Interactiuni

Singuratatea de DUPA

with 3 comments

Motto:

Si il chemam sa vina cu mama de Craciun
Si asa incepea anul si anul era bun
Si-l asteptam de Pasti si atunci era frumos
Vedea crescand nepotii mari si era bucuros
Si parca era vis ca tot se repeta
La fel se ducea anul, la fel anul venea
Cand s-a-mplinit sorocul sa vina de Craciun
Atunci m-a chemat el sa-l duc pe cel din urma drum
(Timpuri Noi – Tata)

Cu ideea mortii unei persoane dragi te impaci. Oricit ar fi de greu – si pare imposibil la inceput – asa sintem facuti, sa gasim in interiorul nostru un resort care ne propulseaza inainte – teferi sau putin mai betegi, nu importa! Mergem pe fast forward, este un drum inscris in genele noastre, in adaptarea la mediu, in legile evolutiei, daca vreti. Ceva mai dificil pare insa sentimentul rupturii radicale de tine insuti, pe care il resimti de fiecare data cind te trezesti si in fiecare clipa inainte sa adormi. Omul plecat a luat cu el o buna bucata din tine, si atunci te simti nu atit mai diminuat, cit mai singur – chiar in propria-ti companie, esti mai singur decit erai inainte.

Inca si mai dificil este gindul iminentei mortii altor persoane dragi. Nu poti alunga ideea, oricit te-ai lupta cu ea: ii vezi batrini, tot mai batrini si mai singuri, adaugind inca un an pe umerii si asa destul de slabi si te intrebi – cit vor mai putea? Acum, cind il vad pe omul asta, nu este oare pentru ultima data? Cum poti sa duci cu tine obsesia asta zilnica dar sa ramii in acelasi timp sanatos la cap? Si o noua singuratate te apasa, una mai mare, suprapusa peste cea veche: singuratatea retrospectiva nascuta de moartea omului drag se intilneste cu singuratatea anticipativa a mortii altei persoane iubite. Si in felul asta te insingurezi, te instrainezi de tine insuti inainte de a-ti deveni propriu-zis strain. Si atunci, rupt de tine, intelegi ca nu este nici un paradox in a refuza moartea persoanelor iubite si a-ti accepta propria moarte. E o relatie ce tine de consecinta logica: ceilalti au plecat luind cu ei bucati mari din tine. Cind ai ramas tu fara tine, moartea – de data asta, moartea ta! – chiar nu mai pare ceva de speriat; departe de a fi obiectul refuzului, devine o izbavire dupa care tinjesti…

***

Astazi se implinesc trei ani de la moartea lui. Din intimplare, tot azi dau peste cuvintele tulburatoare ale lui Mircea Albulescu. Redau mai jos un citat:

Care sunt tristeţile dv.?
Cea mai mare tristeţe a mea este singurătatea. Ea, soţia mea, a murit acum doi ani. A fost foarte greu de suportat. După moartea ei, am aruncat casa pe geam, nu a mai rămas nimic, dar chiar nimic din mobilierul vechi. Am fost împreună 55 de ani, unde mă întorceam era un lucru de-al ei, se crease o dependenţă între noi. În ultimii ani, a avut o înfiorătoare suferinţă, stătea pe un pat şi devenise un cadavru viu. Aveam o femeie, care venea şi făcea treabă 8-10 ore pe zi, celelalte ore, până la 24, erau însă ale mele.  Pune ploscă, ia ploscă… Începusem să fiu ea, somatic, se produsese o osmoză. După moartea ei, am chemat un designer şi i-am spus: „Ajută-mă să nu mai fie!”. Am spart uşi, am dărâmat pereţi, am făcut alţi pereţi, alt birou. Am proiectat o oglindă mobilă, care se mişcă dintr-o parte în alta, într-un perete. Oglinda e invenţia mea.  Am dat şi cărţile, le-am păstrat doar pe ale mele şi volumele de specialitate. Poveştile altora nu le-am păstrat, îmi ajung poveştile mele, chiar dacă sunt vesel, sau dacă vreau să plâng sunt eu cu mine însumi, râd de mine, sau mă plâng pe mine.

Declaraţi că „o femeie mai poţi găsi, dar o soţie, mai greu”.
Cu o soţie ajungi într-un soi de relaţie, în care eu am ajuns cu soţia mea. Nu pe toţi ne iubeşte Dumnezeu atât de tare, încât să ne ia fulgerător de aici. Pe aceştia îi iubeşte Dumnezeu cel mai tare, pentru restul e suferinţă. Totuşi, ce vină are omul de lângă tine, care se chinuie  atâta şi atâta alături de cel bolnav?

Si o ultima melodie

Written by Andrei Stavilă

Octombrie 4, 2009 la 6:41 pm

3 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Istrati spunea undeva ca exista oameni pe care Dumnezeu ii trimite pe pamant in Zilele Mari ale vesniciei Lui. Cand intalnim asemenea oameni e bine sa ne bucuram de scurtul ragaz in care avem privilegiul sa ii cunoastem, sa vorbim cu ei, sa ii iubim, poate. Iata ce zicea Istrati despre Mihail, marele lui prieten, la moartea acestuia: „A fost doar o vizita. Care a durat 9 ani si imi facusem din ea o obisnuinta. Credeam ca nu putea sa fie altfel. Dar de unde, nu fusese decat Marea Mea Zi de Sarbatoare”. Andrei, tu esti printre fericitii care au avut o asemenea Mare Zi de Sarbatoare. Chiar daca lipsa de dupa e teribila, tu pastreaza frumusetea Sarbatorii mai ales. Fie ea trecuta. In fata amintirii unor asemenea oameni simtim nevoia „sa ne tragem pasii inapoi, ca la iesirea cu icoana din biserica”.

    Nico

    Octombrie 5, 2009 at 11:21 am

  2. Multumesc pentru cuvintele tale, Nico. M-as bucura sa invatam macar noi – si poate putinii ceilalti care ne citesc – ca e bine sa ne bucuram de Sarbatoare atit cit (mai) putem.
    Stii, imi aduc aminte de ce spunea cineva: noi, romanii, ca popor, nu ridicam statui oamenilor decit DUPA ce mor. Altfel spus, nu recunoastem valoarea unui om decit DUPA ce a murit. Imi e teama ca asta se intimpla si la nivel individual: intelegem cit de mult am iubit un om doar dupa ce el nu mai este. Si asa ratam sa celebram Sarbatoarea, sa traim din plin momentul limitat care ne-a fost dat…
    Ce e mai grav, e faptul ca si in cazul in care am dori sa celebram Sarbatoarea cu oamenii care ne-au ramas, viata asa cum este ea acuma ne trimite in colturi ale lumii mult departate de oamenii pe care ii iubim. Si atunci sintem sfisiati intre dorinta de a face ceva cu propria noastra viata, si dorinta de a alina viata oamenilor pe care ii iubim si pe care ii lasam in urma…

    andruska

    Octombrie 5, 2009 at 4:14 pm

  3. M-a lovit in moalele capului postul asta, sincer.

    krossfire

    Octombrie 6, 2009 at 8:22 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: