Interactiuni

Gasit “Strada Privata”. Nu-mi trebuie nici o recompensa.

with 10 comments

Am vazut de curand un film (“Breaking and Entering”) pe care nu il recomand neaparat decat daca nu aveti altul la indemana (asta nu vrea sa spuna ca este un film prost, ci doar ca putea fi facut ceva mai bine pe ici pe colo “prin punctele esentiale”). Una peste alta,  un schimb de replici mi-a ramas in minte si le repet si aici (desi nu mentionez numele exact al personajelor ca sa para mai Beckettian ):

“Personaj 1 (cel gras, “moral” si intelept, trecut prin viata etc): Ce ai mai facut tu cat timp nu ai fost la scoala? Inapoi la furtisaguri si la sterpelit? Vezi tu, lucrurile nu sunt doar lucruri. Lucrurile sunt mereu lucrurile cuiva. Masina e masina lui Jack pentru ca a muncit pentru ea. Haina ta Prada, e haina Prada a amicului Kevin (inainte a fost a lui). Pot sa vad cum iti ticaie rotitele in cap. Haina lui Prada a apartinut domnului Prada.

Personaj 2 (cincisprezece ani, refugiat din Serbia  cu tatal mort (impuscat), cu mama croitoreasa):  dar inainte de asta?

Personaj 1: Inainte de ce?

Personaj 2: Inainte de a fi a domnului Prada a apartinut femeii care a facut-o fiindca mama face asta… face haine pentru alti oameni, munceste ca un rob pentru alti oameni. Sau cum este atunci cand prizonierii fac trenuri? Ale cui sunt trenurile?”

Ne-am mutat intr-un orasel mic, mic  in care mai mult de 90 la suta dintre cladiri sunt case particulare elegante, confortabile, departe de zgomotul turistilor din Florenta  dar destul de aproape in cazul in care chiar simti nevoia sa faci o baie de multime. Noi suntem printre putinii care stau la bloc.  E liniste si pace si mult verde (iar dealurile Toscanei ne inconjoara din toate directiile). Oamenii din oras se cunosc toti intre ei si nu am auzit de vreo spargere, furt sau altele de genul. In aceasta „oaza de liniste” imi scot eu cainele la plimbare. Intr-o zi dau peste o strada „interzisa”. Asa ca trebuie sa o ocolesc. Este o strada privata.

[click pe fotografii pentru a le mari]

O  strada nu este doar o strada (cum credeam eu) ci este strada cuiva, la fel cum „masina este masina  lui Jack”. Nu ma deranjeaza ca ocolesc, dimpotriva, ma bucur ca merg fara masina (stiti ca mersul pe jos ca si baile „fac piciorul mic” ! ) insa ceea ce nu inteleg este tocmai conceptul de strada privata. Inteleg  ca e interzis sa intri in piscina privata a omului; sa te asezi la masa lui din sufragerie si sa-i cauti prin frigider; sa ii iei masina pana la primul supermarket dar sa nu treci pe o strada? Inteleg ca sunt o multime de lucruri ale cuiva asa cum casa mea e casa mea; masina mea e masina mea; periuta mea de dinti e a mea; cana mea de ceai e a mea; betisoarele cu care ma curat in urechi sunt ale mele (ca sa nu mai vorbesc despre batista de sters nasul care cu siguranta este un obiect de uz strict personal!). Dar what on earth e aia „strada privata”, „sat privat”, „oras privat”, „tara privata”? De ce intr-un orasel atat de mic si safe (unde toti se cunosc si se saluta pe strada, la brutarie si la carciuma) ai nevoie de o strada privata si sa interzici accesul pe ea ?  Care e rostul (in afara de dorinta de achizitiona orice se poate achizitiona)?

Anunțuri

Written by arankas

Martie 9, 2010 la 12:54 pm

10 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ce soare si frumos…la noi ninge…

    raluca

    Martie 9, 2010 at 3:00 pm

  2. Raluk,
    pozele astea sunt facute Vineri. Sa vezi ce viscol e acum!

    arankas

    Martie 9, 2010 at 3:06 pm

  3. Mă simt din nou ruşinată, abia de mai pot să scot capul pe uşă…
    Şi eu locuiesc pe o stradă privată. Suntem 3 vecini „privaţi”, care până anul trecut am locuit pe o stradă normală, pe care se putea plimba oricine, după pofta pancreasului. Şi s-au plimbat 4 ani, mulţi.
    Unul a întors microbuzul în faţa casei mele şi mi-a dărâmat balconul.
    Altul mi-a furat toata zmeura (să fie primit!) pe care am plivit-o, curăţat-o, udat-o, cu nădejdea deşartă că o să-mi ornez tortul de aniversarea intrării la gradiniţă cu fructe bio.
    Altul şi-a înfipt mercedesul în uşa mea de garaj, care arată şi-acum ca întoarsă de pe front cu un obuz primit în freză.
    Altul mi-a furat ghivecele cu muşcate cumpărate din olanda, cu formalităţile şi costurile de rigoare.
    Altul, mi-a luat lopata şi grebla. Cred că ăsta era un tip harnic şi gospodar, aproape ca mi-e ruşine să-l nominalizez aici.

    Aşa că ne-am hotărât noi, cei trei vecini, să ne „privatizăm” strada. Dar jurăm cu mâna pe inimă că singurul rost al acestui gest a fost că nu suntem într-atât de bogaţi ca să ne permitem să ne reparăn în fiecare an balcoanele şi uşile la garaj.
    Dacă era numai zmeura si muşcatele, zău că nu ne-am fi achiziţionat stradă privată. 😀

    arcadia

    Martie 9, 2010 at 3:33 pm

  4. @ Arcadia
    Si parintii mei locuiesc la casa, foarte aproape de centrul orasului. De-a lungul timpului ni s-au furat de toate, de la perele din copac (ritual de furt anual), pina la doua butelcute pusa de maica-mea cu muraturi pe iarna. Zic si eu ca si tine: sa fie primit!
    Niciodata nu ne-a trecut insa prin cap ideea unei strazi private. Strada, orice definitie ar putea primi, este in primul rind un spatiu public. Ma intreb ce s-ar fi intimplat daca toti proprietarii de case de pe acea strada s-ar fi gindit sa o „privatizeze”. Si apoi, alti proprietari de pe alte strazi sa copie ideea…
    Ma intreb, iarasi, ce s-ar intimpla daca un copil neatent ar scapa mingea pe o asemenea strada… intotdeauna s-ar gasi un mos plictisit si uricios care va urla sa plece naibii de pe strada LUI… Desigur, orice cuplu de indragostiti care ar dori sa se plimbe departe de vazul lumii ar putea fi oricind confundati cu infractorii… Cit despre turisti, ce sa mai zic… vom face harti unde strazile private vor fi clar marcate, sa stie omul sa-l fereasca sfantul sa mearga pe acolo!. In fine, batrinii care abia mai merg vor trebui sa ocoleasca mult daca vor dori sa ajunga la parcul din apropiere – ca de, nu au voie pe strada privata.
    De la strada privata se va ajunge, evident, la cartierele private, imprejmuite cu garduri inalte si pazite cu tehnologie de ultima ora (nu e de ris si nu e utopic, s-a intimplat si inca se intimpla in USA – vezi Edward Behr, „O America infricosatoare”, tradusa si in romana!). Poate „progresam” si ne facem chiar un oras privat, iar intr-un viitor luminos o tara privata – cine sa ne opreasca?
    Revenind la momentul actual, cred ca nu exista nu doar nici o baza morala pentru asemenea „strazi private” – dar nici macar o baza „prudentiala”: asemenea strazi, departe de a alunga infractorii, mai curind ii vor atrage magnetic…

    Andruska

    Martie 9, 2010 at 8:27 pm

  5. Deci sa definesc ce inseamna strada privata în cazul nostru: o fasie de 5 m latime pe care fiecare din cei 3 proprietari am cedat-o din lotul cumparat ca sa ne facem drum sa ajungem la case. Are o lungime de 80 m si se termina in garajul vecinului meu. Practic, noi nu ne-am inchis curtea, putea intra in ograda la noi oricine voia. Acum, dupa „privatizare” poate intra tot cine vrea si – culmea!- tot fara riscul sa fie impuscat. 😀

    Cat despre turisti sau indragostiti, de ce s-ar plimba prin ograda pe la mine, totusi? 😀 Ca eu ma uit mereu pe fereastra, deci oricum nu au intimitate! 😀

    arcadia

    Martie 9, 2010 at 9:47 pm

  6. In acest caz, pur si simplu, aceasta „strada privata” nu intra in categoria celor de care vorbea postul de mai sus 🙂 Dupa cum se poate vedea in cel putin una dintre fotografii (dar la fel si in cazul celei de a doua – stiu, intrucit eu am facut pozele) de data asta e vorba de strazi in adevaratul sens al cuvintului – si e pacat…

    Andruska

    Martie 9, 2010 at 10:10 pm

  7. Ma Andrei, in Romania se intampla urmatorul fenomen. Cresc case, cartiere intregi pe un pamant pe care inainte nu era nimic(bine era arabil, da asta e o alta discutie). Ca sa te plimbi pe strazile dintre case trebuie sa lasi buletinul la intrare, desi ai putea foarte usor sa ocolesti blocul sau casa pe spatiul verde si sa te plimbi pe strazile astea private. Doar ca in general nu prea se plimba oamenii pe acolo pentru ca nu sunt un loc de promenada, sunt inconjurate de case cu ziduri mari deci nu ai ce vedea si apoi de ce te-ai plimba pe acolo cand exista parcuri sau cartiere vechi in care chiar merita sa te plimbi. Ce vreau sa spun e ca poate la origine strada pe care ai fotografiat-o tu apartinea unui complex de case, dar odata cu largirea orasului sau localitatii acum face parte din oras si indicatorul pur si simplu a ramas de funn acolo ca sa il fotografieze turistii. Da spune-mi daca ai intrat pe strada si daca ti-a zis cineva ceva?

    raluca

    Martie 10, 2010 at 9:00 am

  8. @ Raluca
    Si eu m-am gindit initial la posibilitatea asta, dar a cazut din prima: localitatea e mica si cele doua strazi sint chiar in centrul ei. Doi la mina, indicatoarele nu sint deloc vechi, dupa cum se vede din fotografii. Trei la mina, din moment ce nu este un caz singular, posibilitatea ca indicatoarele cele doua de pe doua strazi diferite sa fie acolo de fun este zero.
    De intrat evident ca nu am intrat: nu am chef de un eventual scandal. Banuiesc ca din moment ce te avertizeaza cu indicatorul oamenii aia sint seriosi – altfel nu l-ar mai fi pus.

    Andruska

    Martie 10, 2010 at 9:23 am

  9. Pai parca nu ai sti problema cu parcarile de aici din Italia. Se cearta ca niste chiori pe un loc de parcare. La Torino s-au si impuscat. Eu stau mai la tara, langa mine este ditamai viloiul care are in fata o parcare privata. Proprietarii locuiesc la Milano si vin de cateva ori pe an. In rest custodele o lasa neangradita parcarea. Problema este cu vecinii. Toti au garaje dar inainte de cine si uneori nici dupa nu pun masinile in garaj. Doar daca ninge ca azi-noapte pentru a nu curata. Asteapta in schimb sa curat eu si cum ies din parcare au si ocupat locul. Garaj am si eu insa se deschide in interior. Nevasta-mea abia baga masina ca trebuie sa o lipeasca de peretele din fata ca sa poata inchide usile de aceea prefera sa o lase afara. Cu Dacia mea e insa o problema. Chiar nu o pot baga in garaj pt ca nu se mai inchid usile. Asa ca din punctul asta de vedere as prefera si eu o strada privata. In alta ordine de idei am prieteni care locuiesc pe o strada privata destul de lunga (sunt doar 2 case) iar iarna trebuie sa se ajusteze singuri cu dezapezirea.
    La final sa nu uit, vezi ca te-am pus pe blogroll, ca daca tot te ocupi cu recensamintele de bloggeri din Italia 🙂 Am vazut la Zamolxis.

    dacicdracon

    Martie 11, 2010 at 9:55 am

  10. @dacicdracon
    Multumim de vizita. Te-am vizita si noi, dar nu ne-ai dat link-ul, iar cautarea pe google produce cam multe bloguri la numele tau 🙂

    andruska

    Martie 11, 2010 at 10:42 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: