Interactiuni

Relatari din „Social East”

with 10 comments

In Ungaria sunt  oameni  ca  oriunde in lumea asta:  oameni care muncesc; cresc copii, se lupta cu frigul si cu criza economica; oameni care merg la piata sau la Tesco; oameni care se muta dintr-un apartament mic in alt apartament mic; oameni care pun perne in geam ca sa tina caldura in casa si mai presus de orice, sunt oameni care se straduiesc sa gaseasca solutii pentru o viata mai buna (o stradanie amara si vazuta din afara chiar emotionanta).

Deschid un site de imobiliare (cel mai cunoscut din Budapesta) si dupa ce ma chinui sa deslusesc pe ce anume sa dau click ca sa pot naviga in voie (fiind in maghiara) zeci si sute de imagini se deruleaza cu repeziciune: „apartamente in stil Art Nouveau cu tavanul inalt de 4 metri si sculpturi colorate” ; „apartemente hyper moderne cu bai fanteziste si sute de spoturi”; „apartamente cu terasa si garaj incalzit”.  Toate anunturile au  poze detaliate ca sa te imbie sa le cumperi. La unele „detaliile” sunt chiar exagerat de amanuntite (doar – doar pe vremea asta de criza cineva va cumpara minutios renovatul apartamet in fabuloasa cladire cu fatade pictate din 1830).

Apoi imi sar in ochi cateva anunturi in care se vorbeste despre apartamente mai mult decat modeste (nu vreau sa spun mizere, insalubre, albastre de mucegai, cu pereti scorojiti si vizibil urinati de catre cainii cu stapan si oameni afumati nitel).  Ei bine, la apartamentele astea nu prea vezi poze iar singurul „detaliu” e un copil (probabil al celui care vrea sa vanda) care zambeste cum numai un copil stie sa zambeasca in fata blocului. Nici nu stiu cum sa descriu zambetul acesta. Imi vine dureros de greu sa ma uit la el si nu pot decat sa sper ca cineva o sa cumpere acolo….

Anunțuri

Written by arankas

Februarie 9, 2010 la 2:19 pm

10 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Nu inteleg ce atata depresie. Ai vazut recent blocurile din Alexandru sau Nicolina in Iasi sau Rahova sau Ferentari in Bucuresti? Macar oamenii aia au preturi decente la Tesco…

    raluca

    Februarie 9, 2010 at 10:00 pm

  2. Si mie mi se pare dezolant „detaliul”. Ma gandesc insa ca speranta ca va cumpara cineva apartamentul s-ar putea sa fie mai mult o iluzie in situatii de astea. Daca au ajuns sa vanda apartamentul, majoritatea banilor se duc in alta parte, cel mai probabil pe datorii, nu se stie daca vor mai avea unde sa stea si povestea despre saracie merge mai departe…

    Elena

    Februarie 9, 2010 at 10:55 pm

  3. Raluca: faptul ca in Alexandru, Nicolina, Rahova sau Ferentari blocurile arata jalnic si oamenii traiesc in mizerie nu face neaparat suferinta altora mai mica (in cazul asta a ungurilor care au chipurile Tesco cu preturi normale). Eu vorbeam despre „detaliul” acela vizual. Asta e dezolant pentru mine. Cred ca glumesti cand spui ca nu intelegi „ce atata depresie”…..
    Cum spunea si Elena in comentariul de de mai sus, si pentru mine: „dezolant” este ca „povestea despre saracie merge mai departe”.

    Arankas

    Februarie 10, 2010 at 12:59 am

  4. Pina la urma copilul zimbeste, oameni buni! Si cu exceptia cazului in care zimbetul ar fi fost consecinta imediata a pogoririi sfintului mare mucenic Nicolae din cui de catre tata Janos, eu vad poza asta ca pe o implementare (sic!) a zicerii cioraniene: „tzi’ar al dreaq, viata, ca frumoasa mai esti!”. Prefer un copil rizind in fata unui bloc mizer unuia plingind in fata unui palat de clestar. Diferentza de perspectiva, bre! Si uite cum ne intoarcem la tirfa satului, madam Hermeneutica: „desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune” (pardon, interpretare!). Cuza sa traiasca! (nu domnitorul, ci universitatea!).
    Si ca sa mergem mai departe cu interpretarea, io cre’ ca asistam pe viu la schimbarea kuhniana a unei paradigme: daca in ultimele doua secole am fost imbuibati cu teoria Ubermensch-ului, iaca acum se naste „die Uberfrau” – pe aceleasi coordonate, precum capacitatea de a zimbi si dansul, dansul… din buric. Dansul pe sirma al Ubermensch-ului are in comun cu dansul din buric al Uberfrau-ei zimbetul – ce le desparte este actualitatea…

    andruska

    Februarie 10, 2010 at 1:49 am

  5. arankas, ce-i cu atitudinea asta mic burgheza? 🙂 copii sunt fericiti oriunde, si asta e farmecul copilariei. noi, maturii ne facem probleme cu tavane de 4 m si Art Nouveau…fetita e vesela, conteaza. apoi, hai sa nu-i jelim, chiar si un Diogene Cinicul a prins intelepciune de la copii…

    vitalie spranceana

    Februarie 10, 2010 at 5:52 am

  6. Vitalie & Andruska,
    postul meu nu este in nici un caz despre zambetul/veselia fetitei vs mizeria locatiei. Tu andruska spui ca „preferi un copil razand in fata uni bloc mizer unuia plangand in fata unui palat de clestar”. Asa este, dar, nu despre asta relatam eu in post. Eu nu am vrut decat sa subliniez discrepata asta, pe care am gasit-o pe site-urile imobiliare unguresti, intre cei care arata o multime de „detalii” din apartamentele lor destinate vanzarii (gen spot in coltul X, sculptura cu Cupidon deasupra geamului, super cada cu hidromasaj etc) si cei care au niste apartamente atat de mizere incat nici macar nu au ce poze sa puna pe site ca nimic nu ar putea imbia clientul. Asa ca am remarcat ca in unele cazuri, oamenii astia care vand apartamente saracacioase, ataseaza pe langa poza ca ruina si o poza cu un copilas (poate chiar al lor). De ce? Asta nu stiu. dar mie mi se pare ca oamenii astia pun poze cu cate un copil pentru ca asta au ei mai frumos si mai frumos de aratat. Nu m-am intrebat daca copiii sunt fericiti sau nu (nu ca nu ar conta). Am relatat doar ce mi-a atras mie atentia CONTRASTUL (imobil luxos cu tot ce nu ai visat vs. imobil mizer cu copil frumos in fata. Insa,numai copilul mi-a ramas in minte.)
    Si apoi da… pe mine una ma cam irita contrastul asta (las copilul in afara discuitiei acum, ca intr-adevar copiii pot fi fericiti cat sunt mici oricunde, si ma refer doar la contrastul lux-mizerie).

    Arankas

    Februarie 10, 2010 at 11:20 am

  7. Ma voi va comentati intre voi? nu va vedeti acasa? Alin zice ca poate nu ai reusit tu sa citesti si de fapt aia isi vindeau copilul…asta depresie…

    raluca

    Februarie 10, 2010 at 12:33 pm

  8. Dupa cum stii, Ral, Alina uneori e la Budapesta si trei saptamini – deci nu, nu ne vedem acasa 😦

    andruska

    Februarie 10, 2010 at 9:16 pm

  9. E adevarat numai ca atunci cand a scris postul era in Italia…

    raluca

    Februarie 10, 2010 at 9:50 pm

  10. Nope, l-a scris ieri – era in Budapesta 🙂

    andruska

    Februarie 10, 2010 at 10:05 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: