Interactiuni

Cum mi s-a acrit de fitness-ul iesean

with 11 comments

Cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu aia din tirg, si nici vinul din butoi cu ala tras in sticle de plastic, ideea mea initiala de a-mi continua cura de slabire inceputa la Budapesta prin probele de maraton cu limba scoasa, transpiratie porceasca la stepper electronic si impins gantere din toate pozitiile imaginabile invatate de la Private Spice si Playboy Channel nu s-a implementat tocmai bine in dulce-diabeticul tirg al iesilor.

Treaba nu e buna, caci tocmai chiteam sa scriu aici un serial diatribic orientat impotriva nesimtitilor grasani. A se intelege, desigur, impotriva categoriei din care eu insumi fac (imi face placere sa cred ca am facut) parte: categoria… „grea”, insumind exemplare ce-si inchiriaza ocazional un stomac tetracameral asemanator dragutei Joiana – „ocazional”, that is, „de fiecare data cind au ocazia”: cind merg la prieteni, cind e Paste sau Craciun, cind face mama placinta ei dumnezeiasca si bunica porumbelul la cuptor in oala de lut, cind ies la restaurant si maninca de toti banii, sau merg la gratar si nu dau strop de ceafa de porc pomana altora pentru neamul lor cel adormit.

Iar daca un campion al acestei categorii, incrucisat cu gena de bucatar amator – adica myself – a putut slabi 10 kilograme in patru luni tragind la fiare si mincind orice dar in cantitate mica, atunci oricine o poate face. Bun, asta era teoria si ideea, dar dupa cum v-am spus, socotelile si vinul se schimba in timp. Odata ajuns in Moldova atit de draga autorului Povestii Povestilor, vreo doua-trei kile, date jos in prealabil cu multa rivna si osteneala, s-au pus inapoi in doar zece zile. Asa ca serialul preconizat a fost aminat, pe motive de bun simt.

 Si cum spuneam, dupa o riguroasa documentare pe net privind salile de forta / fitness / bodybuilding / culturism din Iasi, am „ginit” eu tocmai asezamintul parte a Asociatiei Sportive CFR. Da, desigur, e vorba de acel CFR de care am invatat in clasa a patra in perioada impuscatului, colegul meu de banca Gelu spunindu-mi ca initialele provind de la celebrele cuvinte in versuri:

Cacati-va, Frati Romani / Cacati-va Fara Rusine / Pe Caile Ferate Romane”

Bun, cam asta a fost optiunea prima si ultima, ca unele sali pareau ba slab dotate (bancile pentru pectorali si helcometrul fiind vizibil sudate din tevile batatoarelor de covoare din spatele blocului), ba pline de bajeti de care sincer nu imi era dor, ba impopotzonate cu diverse saune si camere de masaj destul de inaccesibile pentru un biet student perpetuu precum subsemnatul.

In consecinta, cu multa incredere pioniereasca si curaj patriotic am trecut pasarela mare de la Gara in Alexandru si am nimerit exact unde trebuia. Intru pe usa, ajung in sala, privesc sfios in jur. Zimbesc larg, fauna imi pare aceeasi, cea de pretutindeni si dintotdeauna: pachete de muschi urlind la ultima repetare alaturi de sfirijitzi pacaliti de un hitru care le-a spus ca odata veniti la sala fetele vor face coada pentru favorurile lor. Cum nu vad pe nimeni cu mecla de boss, ma intorc inapoi pe culoar si intreb  primul umanoid intilnit in cale: „Nu va suparati, cu cine pot vorbi pentru un abonament”? Omul, initial un tinar ca oricare altul, intra automat in modul „curcan”, se infoaie si isi inroseste gusa, deltoizii umflati aruncindu-i miinile mult prea de parte de corp: „Intra in vestiar si intreaba de Radu. El stie”.

Asa ca intru in vestiar. Daca nu stiati, vestiarul e camera aia destul de strimta si ticsita de barbati aflati in costumul lui Adam, indivizi care sub alibiul schimbului de haine isi masoara din ochi inzestrarile naturale ale posibililor rivali. Incerc sa-mi fac loc printre tulumbe si scurt-metraje si, int-un final, ajung la sus-numitul Radu. Care, cu o privire miloasa aruncata burtii mele, ma trimite la sefu’, al carui birou e in sala pe dreapta.

Sefu’ privea cu o aura patriarhala asupra intregii sali. Bondoc, cretz, lantz de argint de doua degete la git si bratzara din acelasi material la mina stinga; pachete de muschi mijlocii pe piept si bicepsi, dar destul de umflate incit sa atenteze la integritatea tricoului mulat. Ii spun ca m-ar interesa un abonament pe o luna, dar intii vreau sa vad sala. „Prietene”, zice el, „sala asta a dat campioni nationali, ce mai vrei sa vezi?” Ma intreb in sine de cind m-a lasat memoria si am uitat ca sint „prieten” cu respectiva creatura; ii spun politicos ca am auzit si eu de Petru Ciorba & Comp., dar asta nu are nici o legatura, ca vreau de fapt sa vad daca sala are dotarile pe care le doresc eu: adica pe linga gantere si haltere, niscaiva benzi de alergat si steppere. Aici probabil l-am atins la nervul spiritualo-spinal: omul se uita la mine cu o mila nesfirsita, aratindu-mi cu privirea trei dispozitive folosite initial, probabil, de Fred si Barney: „am doar astea trei benzi, una e electrica si nu merge iar celelalte doua sint mecanice; altceva nu am, eu consider chestiile astea o prostie si un moft”.

Ma uit la el deopotriva umil si uluit. In definitiv eram un client care venea, pe timp de criza, sa-i sustina afacerea, sa-i dea bani. Omul insa era intr-un turn de fildes al culturistilor greu de clintit. Incerc o ultima intrebare: „bun, si pentru legitimatie ce imi trebuie? Sa aduc o poza, un buletin, ceva?” Omul ma lasa fara replica: „Ce legitimatie? Prietene, dai banul, eu te-am inregistrat si intri cind vrei, ca te tin minte!”

Am plecat incovoiat, sa nu-mi taie sabia capul plecat. O fi si sali de bodybuilding faine si acceptabile ca pret in Iasi, dar eu nu stau aici decit o luna si chiar nu am timp sa caut. Nu-i nimic, mai pun inca trei kilograme pe burta dar ramin cu banii in buzunar. Si scap si de „prieteni”. Traiasca Ciorba! Aia de perisoare, facuta de stiu eu cine!!!

Anunțuri

Written by Andrei Stavilă

Iulie 22, 2009 la 8:43 am

Publicat în Eterna Românie

11 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Sala de campioni nationali :))
    Merg si eu la sala pe aici si folosesc mai mult aparatele pentru exercitii cardio. Au multe, dar nu avem campioni nationali :)))

    IM

    Iulie 22, 2009 at 10:13 pm

  2. Bai Andrei, ai sa zici ca ma iau de tine pe nedrept. Da sincer acu chiar totul pute in Iasi si nimic nu e de lauda? Si inca o treaba, nu toti oamenii pot slabi „tragand de fiare”.

    raluca

    Iulie 22, 2009 at 11:11 pm

  3. Ahahahahah, Andrei, delicioasa istoria! Asta ca sa ma exprim in termeni culinari 😉 Eu zic sa te apuci de jogging pe Copou – la deal, nu la vale! xoxoxoxo

    Alina

    Iulie 23, 2009 at 12:09 am

  4. hahahahahahahahaha, Andruska! Trebuie sa recunosc ca esti un excelent satirist!

    Intimplator, cunosc locul cu pricina si fauna care il populeaza, pentru ca m-am aventurat si eu printre fiarele de acolo cu ani in urma (sa tot fi fost printr-a noua, a zecea). Aventura CFR-istica a durat putin, pentru ca am gasit o locatie mai aproape de casa, la un moment dat. Oricum, lucrurile nu par sa se fi schimbat prea mult la Club CFR. Decit ca era epoca de aur a culturisticii bahluiete, cind dom’ Ciorba se plimba suveran printre haltere si alte aparate. Eheheeeeei, ce vremuri, ce moravuri! Acelasi mugete de animal ranit, aceleasi priviri scirbite/ condescendente, aceleasi preumblari ale pachetelor de muschi printre novicii in ale impinsului la haltera.

    julius

    Iulie 23, 2009 at 12:32 am

  5. @ IM
    Pai daca nu aveti campioni nationali, inseamna ca sala nu e buna 🙂

    @ Raluca
    Ai sa spui ca iarasi nu ne intelegem, dar te provoc sa imi demonstrezi ca:
    a) exista ceva de lauda in Iasi (apropo, mi-am facut o mie de nervi cu strazile Iasului. Mai toate sint in constructie, si circulatia e pur si simplu ucisa in tot Iasul. Eu inteleg ca e campanie, dar nu era normal sa inceapa intr-un loc, sa il termine, si apoi sa inceapa in altul? Asa, intregul traseu rutier al Iasului seamana cu o zona de razboi, iar de aici o groaza de accidente, nervi, si bite de baseball in trafic… Despre asta insa, intr-un post care va veni curind…). Si pregatesc inca un post, cu viata ieseanului mediu (poveste in poze), acolo sa te vad cu nervi 🙂
    b) Nu ma refeream neaparat la tras la fiare, ci la sport in general. Arata-mi mie o singura persoana care a alergat pe banda zilnic (4-5 luni) citiva kilometri si nu a slabit. Si eu promit sa maninc surplusul de grasime al acelei persoane la o singura masa 🙂 Lasind la o parte categoria persoanelor cu serioase probleme medicale, la restul totul depinde de vointa – indiferent ca ne convine sa recunoastem sau nu.

    @ Alina
    Hmmmm… se vede ca nu ai incercat sa faci jogging prin Iasi…. Cred ca si daca as merge pe strada in pielea goala lumea s-ar uita mai intelegator decit la o persoana care face jogging… parerea mea!
    Plus de asta, Copoul e cea mai periculoasa zona. Nici nu stii cum ma preling pe linga ziduri cind e neaparata nevoie sa ies prin Iasi, ca sa nu ma intilnesc cu o groaza de persoane pe care nu vreau sa le intilnesc… Asculta pe YouTube „Cousin Vinnie”, de Joe Pesci, si ai sa intelegi…

    @julius
    Ei, cam in aceeasi perioada eu trageam de fiare la „Tigarete”, chiar dupa bariera din Alexandru, care e acum blocata (bariera, ca sala s-a desfiintat)… Vorba ta, „O tempora…”!

    andruska

    Iulie 23, 2009 at 2:24 pm

  6. Pai eu la persoanele cu probleme medicale ma refeream. Slabitul asta nu e asa simplu, tragi de fiare si gata… Tragi si peste jumatate de an esti la fel daca te lasi. Trebuie gandit tot. Nu ma ascund in spatele acestei ipoteze pentru a nu slabi, din pacate grasimea mea nu tine de mancat mult sau de nedus la sala…
    Andrei, in treaba cu Iasi-ul nu ma mai eanervez c nu am cu cine. Daca tu vrei sa aduci oameni pe blogul tau pentru ca injuri ceva asta e, din pacate stai prea putin in Iasi ca sa conteze. Aporpo ai vazut Universitatea refacuta? ai vazut Casa Copiilor sau Palatul Copiilor refacut? ai vazut Casa Studentilor refactuta? Ai urcat Copoul seara pe jos? Ai vazut Muzeul Unirii refacut? Treburile se misca, depinde doar de tine sa le vezi sau sa le ignori…
    Si cand o sa termine de refacut strazile ce ai sa mai spui?

    raluca

    Iulie 24, 2009 at 7:04 am

  7. @ Raluca
    Evident ca in postul meu nu aveam in vedere categoria oamenilor cu probleme de sanatate, fata de care nu pot manifesta decit simpatie si ingrijorare. Daca recitesti, ai sa vezi ca acolo scriu clar, citez: „tocmai chiteam sa scriu aici un serial diatribic orientat impotriva nesimtitilor grasani. A se intelege, desigur, impotriva categoriei din care eu insumi fac (imi face placere sa cred ca am facut) parte”. Doar la categoria „grasilor nesimtiti” ma refeream (adica toti cei care sint grasi fara sa aiba probleme de sanatate). Din categoria grasilor nesimtiti eu insumi fac parte, tocmai pentru ca n-am nici o problema medicala in acest sens.
    Cu Iasul: sint convins ca nu ai dorit sa spui ceea ce ai scris. Stii bine ca nu injur ca sa aduc oameni pe blog. Stii bine ca injuram Iasul si rumeinia inainte de a avea blog. Pur si simplu sint constant in opiniile mele, ceea ce nu poate fi decit sinceritate si bun simt. Deci chiar nu cred ca ai vrut sa spui ceea ce ai scris.
    In rest, evident ca nu ma convingi. Da, am vazut Palatul Copiilor refacut, si Universitatea, si Casa Studentilor – ca acolo merg la bere, si am mers si pe Copou – si? Am vazut in Budapesta cladiri de o mie – nu, zic prostii, de un milion – de ori mai frumoase. Ca sa fiu mindru de Iasi, ar trebui sa fie aici ceva deosebit – ce anume ar fi? NIMIC. Casa fiu mindru de Romania, ar trebui sa fiu mindru de oamenii acestor locuri, de comportamentul lor. Este ceva demn de mindrie aici? NIMIC. Eu am dat in postul asta exemplul cu dobitocul ala de antrenor de la CFR, dar sa stii ca zilnic m-am intilnit cu asemenea dobitoci cu zece clase care ma tratau cu superioritate: la castratul Olgai (dobitocul de medic imi povestea cum s-a trezit saraca in timpul operatiei si spunea ca ea se misca, ei ii puneau matele la loc si apoi iar cadeau, si iara le puneau la loc!!!!! Si la service-ul auto, unde evident ca mecanicul imi vorbea cu „ba”, si la ITP, unde ca sa primeasca un bacsis mi-a zis ca nu imi poate da ITP-ul pentru ca cutia medicala nu este omologata (???!!???), si asa mai departe. Poate ar merita sa scriu un post separat despre toate mirlaniile pe care am fost nevoit sa le suport in doar o luna de cind am venit in tara asta de cacat. Dar probabil tu ai spune ca injur doar ca sa aduc oameni pe blog. Nu, Raluca, injur pentru ca ma sufoc. Am ajuns sa numar ca un licean zilele pe care le mai am pina la vacanta – adica, pentru mine, zilele pe care le mai am pina plec din tara cacatului.
    PS. Si din moment ce eu sint iesean si am trait 27 de ani aici, eu cred ca ceea ce spun despre Iasi chiar conteaza, desi vin doar de trei ori pe an aici – si la urma urmei, stau cam trei luni pe an pus cap la cap, deci mai mult decit tine 🙂

    andruska

    Iulie 24, 2009 at 10:23 am

  8. Andrei, eu vin in Iasi mai putine zile decat ai fost tu in aceasta vara si stiu sali de sport foarte curate si dotate, bine si la preturi probabil mai mari decat clubul CFR. Deci daca vroiai cu adevarat gaseai. Apoi daca sportul te pasioneaza acum puteai sa dai trei ture de Copou ca iti garantez ca nu se uita nimeni altfel decat admirativ la tine.
    Apoi tocmai expresia “grasilor nesimtiti” m-a deranjat. Ca te incluzi si tu sau nu in aceasta categorie putin imi pasa. Ca gandesti in acest fel ma deranjeaza pentru ca probabil asa ma vezi si pe mine. In general „grasanii”, si nu ma refer aici la cei care au putina burtica sau sunculite, ajung asa nu ca sunt nesimtiti ci ca au probleme de sanatate…
    Apoi, noi cand am fost la Londra am gasit multe strazi in constructie. Chair langa hotel era o strada destupata pe care o traversai pe niste burlane. M-ai auzit tu pe mine spunand ca Londra e de rahat doar pentru asta? Ok ai intalnit niste oameni mai ciudati, dar trebuie sa recunosti ca nu toti sunt asa. Sunt absolut sigura ca sunt si unguri rai si londonezi rai asa cum sunt si romani sau ieseni rai.
    Apoi, Budapesta nu se poate compara cu Iasi-ul, asa cum cultura noastra nu se poate compara cu a lor. Eu ti-am demonstrat ca ceva se mişcă. Si in definitiv ce ai vrea, sa ti se puna covorul rosu la gara si sa te astepte lumea cu paine si sare? Tu uiti ca prieteniile cele mai durabile le ai din Iaşi si ma hazardez sa spun ca amintirile cele mai placute le ai din România? Ne jignesti la propriu si pe noi cand spui ca romanii nu iti dau nici un motiv de mandrie. Si eu si Alin si Alina si orcine mai zici tu suntem romani si din moment ce alegi sa continui o relatie cu noi inseamna ca nu te deranjeaza nationalitatea noastra. Cauti ceva deosebit la Iasi? Iasi-ul e deosebit tocmai pentru ca e locul copilariei mele si formarii mele profesionale. Eu nu am motive sa dispretuiesc Iasi-ul aşa cum nu vad de ce ai avea tu, mai ales ca nu traiesti acolo ci treci pasager prin Iasi. Vezi lucrurile in negru pentru ca aşa doresti sa le vezi. Nu te mai misca nimic si nu inteleg de ce? Am sa imi apar tara si orasul pana mor, si sincer nu te inteleg. Am prieteni care au ales sa locuiasca in alte tari si au radacini mult mai adanci acolo. Unii sunt de-a dreptul realizati, cu casa. masina, firme si copii si tot vin de fiecare data cu placere in tara si le e dor de ai lor si nu o vad murdara si plina de marlani. Tu ce ai? Iti doresc prin preumblarile tale sa gasesti o tara ideala cu oameni ideali pe care sa o poti considera acasa…

    raluca

    Iulie 24, 2009 at 11:31 am

  9. frate, eu zic s-alergi prin Copou. daca ti-e team sa-ti intalnesti varul avocat, alearga la ore mai ciudate. inteleg sa mergi iarna la sala, cand nu poti iesi afara, dar vara?!?

    zamolxis

    Iulie 24, 2009 at 7:09 pm

  10. @ Raluca
    Da, intr-adevar caut cu disperare un loc pe care sa il pot numi „acasa”. Deocamdata, pentru mine locul asta e Budapesta, dar din nefericire nu mai pot sta acolo… 😦
    Eu inteleg sa fac o diferenta intre oamenii pe care ii iubesc si locurile din care provin ei (si eu). Desigur ca cele mai frumoase amintiri le am din Iasi, nu am negat nicioadata asta. Dar daca as fi fost nascut in Siberia as fi spus ca cele mai frumoase amintiri le am din Siberia. Tot aia.
    Ca atare, nu cred ca jignesc pe nimeni cind spun ca romanii sint idioti. Oamenii pe care ii iubesc nu fac parte din categoria de care vorbesc – altfel nu i-as iubi. Si sint si multi alti romani pe care ii admir, desi nu ii cunosc. Eu vorbesc insa aici in general – adica oamenii pe care ii intilnesc cind vin in rumeinia si care se incadreaza, in marea lor majoritate, in tiparul de care vorbesc. Desigur ca exista exceptii, dar exceptiile astea confirma regula.

    @ zamolxis
    ai dreptate, dar eu m-am cuconit 🙂 Una e sa alergi pe strada, si alta sa alergi pe banda, unde iti poti controla viteza, distanta parcursa, caloriile pierdute etc. 🙂

    andruska

    Iulie 25, 2009 at 11:00 am

  11. mica varianta la CFR: caca-te frate romane, caca-te fara rushine pe caile ferate romane

    Totana

    Iulie 27, 2009 at 7:53 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: