin cu mult inaintea cuceririi Daciei. Exista mai multe cauze si este greu de determinat ponderea fiecareia. In ce ma priveste, consider 2 primordiale: proasta administrare economica, rezultand in hiperinflatie si debasement of the currency (USA face la fel, dar e-n stadiul incipient) si intoxicatia cu plumb (mercur, in cazul USA; plumb mai putin, de cand s-a scos din benzina).

    zamolxis

    Iunie 25, 2009 at 9:39 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: