Interactiuni

Bulgaria „mea”

with 2 comments

Cu ceva timp in urma (acum vreo doua veri), am poposit in Bulgaria (“tara vecina si prietena”).  Scopul si durata vizitei? O scoala de vara oganizata de Plotki pe tema “Changes from Below” (Plotki este o revista multiculturala care aduna scriitori, fotografi si artisti grafici din Europa Centrala si de Est pentru a investiga sfera culturala si sociala a regiunii). Cum plotkistii se ocupa cu strangerea de “zvonuri” -“rumors from around the bloc”- intr-o buna zi, am fost impartiti in patru grupe si trimisi pe teren (la adunat zvonuri bulgaresti :)). Zis si facut! Dar de unde sa incepem? Am demarat cam neincrezatori actiunea “zvonuri” (despre cultura “from below”) urcandu-ne pentru inceput in primul personal spre Veliko Tarnovo. Trenul cu pricina era mai ruginit si mai inmiresmat decat ale noastre (si asta fara principiul mioritic „sa moara si capra vecinului”)  iar pe tot parcursul calatoriei nu am facut decat sa ne stergem fruntea de transpiratie si  sa facem un plan de bataie. Eram cinci (eu, un ceh, un neamt, un ungur si o alta romanca).

Disclaimer:

Ceea ce va povestesc eu despre “tara vecina si prietena” nu se vrea in nici un fel vreo campanie de sustinere a “tezei” ministerului turismului conform careia “Romania acuza Bulgaria de dumping in razboiul ofertelor turistice”. Eu nu m-am dus acolo ca turistul sa fac poze cu ruinele din Veliko Tarnovo sau cu Arbanassi (minunatul satuc cu locuinte hobbite din piatra si ferestre mici, mici). Acum (fie vorba intre noi) nu am rezistat sa nu fotografiez si asta. Ideea e urmatoarea: daca va gandeati sa mergeti in Bulgaria de Pasti sau de 1 mai, sfatul meu este sa mergeti cu incredere si fara prejudecati. Ceea ce va povestesc are legatura doar cu “zvonurile” si cu Bulgaria pe care am vazut-o eu.  Asta nu inseamna ca Bulgaria este numai ceea ce am vazut eu,  dar nici nu inseamna ca Bulgaria este numai ceea ce  se scrie pe ofertele turistice.

Bonus – O reclama la Vodka🙂

Am coborat din tren in gara din Veliko Tarnovo si primul lucru pe care l-am facut a fost sa luam un “interviu” cu cleaning lady. Ne-a povestit mai mult cu mainile, intr-o engleza numai de ea stiuta, cum vin turistii si pleaca cu trenurile fara sa le pese de mizeria pe care o lasa sa o curate ea cu sarg; ne-a facut o demonstratie de dans popular bulgaresc; ne-a spus ceva despre o stafie  si s-a aratat foarte incantata cand am vrut sa facem o poza de grup cu ea in centru! A insistat sa facem schimb de adrese e-mail. Am si acum in agenda adresa ei de mail (ceva de genul love_75@….)

Prin Veliko am bantuit noi vreo cinci ore (e drept ca mai mult prin periferii decat prin zona turistica) si am ajuns la concluzia sublima ca nu doar francezii incendiaza masini for fun ci si vecinii nostrii.  Am avut „onoarea” sa fotografiem niste masini incendiate „proaspat”.  Nu stiu daca este vreo critica a „neo-capitalismului”  sau vreo „distractie” de sezon estival  ca nu am reusit sa capatam vreo explicatie.  Zvonul  era ca  o femeie geloasa pe amanta sotului, ar fi dat foc la masina acesteia si din greseala s-au aprins si cele din jur.  Am parasit ” marele masacru al masinilor”  si am ajuns in cimitir. De fapt nu eram in cimitir ci pe strazile mici si  prafuite,  unde, pe (aproape)  fiecare poarta se afla un portret sau mai multe a celor decedati. Pe o poarta erau cinci chipuri de decedati (printre care si un copilas de numai 3 ani). Am inceput sa intrebam in stanga si in dreapta ce era cu „decedatii” de pe porti. Am auzit mai multe zvonuri: ca ar fi un obicei unic in Europa prin care familia ramasa in viata se asigura ca cel decedat nu a plecat iremediabil; ca ar fi  o modalitate prin care familiile omagiaza „spiritul tutelar” al casei; ca spiritul mortului ar pazi casa de hoti sau de tigani????

Am luat apoi un alt tren din care am coborat in primul orasel. Ne-am interesat de cel mai ieftin hotel din zona si nu mica ne-a fost mirarea cand am aflat ca si acolo ar bantui nu stiu ce spirite, stramosi etc. Noi nu am simtit nici un fel de “spirite” (e drept ca nici nu ne-am cazat acolo) dar am remarcat poarta “ingenioasa” cu denumirea absolut originala a hotelului: HOTEL (acesta era numele hotelului, scris frumos in metal in bulgara si in engleza).

Sugestie: turistii pot sa-si aplece urechea si la „zvonuri” pentru a avea o excursie mai rotunda si mai aproape de realitatea nedescrisa in ofertele glossy de la agentiile de turism. Poate turistul nu-si doreste nici un fel de contact cu o astfel de realitate (ca el in fond s-a dus in concediu, sa se simta bine si sa „se relaxeze”). In acest caz, acest post nu se adreseaza turistului tipic.

Written by arankas

Martie 15, 2010 la 11:49 pm

2 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. am prins si eu multe anunturi funerare pe pereti si garduri, pe vremea studentiei bulgare….era o senzatie stranie – sa fii inconjurat de morti, dar isi are si farmecul ei…un fel de memento mori permanent

    vitalie sprinceana

    Martie 17, 2010 at 1:20 am

  2. asa mi s-a parut si mie…la inceput mi s-a parut cam scary iar apoi m-am gandit ca e o traditie culturala interesanta (e adevarat ca nu mai vazusem vreodata ceva similar). Partea cea mai comico-absurda este ca am vazut o poarta cu nici mai mult-nici mai putin de cinci anunturi funerare la doar cativa pasi de o terasa a unui restaurant popular printre turisti. Nu cred ca le ramanea mancarea in gat🙂.

    arankas

    Martie 17, 2010 at 11:23 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: