Interactiuni

Intre feminitate si feminism

with 15 comments

Nu am reusit niciodata sa inteleg reprezentantele tipului de feminism pe care il numesc „extremist”. Ma refer la creaturile care nu-si rad parul de sub picioare sau de sub brat, de teama ca asemenea actiuni le subjuga, cel putin la nivel simbolic, privirii agresive si chiar „violatoare” a barbatilor. Evident, tot ce tine de masculinitate le produce scirba, oroare, groaza. Daca sint artiste (contemporane, cum altfel?!) fac o „instalatie” cu un penis spinzurat de tavan: razbunarea ultima pentru veacuri si milenii de sclavie! Daca sint teoreticiene, iti vor demonstra cu incredibile salturi logico-mortale cum iubirea intre doua femei este evident mai pura decit dragostea heterosexuala – „pura” inclusiv la propriu, deci „curata” in alcov, intrucit nu sint implicate scirboasele lichide asociate „violului” (da, propriile-mi urechi au auzit o asemenea enormitate!). Iar „viol” inseamna desigur orice act sexual care implica un barbat. Daca sint membere ale unor ONG-uri implicate in „affirmative action” vor produce intilniri publice in care un penis imens din balon va fi dezumflat, altul imens de hirtie ars, si neaparat unul urias de lut decapitat.

Interesant este faptul ca, abordind agresivitatea pe care singure o declara drept „masculina”, intelegind sa preia calitati tipic masculine (par pe picioare si sub brat) sau haine considerate barbatesti (pantaloni, impreuna cu refuzul total al fustei si al rochiei), cel putin la nivel vizual feministele respective se transforma din victima in ceea ce ele identifica drept „calau”. In loc de a fi consistente in contestatia pe care inteleg sa o afirme extrem de violent, ele sfirsesc prin a prelua – repet, cel putin la nivel vizual – elementele simbolice ale obiectului contestat. Ca si cum am contesta ororile nazismului imbracati in uniforme de ofiter german si defilind pe strazi cu zvastica in frunte!

Si mai interesant este ca aceasta atitudine apare pe un fond mult mai larg al schimbarilor sociale (atit la nivel atitudinal cit si simbolic), in care barbatii insisi devin mult mai atenti cu propria imagine fizica. Tot mai mult barbati se rad sub brat (in fond, este un elemennt de igiena corporala, mai ales vara), merg la manichiurist(a), la saloane de spa, si asa mai departe. Atentia fata de propriul corp, astazi, nu se reduce neaparat la o reverenta umila in fata privirii sexului opus – desi nu vad nimic rau in a dori sa arati bine pentru prietenul sau prietena ta, pentru sotul sau sotia ta. Mai mult insa, ea poate insemna – in acelasi timp sau poate in primul rind – o incercare de a te simti bine in propriul corp. Este, in fapt, o revenire fericita la vechiul ideal grec, mens sana in corpore sano – daca ne educam mintea si o ridicam la nivel de doctorat, sa zicem, de ce sa nu aducem si corpul la acelasi nivel? De ce sa tinem doar la imaginea noastra intelectuala, cind o putem cultiva si pe cea fizica?

Iar daca acceptam cultivarea imaginii propriului corp (pentru noi insine si pentru cei ce dorim sa ne admire, sa ne iubeasca) atunci putem face un pas inainte in argumentul de fata, abordind deschis subiectul diferentelor simbolice si vizuale intre categoriile generale si vagi de „masculin” si „feminin”. Desigur ca asemenea deosebiri sint puternic fundamentate biologic si cultural. Biologic, intrucit pe parcursul evolutiei femeile si barbatii au capatat aptitudini diferite. Citeam undeva, de exemplu (imi pare rau ca nu imi amintesc unde) cum femeile sint mult mai atente la detalii aflate foarte aproape de ele intrucit, o lunga perioada de timp, au fost nevoite sa stea acasa si sa se ocupe de lucrurile din casa. Barbatii sint foarte slabi la atentia acordata detaliilor din jur, insa sint mult mai abili la orientarea in spatiul larg, la cititul si interpretarea hartilor, etc. (calitati necesare atunci cind barbatii plecau la vinatoare). Desigur, vorbim de generalitati si tendinte, nu de aptitudini existente in si exhibate de fiecare reprezentant al respectivului sex. Cultural, intrucit – pentru a lua un singur exemplu – obiectele de vestimentatie, precum rochia si fusta sint elemente tipic feminine in Occident, dar nu si in alte zone – iar pantalonii sint itemi prin excelenta masculini in acelasi spatiu, dar nu si in Orient.

In consecinta, faptul ca o femeie poarta fusta sau rochie nu poate fi interpretat decit cu rea-intentie si agresivitate drept un simbol al opresiunii al carei obiect ar fi ea. Este pur si simplu o diferenta culturala existenta intre termenii generali de „feminin” si „masculin”, la fel cum costumele populare difera de la o zona la asta: cu alte cuvinte, nimic opresiv aici. Cred ca asemenea diferente culturale trebuie cultivate, si nu distruse dintr-o atitudine politic corecta prost inteleasa, asa cum cere feminismul extremist. Cred ca diferentele simbolice intre „masculin” si „feminin” ar trebui pastrate (majoritatea femeilor pe care le-am intilnit, de pilda, nu ar accepta sa fie niciodata cu un barbat scund si slab – nu este ideea lor de „barbat”! – iar majoritatea barbatilor pe care i-am intilnit nu sufera femeile „baietoase”). In cadrul acestor diferente, evident ca cele vestimentare sint extrem de importante. A nu se intelege de aici ca sint impotriva purtarii pantalonilor de catre femei – dimpotriva, in multe combinatii vestimentare panntalonii pot emana feminitate. Insa fusta si mai ales rochia sint, prin excelenta, vectori ai elegantei tipic feminine.

campanie

Fotografia de mai sus a fost facuta in Bucuresti, in urma cu aproximativ trei saptamini. Site-ul www.petocuri.ro a lansat campania Poarta rochie! Fii feminina! Cred ca este un demers deopotriva inteligent si important, pe care am dorit sa il anunt si sa il sustin in consecinta. Desigur, sustinerea vine doar din partea mea, nu si din partea blogului (ceilalti autori pot avea evident cu totul alta opinie).

Anunțuri

Written by Andrei Stavilă

Septembrie 9, 2009 la 8:41 am

15 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Andruska draga, clisele din acest articil sunt departe de adevarata esenta a feminismului, chiar si „extremist”, cum ai ales sa-l numesti, desi sa stii ca nu exista asa ceva (poate „radical”).
    Insa ar fi fost mai interesant ca inainte sa te apuci sa scrii acest articol, ai fi citit un pic despre feminism si ce anume vrea el de la societate.
    Ai fi aflat de pilda ca feminismul nu vrea ca femeile sa subjuge barbati, ci vrea egalitate intre cele doua sexe. Femeile au fost (si mai sunt inca deseori) tratate ca fiind „sexul slab” in societate, desi de cateva decenii bune de cand au dobandit drepturi au aratat ca sunt la fel de competente ca si barbatii. Prejudecatile la adresa lor persista. Daca deschizi ochii bine o sa vezi ca desi in facultatile din Romania peste 50% din absolventi sunt fete, totusi la nivel de conducere, atat in firme, in top management, cat si la Stat, pe posturi publice de directori, primari, ministri, etc. femeile sunt procentual sub 10%. Discriminarea se face si la salarizare. Chiar ieri citeam ca in sistemul financiar din Romania, femeile sunt platite in medie cu 17% mai putin decat colegii lor barbati.
    Exista inca multe discriminari ale femeilor, de multe nici nu apucam sa fim constiente pentru ca traim cu ele si ne-am obisnuit de mici sa fie asa. In familiile din Romania femeile se ocupa exlcusiv de casa, pregatit mancare, spalat, facut curat, chiar daca si ele muncesc la fel ca barbatii 8 ore pe zi la un serviciu remunerat. Daca pe deasupra mai exista si un copil, greutatile pe umerii femeilor sunt cu atat mai mari. Din pacate, majoritatea tatilor romani nu sunt educati sa participe decat financiar si psihologic la cresterea copiilor. De ingrijire, mancare, doctor, gradinita, scoala „trebuie” sa se ocupe mamele. Si exemplele pot continua. Feministele, ca mine, vor ca femeile sa aiba o viata la fel de usoara (sau de grea) ca barbatii. Ca faptul ca te-ai nascut de sex feminin sa nu insemne pentru tine mai putine sanse de a ajunge intr-o zi sefa de departament la firma cutare sau institutia publica cutare. Sa nu insemne pentru tine o munca de slujnica in familie la dispozitia sotului tau, ci de ingrijirea copiilor si batrinilor din familie sa se ocupe si barbatul in egala masura, s.a.m.d.

    Cat despre „rasul la subrat” si purtarea de pantaloni, astea sunt glumite rautacioase la adresa feministelor. O femeie care nu se rade la subrat nu e neaparat feminista (oare calugaritele de la manastire recurg la aceasta practica?).Nici femeile care poarta doar pantaloni nu sunt neaparat feministe. E alegerea fiecaruia cum vrea sa traiasca. Personal port si fuste si rochii si pantaloni si da, ma epilez regulat (daca ai astfel de curiozitati) si nu, nu sunt lesbiana (simt ca trebuie sa precizez in acest caz) ci la un moment dat am urmat niste studii in strainatate si … am deschis ochii. Asta e tot.
    Mai multe despre feminism poti afla pe internet in engleza. Incearca sa depasesti ideile preconcepute. O sa vezi ca poti gasi in feminism lucruri interesante care te pot ajuta sa intelegi lumea din jur (mai ales daca traiesti in Ro, o tarisoara cu misogini si misogine la tot pasul). Noroc!

    Medusa

    Septembrie 9, 2009 at 10:05 am

  2. Medusa, draga, incerc sa iau pe puncte intimpinarile tale:
    1) Am urmat ceva cursuri de gender chiar in cadrul unui departament de Gender din strainatate, deci cred ca stiu (nu foarte multe, dar) destul incit sa imi fac o opinie generala.
    2) Problema casatoriilor gay face parte din teza mea de doctorat (la o alta universitate din strainatate), ca atare iarasi cred ca stiu cite ceva (unu la mina) si, in plus, ingaduie-mi sa-ti spun ca ai gresit cind ai simtit ca trebuie sa anunti ca nu esti lesbiana (chiar am prieteni gay si lesby, draga Medusa!) (doi la mina).
    3) Desigur ca nu exista asa-numitul „feminism extremist” (ca tendinta, ori curent). Am precizat in articol foarte clar ca EU folosesc aceasta denumire. In viziunea mea, feminismul extremist include, dar nu se reduce la, feminismul radical.
    4) Sint perfect de acord cu tine in dorinta ca femeile sa fie egale cu barbatii. Sint perfect de acord cu exemplele pe care le dai privind angajarea si plata femeilor (ar fi fost bine ca aceasta situatie sa fie doar in Romania – din pacate, e cam peste tot in lume).
    5) Sint insa si lucruri cu care nu sint de acord: de pilda, spui, foarte transant, ca „In familiile din Romania femeile se ocupa EXCLUSIV (sublinierea mea) de casa, pregatit mancare, spalat, facut curat, chiar daca si ele muncesc la fel ca barbatii 8 ore pe zi la un serviciu remunerat.” Evident, la o privire mai atenta cred ca si tu vei fi de acord ca afirmatia trebuie modalizata, calificata cumva: nu se ocupa EXCLUSIV de astea, si nu se ocupa EXCLUSIV femeile. Dimpotriva, intr-o discutie relativ recenta cu un amic si doua amice chiar remarcam o tendinta in crestere atit in Romania, cit si in afara: tot mai multi barbati se ocupa de bucatarie si de copii. Eu, de exemplu, sint pasionat de cratita (o simpla privire pe serialul „Cratitza, o pasiune” de pe acest blog te va convinge). De asemenea, am doua colege la doctorat care merg la cursuri, sint mame, dar in cea mai mare parte a timpului tatii (care nu au job si sint casnici) se ocupa de copii. Deci hai sa nu facem afirmatii definitive! E adevarat, e o tendinta, e mica, dar lucrurile se schimba, si nu e necesar sa fim agresivi pentru a le schimba (sa fiu clar, nu spun ca tu ai fi agresiva, spun ca exista destui si destule care sint agresivi).
    6) Nu am scris nicaieri ca feminismul ar vrea „ca femeile sa subjuge barbatii”, asa cum ai inteles tu. Am dorit doar sa subliniez ca, la nivel strict vizual (am subliniat de doua ori acest nivel) feministele extremiste tind sa se confunde cu ceea ce ele vad ca opresor. Este cu totul altceva.
    7) Spui asa: „Feministele, ca mine, vor ca femeile sa aiba o viata la fel de usoara (sau de grea) ca barbatii.” In acest sens m-am declarat si ma declar in continuare un feminist. Vezi insa te rog si punctul (9) de mai jos
    8) Cu trei ani in urma, inainte de a muri, bunicul meu a stat sase luni la pat, intr-o continua degradare fizica si intelectuala. Cine crezi ca l-a ingrijit? Mama mea (adica fiica lui)? Matusa mea (nora lui)? Nu. Eu cu bunica mea, zi de zi, desi numai noi stim cum nu ne-am pierdut mintile amindoi in acele luni. Stai linistita, mai sint si barbati care au grija de batrrini. Si nu sint chiar atit de putini.
    9) Daca vorbim de discriminare, corect e sa vorbim si de discriminarea la care sint supusi barbatii. Faptul ca in Romania nu exista custodia comuna, si ca in 99% din cazurile de divort custodia se acorda exclusiv mamei, ESTE O DISCRIMINARE GRAVA impotriva tatilor. Faptul ca in anumite tari in care armata este obligatorie, insa numai pentru barbati (ca in cazul Romaniei, pina recent) ESTE O DISCRIMINARE GRAVA impotriva barbatilor. Eu cred ca amindoi dorim sa luptam impotriva tuturor formelor de discriminare – dar atunci, atita timp cit exista si discriminare iompotriva barbatilor, termenul „feminism” este cel putin inadecvat.
    10) Despre “rasul la subrat” si pe picioare: nu e deloc o gluma rautacioasa la adresa feministe(/i)lor (tu folosesti termenul „feministe”, ca si cum numai femeile ar fi feministe. Din moment ce ai cunostinte in aceasta tema, esti de asememenea constienta ca exista si barbati feministi). Dimpotriva, la departamentul de gender la care am fost am intilnit si asemenea persoane. Dupa cum am intilnit si persoane echilibrate si capabile sa poarte o discutie rationala – fie si in contradictoriu, asa cum vad ca esti si tu. Spre deosebire de aceste persoane din urma, cele cu probleme erau de-a dreptul nebune (si nebuni, ca erau si barbati)- nu ma feresc sa folosesc termenul! Unele dintre ele refuzau sa vorbeasca cu tine daca erai barbat!!! Acuma, stiu ca o parte din aceste creaturi au avut probleme serioase – dar de aici si pina la a uri pe toata lumea e un pas enorm!
    11) Ma indemni sa incerc sa depasesc ideile preconcepute. Crede-ma, stiu ca am astfel de idei (sint convins ca toti avem, prin simplul fapt ca sintem oameni) si incerc sa mi le depasesc. Cu unele am reusit, poate mai am si altele. Dar sa stii ca lucrurile despre care am scris aici nu se bazeaza pe idei preconcepute, ci prin experienta pe care am avut-o personal – cu oamenii si cu cartile.
    12) Un ultim lucru, ca sa vezi unde ma situez in cadrul temelor de gender: imi plac foarte mult Martha Nussbaum (da, sint mai curind un feminist liberal!),
    Seyla Benhabib, Saba Mahmood, mi se pare interesanta Judith Butler, sint neutru fata de Iris Marion Young, nu-mi place deloc Andrea Dworkin! Putem continua pe aceasta tema daca vrei, dar poate la alt post, destinat feminismului academic.

    In orice caz, tin sa iti multumesc nu numai pentru vizita, ci si pentru politetea comentariului. Apreciez foarte mult bunul simt intr-o discutie contradictorie, si de cind am inceput acest blog am invatat ca bunul simt este, intr-adevar, extrem de rar. Sper sa ne vizitezi mai des, eu unul am de invatat din asemenea dezbateri!

    andruska

    Septembrie 9, 2009 at 11:29 am

  3. Adruska, si eu iti multumesc pentru raspuns si pentru toate experientele impartasite.
    1. Intr-adevar am plecat de la premisa, gresita se pare, ca nu stii nimic despre feminism. Daca ai studiat ceva in acest sens si mai ales daca te consideri feminist liberal, poate ar fi fost bine sa mentionezi acest lucru in articol. Nu de alta dar in Romania feminismul este asociat cel mai adesea doar cu formele sale extreme. De aceea m-am simtit datoare sa comentez si sa spun ca in fond feminismul este asa si pe dincolo.
    2. Si eu sunt gayfriendly. Nu sunt lesbi (asa cum cred unii ca sunt toate feministele), dar am amici gay si le respect orientarea sexuala.
    3. Cand am spus ca in Ro femeile se ocupa EXCLUSIV de gatit, spalat, curatenie,, m-am referit la familia medie (conform unor statistici, asa se intampla in 70% din familiile din ro). Ma bucur ca tendinta e spre un parteneriat intre soti.
    4. Cat despre experienta ta cu unele feministele nebune, as fi preferat sa nu generalizezi pornind de la niste cazuri. Asa cum nu ne place ca in Italia toti romanii sunt considerati hoti, plecand de la cazurile de hotie si talharie ale unor conationali, nici mie ca feminista nu-mi pica bine sa citesc pe undeva ca feministele sunt niste descreierate, chiar daca or fi si astfel de exemple. Mentiunea din comentariul facut ulterior ca ai intalnit si feministe rationale si echlibrate, ar fi fost bine sa apara mai inainte in corpul articolului.

    Daca intr-adevar crezi in egalitatea dintre femei si barbati, daca esti de acord ca exista discriminare la adresa femeilor din Romania (in treburile casnice, cresterea copiilor, pe piata muncii, promovarea in functii de decizie, etc.), ar fi trebuit sa iei in calcul faptul ca asemenea articole ca cel de mai sus pot afecta negativ unele incercari de a schimba situatia femeilor in societate. In Romania feminismul nu e prea popular, de aceea eu incerc sa contraatac pe net articole din care oamenii isi pot face impresia ca feminismul este un curent excentric si atat.

    Medusa

    Septembrie 9, 2009 at 12:49 pm

  4. @Medusa: daca prin feminism intelegem „lupta pentru egalitate intre sex”, cam toti suntem feministi. problema este ca insusi cuvantul feminism este sexist – ceea ce defineste feminismul ar fi mai corect sa se cheme „echisexism”, nu crezi?

    comentariul tau pare sa sublinieze exact problema cu care se confrunta feminismul ca si miscare: este un curent care bate la porti deschise 🙂

    zamolxis

    Septembrie 9, 2009 at 11:14 pm

  5. @ Medusa
    „ar fi trebuit sa iei in calcul faptul ca asemenea articole ca cel de mai sus pot afecta negativ unele incercari de a schimba situatia femeilor in societate.”
    Nu stiu daca e tocmai asa. Desigur, unii pot sustine urmatoarea pozitie: „fenomenul X mai are si extremisti si derapaje, dar in sine este un fenomen bun. Insa este un fenomen firav, aflat in firava crestere, iar daca incercam sa criticam extremistii si derapajele sale vom distruge fenomenul”. Eu nu cred intr-un astfel de argument. Criticind dur derapajele si extremistii feminismului, nu cred ca fac rau feminismului in sine. Feministele rationale si feministii rationali ar trebui sa fie primele / primii care sa se delimiteze de asemenea manifestari. Un partid de dreapta nu-si poate justifica alierea cu un partid de extrema dreapta prin ideea ca dreapta trebuie sa invinga! La fel, (ceea ce eu numesc) feminismul rational nu poate sa justifice derapajele extremiste prin ideea ca feminismul trebuie sa triumfe!

    @ zamolxis
    Sint de acord ca „echisexism” e un termen mult mai adecvat pentru cei ce lupta pentru egalitatea intre sexe. Asa cum am scris si intr-un comentariu mai sus, in unele cazuri barbatii sint cei discriminati. Feministii ar trebui sa lupte si impotriva acestor discriminari.

    andruska

    Septembrie 10, 2009 at 2:10 am

  6. @Medusa

    Ai mentionat 2 situatii in care femeile din ziua de azi ar fi discriminate.
    Prima: femeia se ocupa exclusiv de casa. Aici sunt de acord cu tine 100%, ideea ca treburile din casa cad in sarcina femeii iar cele de pe langa casa (ca sa ma exprim asa) in a barbatului e depasita de mult si ar trebui abandonata. Exceptand probabil cresterea copiilor foarte mici, sarcina la care barbatul nu prea are talent, toate treburile gospodaresti pot si ar trebui sa fie impartite in mod egal.

    A doua: salariile femeilor si posibilitatile de promovare sunt mai mici decat in cazul barbatilor. Aici nu pot spune daca sunt de acord cu tine sau nu pentru ca nu vad care e baza pe care iti sprijini afirmatia. Sunt cu atat mai curios cu cat am mai auzit chestii de genul asta si nu au fost argumentate nici atunci.

    Cum anume stabilesti cu ce suma ar trebui sa fie remunerata o persoana astfel incat, comparand-o cu suma pe care o primeste de fapt sa tragi concluzia ca persoana e discriminata. Cum stabilesti ce functie ar trebui sa ocupe o persoana astfel incat sa poti spune daca a fost promovata la timp sau nu? Si mai ales cum aplici criteriile astea la un numar suficient de mare de persoane astfel incat concluziile sa fie relevante statistic?

    Astept cu interes raspunsul tau 🙂

    alex

    Septembrie 11, 2009 at 9:28 am

  7. Alex,

    uite aici un raport întru lămurire: http://www.weforum.org/pdf/gendergap/report2007.pdf

    Chestiunea e că, pentru aceeaşi poziţie (care implică aceleaşi responsabilităţi) şi pentru aceeaşi vechime (putem egaliza variabilele cît vrem), un bărbat va primi de regulă mai mulţi bani decît o femeie. Spun „de regulă” pentru că, evident, există şi excepţii.

    julius

    Septembrie 11, 2009 at 1:27 pm

  8. @julius: studiile de salarii comparative nu iau de obicei in consideratie cerintele si modul de negociere diferit al celor doua sexe. barbatii au tendinta sa se concentreze exclusiv pe cifra salariului, in timp ce femeile pun mai mult pret pe fexibilitate (ca timp) si o relatie buna cu seful + ceilalti din echipa. ca urmare, pentru acelasi salariu (ca cifra), este posibil (si in opinia mea se si intampla asta in majoritatea cazurilor) ca o femeie sa obtina un valoare superioara pentru timpul depus.

    salariul diferit semnifica mai degraba un set de valori diferit si un mod de a negocia diferit.

    zamolxis

    Septembrie 11, 2009 at 4:51 pm

  9. @julius: zalmoxis are un punct de vedere interesant. In plus pot sa mai adaug ceva: nu „putem egaliza variabilele cat vrem”, pentru ca aceeasi pozitie nu implica aceleasi responsabilitati (gama de responsabilitati e mult mai variata decat meseriile din nomenclator) si chiar daca le-ar implica nu dupa asta se acorda salariul.
    Exista o piata a muncii cu cerere si oferta, angajatorii sunt de obicei oameni pragmatici care nu dau cu piciorul unui om valoros doar pentru ca nu are sexul care trebuie. Nu cred ca pe o piata a muncii unde cererea e mare o femeie se loveste de genul asta de prejudecati, mai ales daca isi stie bine meseria.
    Marturisesc ca n-am citit tot raportul, e lung si timpul meu liber relativ scurt 😦 dar mi s-a parut o simpla constatare fara sa se pretinda ca s-a descoperit si cauza diferentelor de salarizare.
    O explicatie poate fi intr-adevar setul de valori diferit. O femeie care lucreaza nu e neaparat o femeie de cariera, am multe colege la serviciu al caror interes e pur si simplu sa aduca inca un salariu acasa si nu au ambitii carieristice. Poate genul asta de femeie trage in jos media salariala. Poate alt gen de discriminare, care nu implica patronul, cum ar fi treburile din casa, determina femeile sa-si aleaga joburi cu responsabilitati mai putine, care nu implica munca frecventa peste program si in week-end, sau care nu implica delegatii dese…ideea e ca explicatii pot fi multe, nu poti trage imediat concluzia ca angajatorii platesc femeile mai putin doar pentru ca sunt femei.

    alex

    Septembrie 11, 2009 at 10:02 pm

  10. jeez, cat de COMPLEXA e in realitate problema asta a „inegalitatii” sexelor, si cat de simplist incearca feministele [nu doar extremistele] s’o transeze…

    n’ai cum sa „scoti” [extragi] problema asta din ansamblul relatiilor sociale, ca s’o analizezi statistic, pretins-obiectiv.

    uite’o idee, apropos de salarizare: s’a calculat vreodata cat cheltuie barbatii in relatiile [nonconjugale – la urma urmei astea devin tot mai numeroase] cu sexul opus? cu cat o societatea e mai „patriarhala” [ca ro] cu atat the burden of spending [cadouri, going out, etc] revine barbatilor.

    mai general: banii sunt parte a gender-rolului masculin [la fel, ba chiar mai mult, decat „muschii” etc – aproape la concurenta cu penisul]. ca femeie, clar nu esti valorizata [pe „piata relatiilor”] prioritar in functie de bani, ci mai mult in functie de look, „charm”, chiar inteligenta. banii realmente nu au aceeasi „valoare” pt ambele sexe. valoarea e un construct social, subordonat in mare parte chiar relatiilor intre sexe.

    etc etc.

    strelnikov

    Septembrie 12, 2009 at 3:42 am

  11. Ce-i ala feminism si mai ales de ce-am avea nevoie de el ? Fiind in tagma celor care nu abuzeaza de tentatiile misogine (desi le folosesc uneori pentru a epata , culmea, tot in fata gagicilor) am fost de multe ori tinta unor discursuri feministe de tip ‘Uite, tu intelegi mai bine asa ca o sa-ti spun cum sta treaba cu femeia puternica’.

    Inteleg mai bine, dar parca tot te-as…Pentru mine pur si simplu feminismul nu exista. E ca ecologia, e un ceva numai bun de ocupat timpul intre taierea unui copac si deversarea de cianuri in paraiase. Intre aprarea drepturilor omului (si deci ale femeilor, duh !) si feminism nu pun niciun semn de egalitate, n-am de ce.

    krossfire

    Septembrie 13, 2009 at 11:14 am

  12. Scuze pentru intirzierea raspunsului, dar problemele de conexiune m-au impiedicat sa ramin in cadrul discutiei!
    Alex, bine ai revenit, ti s-a simtit lipsa!
    Si acum: cred ca Alex (#6) si Strelnikov (#10) ridica probleme interesante. As dori sa continui, in primul rind, problema pusa de Alex si sa o dezvolt. Desigur ca e usor sa iti dai seama daca femeile sint discriminate sau nu din punctul de vedere al ocuparii job-urilor. Mergi in Parlament si vezi ca doar x% sint femei, un procent mult mai mic decit al barbatilor. Apoi studiezi si afli ca doar y% din angajatii statului (eventual, pe posturi de conducere) sint femei, un procent de – sa spunem – patru ori mai mic decit barbatii. Si atunci concluzionezi ca femeile sint discriminate. So far, so good.
    Insa cum poti afla daca pe acelasi job, la un nivel identic de calitate si cantitate a muncii, femeile cistiga constant mai putin decit barbatii, si deci sint discriminate? Haideti sa luam trei situatii posibile:
    (a) pe un job identic, la o calitate si cantitate identice de munca, o femeie cistiga mai putin decit un barbat in cadrul unor firme private diferite. Cazul nu este iesit din comun: aici nu are nici o legatura sexul, ci modul in care ti-ai negociat contractul, puterea financiara a celor doua firme, cifra de afaceri, si asa mai departe. Dintr-un asemenea caz nu poti concluziona pozitiv in privintta existentei discriminarii.
    (b) pe un job identic, la o calitate si cantitate identice de munca, o femeie cistiga mai putin decit un barbat in cadrul aceleiasi firme private. Nici aceasta situatie nu ne poate spune nimic despre discriminarea pe criterii sexuale: cum spuneam si mai sus, depinde cum iti negociezi contractul. Mai mult, evident ca acest contract nu se reduce la negocierea salariului ci si a diverselor beneficii, zile libere, samd.
    (c) pe un job identic, la o calitate si cantitate identice de munca, o femeie cistiga mai putin decit un barbat in cadrul unei agentii a statului (sau in cadul administratiei publie, etc.). Cred ca acest caz se poate apropia de ideea discriminarii. Insa el nu se reduce la discriminare, in cazul in care fenomenul este real: avem de a face aici si cu o grava problema a cheltuirii proaste a avutului public – delapidare, deci! De ce o persoana este platita din bani publici mai mult decit alta, pentru acelasi job? Chestiune de garda financiara…
    In consecinta, trebuie pusa sub lupa metodologia de lucru a studiilor care spun ca femeile sint constant mai prost platite decit barbatii. Eu unul nu am citit prea mult in acest sens, dar m-as bucura daca cineva ne-ar lumina cum s-a ajuns la aceste rezultate (julius, Alina, do you read me?!).

    Si acuma, problema ridicata de strelnikov este si ea la fel de seriosa: haideti sa analizam fenomenul in cadrul relatiilor sociale, nu extras din acest ansamblu. As dezvolta (desi nu stiu daca sint neaparat in asentimentul lui strelnikov). Pe linga aspectele relevate de el, ar mai fi citeva. In studiile care au demonstrat ca femeile sint mai prost platite decit barbatii, sau ca au mai putine job-uri de conducere, a fost oare luat in calcul si procentul femeilor care pur si simplu NU VOR sa munceasca? Dar al celor care NU VOR sa-si bata capul prea mult la slujba, intrucit vor doar sa aduca un salariu in plus acasa si atit, vorba cuiva de mai sus? Apoi, in cadrul femeilor care nu vor sa munceasca, s-a luat in calcul procentul femeilor care, desi nu muncesc, nu fac nimic nici acasa – adica nici macar nu se ocupa de copii, sau de facut mincare? Asemenea procente, in Occident cel putin, nu sint deloc mici, si cu atit mai putin irelevante. De exemplu, unde stau eu acuma, proprietarii au o nepoata, care traieste si ea la ferma. Nepoata are cam 35 de ani, e casatorita, are trei copii. Nu munceste (desi are o facultate si stie bine engleza). Sotul ei lucreaza toata ziua la o firma IT. Ea, desi sta acasa, nu face nimic: de mincare, spalat rufe si vase, de udatul florilor si grija copiilor se ocupa o imigranta srilankeza! Ei bine, in cadrul acestor studii feministe de care vorbim, cazul unor astfel de femei este trecut la „casnice”, deci fara job, deci muncind pe linga casa, deci discriminate!!!
    Inca o data, nu vreau sa polemizez aici. Ridic doar o serie de intrebari privind metodologia de lucru si obiectivitatea studiilor respective. As fi recunoscator daca cineva mai bine situat in domeniu ne poate lumina in aceasta privinta.

    andruska

    Septembrie 14, 2009 at 7:23 am

  13. […] Andruşca s-a băgat într-un alt subiect hot (and kinky): feminitate şi feminism. „Nu am reuşit niciodată să înţeleg reprezentantele tipului de feminism pe care îl numesc “extremist”. Mă refer la creaturile care nu-şi rad părul de sub picioare sau de sub braţ, de teama că asemenea acţiuni le subjugă, cel puţin la nivel simbolic, privirii agresive şi chiar “violatoare” a bărbaţilor. Evident, tot ce ţine de masculinitate le produce scârbă, oroare, groază. Dacă sânt artiste (contemporane, cum altfel?!) fac o “instalaţie” cu un penis spânzurat de tavan: răzbunarea ultimă pentru veacuri şi milenii de sclavie! Dacă sânt teoreticiene, îţi vor demonstra cu incredibile salturi logico-mortale cum iubirea între două femei este evident mai pură decât dragostea heterosexuală – “pură” inclusiv la propriu, deci “curată” în alcov, întrucât nu sunt implicate scârboasele lichide asociate “violului” (da, propriile-mi urechi au auzit o asemenea enormitate!). Iar “viol” înseamnă desigur orice act sexual care implică un bărbat.” Dacă scria un bărbat treaba asta… Eu zic să faceţi efortul pe care în mod normal nu-l faceţi şi daţi clickul de rigoare şi citiţi tot articolul. Merită. Şi mie mi-a sărit în ochi reclama: Fii femeie, poartă fustă. Mă rog, au formulat puţin altfel. […]

  14. De dragul concluziei daca nu al discutiei ca tot s-a dilatat exponetial cred ca era necesar sa va definitzi mai bine de la ce framework ideologic plecati si de ce?

    Adruska approachul tau e pure gender studies in timp ce al Medusei e tipic feminist deci exista si puncte comune si divergentze clare. Gender studies sunt un pas mai inaintea feminismului in domeniu academic cel putin si caut sa ‘capteze’ SI pozitia barbatului in societate in timp ce feminismul e centrat exclusiv pe pozitia femei in societate (as aduga societate vestica generalizata la nivel global) ! Personal cred ca ambele doctrine contin atit un factor utopic cit si unul degenerativ cum de exemplu si Marxismul a dovedit-o. In Marxism aparent diferentele dintre sexe ar fi trebuit sa fie inexitente din start dar toti cunoastem la ce adus abuzul acestei ideologi cind vine vorba de putere in societate si de suferinta omului in general !

    In termeni concreti ai feminismului, ca barbat mi-as fi dorit macar pentru o zi sa pot fi acel barbat tipic descris de feministe .. care discrimineaza femeia, o asupreste chiar o abuzeaza – si sunt la virsta la care ar trebui in idea lor sa fiu acestea. Mi-ar fi placut si pentru faptul ca daca tot ni s-a pus aceasta eticheta de zei malefici macar sa ma bucur si eu de ea si de puterea si avantajele asociate !! Cred ca vietile multor barbati dovdesc ca acest ‘construct ideologic’ este doar partial real (in idea mea intr-o masura chiar mica) si in plina schimbare. Sincer cred ca femeile vor conduce in societatile viitorului si acest lucru e tot mai vizibil azi.

    Atit feminismul si gender studies nu formuleaza nici un fel de garantii sociale ca femeile nu vor face aceleasi greseli ca barbatii in rol de conducatoare si ca nu le fac deja. Uitindu-te la mass media o arie care cel putin in vest este tot mai condusa de femei promisiunea unei culturi mai deschise la nou, a unei culturi in care consumerismul sa fie mai domol si promovat mai cumpatat sunt foarte departe de realitate, ce avem e doar o cultura mai putin dominata de barbat si mai toleranta fatza de ‘minoritati’ care unii ii spun ‘political correctness’. Deci macar in idee se poate observa azi ca femeile fac greseli similar ca barbatii in idea de a intretine un sistem si anumite mentalitati in detrimentul umanitatii si schimbarii… si poate in final e vorba de cei ce au puterea si cei ce nu o au indiferent de gen, de cei ce ajung cumva job tare si cei ce nu job adecvat talentului lor indiferent de sex, de cei ce sunt (tot mai) bogati si cei ce sunt (tot mai saraci) nu de barbat si femeie ca semn.

    Disputele intre barbat si femeie ramin si nu mai putin disputele ideologice vor continua insa ca barbat ma preocupa o intrebare …. ce vor face femeile in momentul in care isi vor pierde acea garantie a superioritatii lor morale de victime (pe care feminimul o propovaduieste ca punct de plecare).. e o intrebare greu de dus cum psihologia feminina e atit de alambicata si nu este greu sa intrevezi ca in final avind puterea femeile vor spune simplu .. facem ce vrem si nu dam garantii de nici un fel cum si barbatii au facut !

    Nu mai putin cred ce Medusa spunea ca Ro este o societate misogina de ambele parti si cel mai evident din partea masculina !

    Un Soricel

    Septembrie 18, 2009 at 12:36 pm

  15. @ Un soricel
    Nu stiu daca pot fi de acord chiar cu tot ce spui: de pilda, nu stiu daca exista o atit de mare demarcatie intre „gender studies” si „feminism”, desi in mod evident conceptele nu sint sinonime.
    Totusi, mi se pare ca ai atins cel putin o problema extrem de interesanta: „ce vor face femeile in momentul in care isi vor pierde acea garantie a superioritatii lor morale de victime (pe care feminimul o propovaduieste ca punct de plecare)”.
    Intr-adevar, statutul de victima (altfel, foarte real) pe care mizeaza feminismul este un punct cheie. In lipsa lui, este interesant de vazut ce se va intimpla. Sint de acord cu tine ca acest statut este din ce in ce mai greu de clamat.

    andruska

    Septembrie 18, 2009 at 8:37 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: