Interactiuni

“Baraka”!

with 2 comments

Daca nu ati vazut inca “Baraka” (fabulosul film al lui Ron Fricke) ati ocolit un episod de emotie sugrumanta, de betie vizuala si luciditate dezarmanta. Daca treceti peste primele zece minute (care probabil vi se vor parea aproape plictisitoare) si va pregatiti sa primiti o “binecuvantare artistica” (cica “baraka”in araba inseamna “binecuvantare”, si chiar este), restul e de-a dreptul “speechless”! Baraka nu este doar un film “mut” ci un film care te lasa mut de uimire. De foarte mult timp nu am mai simtit un gigantic nod in stomac fata in fata cu vreo “opera de arta” contemporana. Filmul asta insa este “ravishing”….pur si simplu te stoarce pana la ultima picatura. Si dupa ce mi-am revenit (ca dupa febra) din starea emotionala care ma cotropise total, am realizat ca de foarte putine ori arta a produs vreun “catharsis” asupra-mi.

Dupa ce te intorci din cele 24 de tari/locatii prin care te poarte filmul (Argentina, Australia, Brazilia, Cambogia, China, Ecuator, Egipt, Franta, Hong Kong, India, Indonezia, Iran, Israel, Italia, Japonia, Kenia, Nepal, Polonia, Arabia Saudita, Tanzania, Tailanda, Turcia si Statele Unite) realizezi ca “it’s all about human beings” care fac si desfac “lumea” din jur si incepe brusc sa te doara, la modul cel mai visceral, saracia si mizeria in care foarte multi dintre noi traiesc (dar apoi iti spui ca si asta e “omenesc”). Ceea ce am fazut eu in filmul asta este exact acel “fir invizibil” care uneste/desparte oamenii acestui pamant dar, mai presus de orice, filmul vorbeste despre noi…despre noi toti: bogati, saraci, impovarati de griji sau extaziati de success; umili sau plini de sine; visatori sau pragmatici; cinici sau inocenti; castigatori sau invinsi; calai sau victime. Desi multi critici spun ca Baraka are “a highly environmental theme”, eu l-am citit totusi diferit: “Baraka” vorbeste despre multe, mari sau marunte dar mai ales depre “uman” in diversitatea lui si in unicitatea lui in acelasi timp (un fel de “glocal” umanism, daca vreti).

Faptul ca nu exista replici si in general nu se vorbeste deloc in filmul asta, a fost o idee extraordinara. Nu exista nici un “bruiaj” ci imagini curgatoare, imagini care urla, imagini care dor, imagini care incep sa-ti circule prin vene, imagini incredibil de frumoase si mai presus de toate, imagini care iti raman intiparite in minte ca un sigiliu din carne si oase. La sfarsit, nici macar nu te mai intereseaza daca filmul asta are sau nu un subiect, un argument, o logica whatever. Ramane doar nodul din stomac, un nod pe care nu esti sigur daca vrei sa-l pastrezi sau sa scapi de el. Si acum ar trebui sa-mi calc pe inima si sa-l citez pe Platon “SUNT TARE GRELE CELE FRUMOASE!”

Anunțuri

Written by arankas

Februarie 3, 2010 la 8:23 pm

Publicat în Cronica de film

Tagged with , ,

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Super film ! Mi-ai luat postul din mana, voiam sa scriu si eu despre Baraka. Stii ca Fricke o sa scoata anul asta cred un alt film ce se vrea a fi o continuare pentru Baraka.

    mihnea

    Februarie 8, 2010 at 9:29 am

  2. Nu stiam ca Fricke o sa scoata o continuare. Cum sunt un fan dedicat acum, astept cu sufletul la gura…..

    Arankas

    Februarie 8, 2010 at 2:02 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: