Interactiuni

Un medic universitar roman, despre homosexualitate

with 17 comments

Disclaimer: autorul acestui post sustine dreptul oricarei fiinte umane la demnitate si cautarea propriei fericiri. Publicarea citatului de mai jos – in ciuda socului pe care il poate provoca unora, asa cum subsemnatul insusi a fost socat – se justifica prin efortul important de a expune public prejudecatile privind sexualitatea umana, cu scopul de a cunoaste in amanunt logica (sau lipsa logicii) unor actiuni concentrationare cu efecte grave asupra unor oameni nevinovati (si sanatosi).

In anul 2004, prof. dr. Roxana Chirita era sefa Sectiei V de la Spitalul de Psihiatrie „Socola” din Iasi (e posibil sa mai fie si acum, nu stiu!). Iata ce declara cotidianului „Ziarul de Iasi” cu doar cinci ani in urma:

„Potrivit studiilor de specialitate, homosexualitatea poate avea cauze biologice sau biochimice. Practic, la homosexuali s-au descoperit modificari de structura cerebrala, cromozomiala sau hormonala. „In afara modificarilor biologice care, pina la urma inseamna patologie, adica boala, exista si componenta psihica. Un baiat violat in copilarie are mari sanse sa devina la rindul lui homosexual. De asemenea, o mama hiperprotetica si autoritara care il inhiba il va transforma intr-un «prieten» al femeilor si nu intr-un iubit. De aici si relatia de prietenie pe care o vedem, in filme, dintre homosexuali”, mai spune prof.dr. Roxana Chirita, care este de parere ca aceste persoane trebuie sa se trateze. „Tratamentul consta in terapia comportamentala, terapie valabila si in cazul alcoolicilor. Aceasta consta in obtinerea unui reflex de deconditionare. Practic, persoanei in cauza i se administreaza o substanta chimica care ii produce o stare de greata, aceasta fiind asociata cu imaginea unui cuplu homosexual care face dragoste. Conditia este ca barbatul respectiv sa doreasca sa se trateze”, a mai explicat dr. Chirita.”

Articolul poate fi citit in intregime aici. Citeva observatii:

1) Cu siguranta iubirea si atractia fizica au cauze „biologice sau biochimice”, cum spune d-na Chirita. Teoretic o stim cel putin de la Schopenhauer, care era convins ca iubirea e arma pe care o foloseste natura sa ne fraiereasca pentru a ne perpetua specia. Insa medicul nostru pare sa considere ca respectivele cauze „biologice sau biochimice” sint bune in iubirea hetero si rele in cea gay.

2) Ca o consecinta a punctului (1), depresia profunda in urma unei iubiri hetero neimpartasite ar fi ok, cea aparuta in urma iubirii homo neimpartasite e caz clinic.

3) Desi pe la inceputul artticolului medicul iesean recunoaste ca homosexualitatea nu se mai studiaza in facultatea de medicina si nu mai este considerata boala in lumea medicala, D-na Chirita spune in final ca parerea ei e alta: e boala, trebuie tratata. Contesta intreaga comunitate a medicilor, cum ar veni. Poate primeste Nobelul pentru un tratament revolutionar, cine stie!

4) In acelasi paragraf, iubirea heterosexuala este considerata ca avind cauze normale, comparativ cu iubirea homosexuala, pe care nu o pot experimenta decit exclusiv aceia care au avut relatii nefericite cu femei sau au fost abuzati sexual in trecut. As dori tare mult sa imi citeze d-na doctor studiile stiintifice pe care isi bazea aceasta afirmatie.

5) De observat – si poate acesta e lucrul cel mai socant – ar fi caracterul medieval al „tratamentului medical” pe care il foloseste d-na Chirita. A, esti homosexual? Nu-i nimic, te tratam, te punem sa te uiti la filme porno cu homosexuali si iti dam ceva sa-ti borasti si matele din tine!!!! Ma intreb ce tratamente moderne foloseste d-na Chirita pe schizofrenici, de pilda. Nu m-ar mira sa existe la Socola cutii intregi de lanturi, bite de baseball, sobolani si lipitori…

Anunțuri

Written by Andrei Stavilă

Noiembrie 6, 2009 la 11:14 pm

17 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. astea erau teoriile de prin anii ’50. dr chirita-i cam ramas in urma – in provincie 🙂

    zamolxis

    Noiembrie 7, 2009 at 1:46 am

  2. Asta e fix portocala mecanica in varianta gay 🙂

    Tratamente pentru deviatia sexuala s-au mai testat si functioneaza dar majoritatea celor care adopta comportamentul asta se simt bine asa. Zic deviatie, pentru ca asa o numeau toti sociologii (inclusiv Claude Levi, RIP) pana sa inceapa mania anti-discriminare. Ne fofilam foarte mult si emitem tampenii de dragul corectitudinii politice. Nu-s de acord cu discriminarea brutala si cu luarea ”dreptului la fericire” dar sunt de parere ca genul asta de proiecte trebuie sa existe.

    In Scotia aparuse la un timp un program numite P.U.R.E insa metoda era mai degraba religios-psihologica decat reala, era o imbecilitate. Bine, apare din nou intrebarea : Cati dintre oamenii astia au nevoie de asa ceva ? Probabil mai multi odata ce ar exista astfel de programe dar nu suficienti incat sa le justifice in masa. In momentul in care societatea spune ”It’s totally ok, it’s even cool” ajungi sa imbratisezi un anumit stil.

    krossfire

    Noiembrie 7, 2009 at 7:22 am

  3. Zamolxis : Nu e o teorie, conditionare de genul ala merge, doar ca nu e efectiv un leac ci o conditionare. E un fel de ”I’ll zap you if you’re gay’ dar poate unii vor asta 😀

    krossfire

    Noiembrie 7, 2009 at 7:31 am

  4. @ krossfire:
    Sa lamurim putin unele lucruri:
    1. Eu nu neg ca e posibil sa se fi descoperit, in cazul homosexualilor, anumite „modificari de structura cerebrala, cromozomiala sau hormonala”. Nici nu as avea cum sa neg, nu sint medic si nu ma pricep. Daca vrei, putem sa numim provizoriu aceste modificari drept „deviatii”, in sensul ca nu se incadreaza in tendinta „normala” (vazuta ca atribut al majoritatii cazurilor).
    2. Daca acceptam punctul (1), cu asta inca nu am spus nimic. E foarte posibil ca marile personalitati charismatice (Maica Tereza, Martin Luther King atc.) sa aiba diverse „modificari de structura cerebrala, cromozomiala sau hormonala” care sa explice macar in parte comportamentul si deci succesul lor. Pot exista si deviatii in codul genetic al unor persoane, care le face sa aiba ochii de culoare diferita, si asa mai departe.
    3. Problema care se pune acum: sint aceste „deviatii” in cazul homosexualilor o „boala”? Altfel spus, indeplinesc ele conditiile necesare si suficiente pentru a fi catalogate drept „boala” si pentru a fi deci tratate?
    4. Raspunsul la intrebarea (3) mi se pare a fi unul negativ. Pentru ca o deviatie fiziologica sa poata fi considerata o boala, dupa mine, ar trebui ca respectiva deviatie sa actioneze negativ sau macar sa aiba consecinte fiziologice sau psihice negative asupra subiectului purtator (in primul rind) si (eventual) asupra altora.
    5. Ori, pina acum nu s-a descoperit ca respectivele „modificari” fiziologice ar avea consecinte negative asupra unui homosexual sau asupra persoanelor din jur. Dimpotriva, consecintele negative vin mai curind din partea atitudinii comunitatii, si nu sint cauzate de respectivele modificari ale structurii cerebrale.
    6. In consecinta, a „trata” aceasta deviatie care determina sau favorizeaza comportamentul homosexual echivaleaza cu a trata deviatia din codul genetic al unei persoane ceacare, cu ochi de culoare diferita. Nu ca nu s-ar putea trata – probabil se poate – dar nu vad rostul tratamentului unui om detinator de astfel de modificari benigne si care se simte bine in pielea lui.
    7. Ca atare, problema nu este deloc una medicala, ci una de acceptabilitate sociala. Mai departe, problema nu este una tinind de moda corectitudinii politice, ci una legata de atitudinea noastra morala: in anumite timpuri si in anumite societati homosexualii au fost acceptati ca perfect normali. Inca o data, totul tine de cum construim noi realitatea sociala, de cum definim noi ce este normal si ce nu.

    andruska

    Noiembrie 7, 2009 at 8:32 am

  5. Nici n-am spus ca ar fi o boala ci pur si simplu ca ar trebui sa nu ne mai ascundem dupa ”political corectness” si sa lasam posibilitatea unui astfel de tratament sa existe. Daca cineva se simte constrans de conditia lui sa-l urmeze, daca nu, nu are importanta pana la urma.

    krossfire

    Noiembrie 7, 2009 at 8:56 am

  6. In esenta are dreptate, homosexualitatea este rezultatul fie a unor cauze biologice/chimice din nastere -> caz in care nu se poate trata si deci ramanem pe principiu tolerantei. Sau este de natura psihologica, rezultatul unor interactiuni din copilarie caz in care s-ar putea trata. Oricum metodele propuse de doctorita in cauza mi se par barbare si stupide dar problema in sine exista.

    E de remarcat ca in ultimii ani homosexualitatea a luat amploare si a devenit chiar un trend in tarile „mai civilizate”. Ceea ce s-ar putea sa aiba implicatii destul de importante asupra societatii in ceea ce priveste valorile si chiar sporul natural (care oricum este negativ rau).

    Nu as spune ca este o boala ci mai degraba o disfunctie psihologica care afecteaza instinctul primordial al oricarei specii de a se reproduce. Si cu totii stim ca o specie care nu se reproduce este o specie care moare. Pentru individ nu este ceva rau, dar pentru societate da. Din acest motiv homosexualitatea devine o problema. Bineinteles aici ne intoarcem la o veche problema filozofica si anume ce e mai important individul sau societatea?

    Radu

    Noiembrie 7, 2009 at 11:21 am

  7. @ Radu
    Excelent comentariu! E adevarat, ajungem la „vechea problema filosofica”. Insa eu nu pot raspunde decit in sensul urmator: individul este ceva real, cu interese si sentimente proprii. „Societatea” (sau „specia”) este ceva derivat. Individul e primordial, chiar daca dezvoltarea lui nu poate avea loc decit intr-un cadru social. E o opinie mai curind „liberala”, daca vrei…
    Pe de alta parte, argumentul extinctiei speciei nu functioneaza decit daca putem demonstra fara putinta de tagada ca homosexualii depasesc, in numar, heterosexualii. O idee hazardata pe baza careia, cel putin la momentul actual, nu putem construi nici un argument valid.
    In final, nu cred ca „homosexualitatea a luat amploare”. Poate amploare a luat doar miscarea de eliberare, de acceptare a homosexualilor. Un fel de „civil rights movement”, daca vrei. Moral, ca specie, am reusit sa progresam, am inteles ca un negru nu este cu nimic mai prejos decit un alb, o femeie cu nimic mai prejos decit un barbat. De ce sa nu acceptam ca un homosexual nu este cu nimic mai prejos, ca cetatean, decit un heterosexual?

    andruska

    Noiembrie 7, 2009 at 3:09 pm

  8. cred ca am inceput sa sufar de boala internetului: gandesc prea scurt.. de pilda, eu lui krossfire i-as fi spus numai „homosexualitate – ce-i rau in asta?”
    (si el a raspuns si-am prins raspunsul)

    lui Radu i-as spune, tot pe scurt, ca nu cred ca ponderea homosexualitatii in scaderea sporului natural e semnificativa. cele mai semnificative sunt educatia, emanciparea femeii si bunastarea.

    zamolxis

    Noiembrie 7, 2009 at 3:52 pm

  9. Mie mi s-a parut excelent raspunsul pe care i l-ai dat lui krossfire, exact asa gandesc si eu. La ultimul punct nu prea sunt de acord cu tine, pentru ca mi s-a parut ca esti un pic prea relativist.
    Referitor la „vechea problema”, unii ar spune ca din contra, societatea il determina pe om, ca omul nu poate fi, decat intr-un cadru social…
    Sa spui ca „homosexualitatea a luat amploare”, in conditiile in care avem de-a face doar cu o dezvoltare a unei comunitati care militeaza pentru drepturile lor, este acelasi lucru ca si cum ai fi spus la sfarsitul secolului XIX, inceputul sec. XX, ca „feminitatea a luat amploare”, sau „muncitorimea a luat amploare”

    mihnea

    Noiembrie 7, 2009 at 5:19 pm

  10. deci ppl, sorry ca ma bag ca musca’n miere in asa discutie serioasa, da’ TREBUIE sa va uitati la episodu southpark de ieri: e fix despre diferenta gay/fag 🙂

    e integral aici [the F word]:

    http://www.southparkstudios.com/guide/season/13/

    strelnikov

    Noiembrie 7, 2009 at 5:48 pm

  11. Sunt in mare parte de acord cu ce spui, Andrei. Si ma bucur ca scrii despre ‘ingrijirea’ psihiatrica din Romania. Inainte sa arunc si eu ceva paie pe foc, niste observatii:

    – ‘actiuni concentrationare’ nu exista, din cate stiu; nici legal, nici in practica – nu se intampla nimic care sa merite numele asta;
    – in general, nu doar in cazul asta, psihiatria are o problema serioasa cu definirea patologiilor, si chiar cu notiunea de boala, fiind prinsa intre un vocabular biologic (vezi ‘modificarile’) si unul psihologic (vezi ‘cum se simt homosexualii’); diferenta sau devianta biologica, cum bine spui si tu, nu semnifica automat boala; daca ar fi asa, stangacii de ex. ar fi candidati mai buni la tratament decat homosexualii;
    – as sugera sa nu caracterizam tratamente dupa cum ni se par noua; poate si tratamentul electro-convulsiv pare ‘medieval’, dar poate ai vazut micile note ale mele si ale lui Stefan despre Nuland; probabil ai dreptate in cazul de fata, dar cat nu suntem experti, sa ne abtinem; sunt suficiente obs pe plan etic sau politic;

    Si acum paiele. Doamna profesor face intr-adevar niste afirmatii socante. Din pacate, cred ca gresesti cand spui ca e in dezacord cu restul medicilor. Cu unii sigur. Cert e ca majoritatea se supune in limbajul public unor norme, ceea ce e ok. Doamna respectiva ar fi trebuit sa faca la fel. Si – mult mai important – ar fi trebuit sa le aplice in spital.

    Acum, ce imi pare mai grav. Daca intri pe site-ul spitalului si citesti raportul de autoevaluare, vezi ca doamna Chirita e director de cercetare la Socola. Mai mult, se ocupa de ‘grupurile de filozofie’ din cadrul Asociatiei Psihiatrice Romane (iata explicatia!).
    La conducatori de doctorat gasim numele: Vasile Chirita si Roxana Chirita. No comment.
    Nu sunt in masura sa ma pronunt in privinta studiilor clinice listate. In general sunt bucatele din studii ajunse in faza II sau III, deci firimituri din studiile initiate si conduse de altii. Asta se intampla in general in spitalele romanesti, pentru ca nu avem decat extrem de putini cercetatori veritabili, iar un studiu cap-coada e un efort imens (multi doctori nici statistica nu stiu). Publicatiile sunt putine si in reviste care suna a noname – e iar o impresie de amator, a se lua ca atare.

    Cam atat cu paiele mele. Psihiatria e „cenusareasa medicinii” in Ro, iar restul stim deja cat de bine sta.

    George

    Noiembrie 7, 2009 at 6:28 pm

  12. @ zamolxis
    Incerc sa fiu scurt si pe net, si in mailuri, dar nu reusesc. Uneori pierd din chestia asta. Cred ca va trebui sa ma tratez cu Twitter 🙂

    @ Mihnea
    Hmmm… Aici cazi in eroarea de argumentatie a lui Michael Sandel 🙂 Sandel porneste de la faptul ca individul nu se poate dezvolta decit intr-o societate, intr-o comunitate, si de aici concluzioneaza ca, de cele mai multe ori, cind exista un conflict intre drepturile comunitatii (drepturi de grup) si drepturile individuale, primele trebuie sa aiba intiietate. De fapt sint doua erori aici: (a) nu poti deduce un „ought” dintr-un „is”, o judecata evaluativa (morala) dintr-o judecata factuala; (b) Faptul ca societatea determina individul si dezvoltarea sa nu spune nimic despre situarea morala a individului fata de comunitate.
    Sa dau un alt exemplu din domeniul medical: din cite stiu eu, nici o tara civilizata nu ingradeste dreptul indivizilor purtatori de boli transmisibile genetic sa faca copii – desi, din punctul de vedere al societatii, evident ca o asemenea interdictie ar avea efecte benetice. E foarte bine ca nu exista o asemenea interdictie: suna cumva a eugenie…

    @ strelnikov
    Multumim de trimitere, ne uitam si rumegam 🙂

    @ George
    Pentru prima data cred ca sintem de acord in totalitate… Not! 🙂
    De fapt, aproape in totalitate: ‘actiuni concentrationare’ exista, George. E adevarat, nu in Europa sau America de Nord, insa poate ar fi bine sa incercam sa vedem si ceva mai departe de marginile Occidentului… Disclaimerul meu are un caracter general, si nu se refera sub nici o forma strict la cazul discutat ulterior. Desi, recunosc, inchiderea acelui pacient la Socola si tratarea lui datorita „bolii” pe care o avea, faptul ca doctorul insusi ii spune ca e bolnav, imi aduce a iz de univers concentrationar…

    andruska

    Noiembrie 7, 2009 at 9:57 pm

  13. Andrei, nici eu nu aş spune că sunt „acţiuni concentraţionare”. Mai curând e vorba de „codul de procedură” în psihiatria românească, prin nici depresiile moderate nu se tratează ambulator. Plus un stereotip impus de filme despre spitalele de psihiatrie cu lumină proastă, pereţi capitonaţi şi oameni legaţi de paturi care urlă.

    Ce e mai rău din tot articolul este că atât pacientul cât şi medicul acceptă nişte stereotipuri şi nişte norme nenaturale şi distructive (de ce spun „nenaturale”: comportamente homosexuale sunt documentate la peste 450 de specii de vertebrate, vezi de ex. aici, cu tot cu posibile explicaţii. Asta ar trebui să aline grija unora pentru viitorul speciei 🙂 ). E cel puţin ciudat cum dna dr raţionalizează ce-a văzut ea „prin filme”. Explicaţiile sunt delicioase: dacă un băiat este „împins” spre homosexualitate de o mamă „autoritară şi hiperprotectivă”, cum ajunge o fată homosexuală? din cauza tatălui „autoritar şi hiperprotectiv” care o duce la meciuri de fotbal, şi la curve când face 16 ani?!? (sau poate este violată de o lesbiană de aia feroce, ne-epilată şi care poartă bocanci, „cum vedem prin filme”).

    Semi-OT: Martha Nussbaum despre căsătoriile homosexuale aici. Un articol excelent.

    Stefan Ionescu

    Noiembrie 8, 2009 at 12:05 am

  14. Multumesc pentru trimitere. Vazusem ca mi l-ai trimis prin google reader cumva, dar nu am apucat inca sa il citesc.

    andruska

    Noiembrie 8, 2009 at 9:45 am

  15. am scris mai pe larg pe tema asta intr-un articol.

    zamo.ca

    Februarie 6, 2010 at 12:21 am

  16. 1. “Homosexualii” sunt în general persoane cu o mare sensibilitate,ce pot “simţi” mai bine decât alţii efluviile de IUBIRE Dumnezeiască ,Pură, provenite în general de la persoane cu o sensibilitate cel puţin asemănătoare, indiferent de sex (ca explicaţie suplimentară, IUBIREA este a tot cuprinzătoare , însă nu trebuie confundată cu atracţia – ceea ce se petrece în acest caz-, atracţie ce există numai între sexe diferite, fiind denumită şi Dragoste- Îndrăgostire).
    2. Însă , cum se spune , necuratul încearcă de fiecare dată, cu “mărinimia încuviinţării” lui DUMNEZEU ,să atragă sufletele aflate în ipostaze sensibile, (în care prima alegere , cea intuitivă, este totuşi întotdeauna cea corectă), să introducă îndoiala în această primă alegere- oare chiar este bine,sau este rău ?- cu aceasta dând ghes către următoarea “mutare”.
    3. Dacă aceste prime semne sunt interpretate corect- este bine că există aceste efluvii, această inconfundabilă simţire – îndoiala afirmă, în urma antecedentelor milenare – bine, bine, dar cu ce mă aleg din asta….
    4. ( Iubirea pură, DUMNEZEIASCĂ, ar trebui să fie considerată ca dăruire sufletească şi primar umană, de slujire a celuilalt, de înţelegere, de sacrificiu aparent, aparent deoarece tot binele se întoarce. Iubirea faţă de aproapele, şi mai ales faţă de duşman are frumuseţea ei, răsplata ei, colosală, de negândit până nu o trăieşti.) 5- Bine, bine spune cel rău, dar cu sex-ul cum rămâne, că de , fără el nu se poate – zice el.
    5. bis – Ba, spunem noi, se poate şi încă foarte bine, pentru că nu degeaba spune învăţătura, “creşteţi şi vă înmulţiţi”, ceea ce nu se poate decât în condiţiile bine ştiute.
    6. Înţelegerea acestor comandamente, respectarea lor ,ne dă realizarea sufletească supremă, fără a ne îndepărta de la simţirile noastre, de la IUBIREA ce există indiferent de vrerea noastră, dar o canalizează pe căi BUNE,CURATE,CREATOARE.
    7. Oare a citit cineva cartea în care se spune că aceia ce cad în “mrejele” necuratului au în ei pedeapsa pentru faptele (nu simţirile) lor? Şi aceasta este scrisă acum 2000 de ani, iar acum câţiva ani a fost certificată de către oamenii de ştiinţă- medici ?!.
    8. Deocamdată acestea sunt doar consideraţii “pe marginea” acestui subiect, însă prin analiză şi înţelegere proprie a experienţelor proprii sau ale celorlalţi, putem trage propriile concluzii necesare.
    9. DUMNEZEU nu ne obligă să venim spre/la el, ci ne lasă liberul arbitru, pentru a vedea la ce nivel de înţelepciune şi determinare spre cele bune am ajuns. Dacă nu răspundem corect acestui test, necuratul este lăsat să ne mai chinuiască un pic, în aparenţă plăcut, dar trecător, cu consecinţe dezastruoase de obicei, până ne”vine mintea la cap” şi putem accede la următorul test, de obicei cel final, ce ne poate salva chiar şi în ultima nanosecundă, dacă demonstrăm că am înţeles “lecţia.”
    10. Să începem cu bacteriile şi microbii- exact despre ele vorbeşte SCRIPTURA când spune de „pedeapsa ce o poartă în el cel ce păcătuieşte” prin homosexualitate, iar acest lucru a fost atestat de ultimele cercetări ştiinţifice medicale.
    11. Homosexualii nu sunt trataţi special de către societate, ci ei se apără, câte o dată agresiv sau persuasiv de cei ce nu îi înţeleg, ei fiind primii ce nu pricep “cum vine asta”.
    12. Prin cele scrise de mine, s-ar putea ca ei să fie primii care să-şi facă o analiză pertinentă, în cunoştinţă de cauză şi să tragă concluziile corecte (poate eu să greşesc în vre-un fel) şi de asemenea să acţioneze (neuitând că prima decizie este cea bună) corect în consecinţă. IUBIREA rămâne, însă interpretarea ei poate fi cea corectă. Vezi nr.4 şi 8.
    13. Eu nu fac filozofie, ci interpretez cât mai concis, corect, imparţial ceea ce am văzut, citit, trăit etc.

    14. În creirul omului există un ghem negru, format din toate „vorbele de duh” lăsate oamenilor ce au putut fi păcăliţi de către necuratul, un fel de Program ce se derulează la fiecare situaţie, cu mare viteză, pentru a nu avea timp de răspuns preopinentul, ce în felul acesta este anihilat pe moment. Tot programul este bazat pe minciună în subsidiar. Şi este relativ normal, deoarece DUMNEZEU este ADEVĂRUL-IUBIREA-LUMINA , iar necuratul este minciuna-ura-întunericul.
    15. Din ghem au mai rămas doar firicele plăpânde, amintire a avantajelor ce le ofereau „mincinoşilor”, fire ce, prin expunerea lor la lumină, adevăr , cad în uitare. Pentru cine crede, acesta este un fragment de răspuns la ceea ce va urma probabil destul de repede să se petreacă_ „întâmple”-asta pentru că de fapt nu există întâmplare.
    Citirea, subliniez, citirea Bibliei, în totalitate, fără a eluda nici semnele de punctuaţie , nici listele lungi, aparent plictisitoare , de nume , înseamnă cam ca la computer, introducerea unui program perfect, ce va reacţiona de fiecare dată, la ori ce apel al vieţii, va da soluţia perfectă aplicabilă momentului dat şi va extrage învăţăturile directe, folosibile pe mai departe, prin siguranţa ce o dă rezolvarea pozitivă a fiecărei probleme , gradual.

    Cu sinceră iubire de Adevăr Un om

    Scurtu Sorin Izvoraş

    August 31, 2012 at 5:46 pm

  17. In cadrul Asociatiei Psihiatrilor Americani se considera ca asa-zisele tratamente de schimbare a orientarii sexuale, care au dus la un nesfarsit numar de sinucideri, trebuie interzise. De altfel anumiti psihiatri care au continuat asemenea tratamente au fost dati afara din organizatia respectiv. Este celebru cazul doctorului Nicolosi, ca si al altora.Dar nu numai A.P.A. are aceasta pozitie, ci si Asocia Psihiatrilor Americani, Asociatia Pedagogica Americana etc etc. Si in alte tari civilizate este la fel.
    Totusi avand in vedere ramanerea in urma a Romaniei in toate privintele nu ma astept ca psihiatria romaneasca sa faca acelasi lucru,, mai ales cand unii psihiatri pot castiga bani seriosi de la unii parinti necunoscatori. Bani pe care unii psihiatri ii fac datorita gradului inalt de necunoastere a subiectului in tara!

    Anton Constantinescu

    Ianuarie 4, 2016 at 5:35 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: