Interactiuni

Analitic versus continental: o nota

with 8 comments

Din nefericire, am putut participa doar partial astazi la debutul unui workshop pe tema ultimelor doua carti ale lui James Tully (Democracy, Freedom and Imperalism: Debating James Tully’s Public Philosophy in a New Key). James Tully a fost in trecut profesor in cadrul departamentelor de filosofie si stiinte politice ale universitatilor McGill si Toronto, iar acum se afla la University of Victoria.

Trebuie sa recunosc faptul ca m-a fascinat usurinta pe care Tully parea sa o aiba in a se misca intre filosofia continentala si cea analitica. E interesant sa vezi cum se poate lega „public reason”-ul lui Rawls de „practical reason”-ul lui Gadamer, de pilda (poate ca detractorii lui Gadamer – si ai celor care il citesc – ar trebui sa ia aminte). Nu mai putin interesant e sa observi intilnirea dintre filosofia politica pluralista a lui Spinoza cu teoria constructiei relatiilor de putere a lui Foucault, sau cu pozitiile ideologice minoritare ale momentului (feminism, multiculturalism, etc.).

Inca o data, ma bucur sa vad ca exista oameni care trec dincolo de prejudecati si etichete stupide. Cazul lui Tully (dar si mult mai cunoscutele cazuri ale unor Richard Rorty, Jurgen Habermas sau Charles Taylor) arata ca a ramine in continuare in interiorul distinctiei analitic / continental (de orice parte a baricadei te-ai afla), a adopta in continuare o atitudine zeflemisto-razboinica fata de „tabara opusa” reflecta o gindire obtuza – to say the least. Ma bucur sa vad ca filosofia politica lasa in urma asemenea distinctii desuete si ca filosofii politici sint cu un pas inaintea celorlalti, in aceasta privinta.

Written by Andrei Stavilă

Septembrie 21, 2009 la 10:56 am

8 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. [offtopic [desi si topicu e f misto]]: felicitari pt schimbarea themei, monsieur. sincer ma enerva la culme aia veche🙂

    de fapt journalist theme e una din putinele chestii pe care le invidiez la wordpress.

    merge excelent cu continutu blogului tau.

    strelnikov

    Septembrie 21, 2009 at 1:33 pm

  2. Multam! Dar sa stii ca de fiecare data cind am schimbat o tema, au fost oameni care o urau pe cea noua si oameni carora le placea. Pina la urma orice hotarire iei tot vor fi circotasi🙂

    andruska

    Septembrie 21, 2009 at 2:08 pm

  3. i know i know: contrarevolutionarii.

    trebe zdrobiti!

    strelnikov

    Septembrie 21, 2009 at 3:33 pm

  4. daca e dezbatere sa o stim si noi … dar nu prea sa inteles ce se dezbate … ci doar pozitia de pe care si baricada !… care defapt nu exista atit timp cit academicii vestici au vieti platite bine, sunt publicati regualt si doar fac ‘exercitiu democratic’ cu smaller sparing partners sau in oglinda ! adica sunt o elita profesionala cam grasa si deci cu balast !

    Un Soricel

    Septembrie 22, 2009 at 1:30 pm

  5. nu era tully destinatarul cantecului aluia cu „tu(r)lly draga”?😀

    (daca tot se misca asa dezinvolt..)

    zamolxis

    Septembrie 24, 2009 at 3:56 pm

  6. Şoricele, cam multe aserţiuni neîntemeiate şi cu look de generalizare… trebuie să aduci ceva probe.

    julius

    Septembrie 24, 2009 at 9:43 pm

  7. probe empirice am draga Julius .. lucrez intr-o universitate de peste gard… vin-o sa ma vezi si ti-i arat cu degetu MARE… poate Manufacturing Consent a unui academic mai nabadaios sa-ti dea o imagine mai clara – iti sare in google – .. in idea ca si academicii fac tot o corporatie !!

    Un Soricel

    Septembrie 25, 2009 at 10:32 am

  8. buuuuuuun… hai s-o luăm sistematic.

    Şoricel: „academicii vestici au vieţi bine plătite”
    Întrebări pentru Şoricel: Ai în vedere acedemicii din întreaga Europă de Vest sau/şi US? Academicii din toate domeniile (de la biochimie la literatură comparată)? Academicii cu tenure şi cei fără tenure deopotrivă?
    Notă: în general, academicii sunt plătiţi la fel de bine cum sunt plătiţi orice oameni cu studii superioare. Dar asta se întîmplă mai ales cînd eşti tenured. Dacă nu eşti, viaţa nu e chiar aşa de roz.

    Şoricel: „sunt publicaţi regulat”
    Notă: e fundamental să fii publicat, după cum bine ştii. De asta depinde toată cariera academică a unui profesor, desigur, dacă tipul de departament la care lucrează e concentrat pe cercetare, mai mult decît pe predare.

    Şoricel: „doar fac ‘exercitiu democratic’ cu smaller sparing partners sau în oglindă”
    Notă: Asta chiar nu o mai înţeleg🙂 Cu alte cuvinte, producţia de cunoaştere e un exerciţiu pur narcisiac, i.e., fără nici o tangenţă cu adevărul?🙂

    Cunosc bine perspectiva lui Chomsky şi Herman, mi-a plăcut chiar la un moment dat, dar am ajuns să o suspectez dintr-un motiv foarte simplu. Chiar dacă academicii sunt prinşi în relaţii de putere, asta nu înseamnă că ceea ce produc ei este doar fum ideologic (în sensul marxist al cuvîntului „ideologic”). Pot fi constrîns de tipul de resurse pe care le am la dispoziţie să fac un anumit tip de cercetare, pentru că asta este ceea ce interesează pe finanţator. Dar asta nu înseamnă că ceea ce produc în final nu e cunoaştere. Despre asta vorbim?🙂

    julius

    Septembrie 25, 2009 at 1:28 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: