Interactiuni

Calatorii in viata romilor

with 10 comments

Mi-am propus sa incep pe blog o calatorie prin viata romilor din Ungaria, India, Grecia, Romania, Franta, Rusia, Italia si Finalnda. Incep cu Ungaria.  Fotografiile pe care le vedeti sunt din Hevesaranyos – un sat din nordul Ungariei- ( mai exact de pe strazile „Viola ut.” si „Ibolya ut”).  Magda isi aminteste cum ungurii din Hevesaranyos au facut mare scandal in 1964 ca nu au vrut tigani in sat si au hotarat sa-i mute pe deal.

Magda: „De cand s-au nascut romii sunt in general priviti ca incarnarea raului, demonicului, lenei si hotiei”. Si  cred ca are dreptate.  De multe ori am vazut cum ii privesc ceilalti: cu dispret, dezgust, teama sau suspiciune de parca romii ar fi incarnarea unui “foreignness” greu de suportat, greu de acceptat ca exista.

Mi-a ramas in minte privirea plina de scarba a unei femei in costum de tafta la vederea unei tiganici tinere si oachese care isi alapta copilul pe marginea unei fantani arteziene (pentru ca tocmai fusese data afara in suturi cu tot cu plod de catre barbatul sau). Oachesa si-a sters lacrimile cu coltul broboadei si a inceput sa-si alapteze copilul acolo, in strada.Femeia in “deux pieces” nu s-a lasat impresionata de lacrimile ei si dupa ce a mai trimis o ultima privire plina de sila mamei si pruncului, s-a grabit sa-si indrepte   pasii pe tocuri cui spre fundatia “Pro Women” (nu de alta… dar acolo lucra ea cu norma intreaga).

Zilele trecute am descoperit o carte despre ei-romii.  Din ea voi alege imaginile (care mi se par mai presus de toate cuvintele care s-au inventat). Cartea se intituleaza “The Roma Journey” (cu texte de Cia Rinne, fotografii de Joakim Eskildsen si prefata de Gunter Grass). Cartea ne arata cine sunt ei, romii: “…they are , from their centuries of experience, in a position to teach us how to cross borders, indeed, to abolish the borders IN and AROUND us” (G. Grass).

Anunțuri

Written by arankas

Martie 21, 2010 la 12:38 am

10 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ceilalţi sunt, în parte, după cum îi privim noi. Iar noi suntem, în parte, după cum ne văd ceilalţi. Din păcate acel „în parte” devine din ce în ce mai mare şi insurmontabil…
    Felicitări pentru proiect!

    Profu' de religie

    Martie 21, 2010 at 10:55 am

  2. va multumesc.

    Arankas

    Martie 21, 2010 at 10:07 pm

  3. Eu cred ca noi sintem,in parte, dupa cum ii privim pe ceilalti…

    Andruska

    Martie 21, 2010 at 10:19 pm

  4. Iar daca le romantam imaginea si o demonizam pe cea a femeii in deux pieces (care e bineinteles un mecanism bidimensional al dispretului si urii) si ne jucam putin de-a transgresarea frontierelor, cum suntem?

    Ma indoiesc ca asa vedem cum sunt romii, sau cum e x in general. Fotografia ‘cu agenda’, ca sa vorbesc doar de ea, are o istorie in a genera sprijin pentru reforme sociale benefice – de ex. ce au facut Evans, Lange & co. in timpul crizei din anii 30 in State. Asta aplaud. Dar ce ne da noua oaia in acest caz, in afara de lana, oua si avant moral, nu are mare lucru de-a face cu adevarul sau cunoasterea. Istoric n-a avut; n-are nici acum.

    George

    Martie 22, 2010 at 4:56 pm

  5. Just. Sa recunostem, tiganii sint adesea vazuti ca niste subiecti exotici, buni de fotografiat, si intr-un fel parca insuficient de departe de noi, majoritatea. Sa nu credeti ca sint rasist, nu. Din contra, ma deranjeaza oarecum documentarea asta, cum zice Geroge, cu „agenda”. Care sa fie ea in cazul cartii de fatza? Si apropo, n-am inteles prea bine partea cu „oaia, lana, si avantul moral”, cu atat mai putin legatura cu adevarul, cunoasterea is istoria. Drept sa spun, mie mi-a placut mai mult postul celalalt, cu tiganii din Finlanda, ca nu stiam de comunitatea lor chiar nimc.

    Baschetbalistu

    Martie 22, 2010 at 9:01 pm

  6. George:
    pai cum sa fim? suntem exact asa cum suntem, cum suntem in stare sa fim. Eu nu demonizam in nici un caz imaginea femeii in deux pieces ca sa o pot romanta pe cea a tigancii. Tiganca era si ea acolo plansa si „buna de fotografiat”(cum spune Baschetbalistu) dar femeia cu pricina nu era orice femeie in deux pieces ci un asistent social care lucreaza la fundatia din Iasi „Pro Women” pe proiecte finantate cu bani europeni (presupun) pentru „combaterea violentei domestice”. La faza cu „lana, oaia” m-ai pierdut. Nu stiu despre ce caz din State vorbesti.In ceea ce priveste „adevarul” si „cunoasterea” fiecare cu adevarurile lui 🙂

    Arankas

    Martie 22, 2010 at 9:24 pm

  7. Ar fi tb sa ma abtin, acum tb sa ma exprim. Tragic, va dura, dar nu se repeta.

    Fotografiile astea – frumoase – nu sunt un efort de documentare, nu? Deci sa nu fie vandute drept asa ceva. Ele nu ne arata cum sunt romii. Ne-or arata cum sunt cativa romi intr-o anumita lumina.

    Eu pot merge maine sa fotografiez un numar egal. Nu ma pricep nici pe departe atat de bine, nu vor fi la fel de frumoase, dar e posibil sa iasa un alt ‘cum sunt romii’.

    Se poate face, cred, si sociologie, sau ce-o fi, pe bune cu fotografia. Dar nu asa. Si nu cu texte frumoase despre anularea granitelor. E frumos, e filosofic, dar e ca mitul indianului american infratit cu natura, care este lasat sa zburde in rezervatii (cand de fapt abandoneaza scoala, e alcoolic, somer si suicidal). De asta ziceam ca nu e vorba de adevar – despre romi – sau de cunoastere – a romilor. Nici filmele lui Gatlif nu-s documentare, nu?

    Avant moral cu sau fara oi: o fotografie buna face cat toate cuvintele cand e vorba de convins lumea ca ceva e in neregula. Asa s-a intamplat in anii 30, cand fotografi angajati de Farm Security Administration au dat o fata saraciei si au convins oamenii sa sprijine New Deal. Asa s-a intamplat si in timpul razboiului din Vietnam – cine nu stie imaginea fetitei arse de napalm alergand? Samd. Asa ar putea functiona si imagini din astea. Good (in sens moral) propaganda. Dar tot propaganda. Ziceam asadar ca, istoric, acest gen de fotografie a fost eficient politic, dar fara legatura cu obiectivitatea. Si asa este si acum.

    Printre ‘adevarurile’ alea s-ar putea afla: ‘tiganii sunt incarnarea raului, demonicului, lenei si hotiei’. De ce as numi asta ‘adevar’?

    George

    Martie 22, 2010 at 10:25 pm

  8. @ George
    Uite, vezi, uneori putem fi de acord. De data asta iti dau dreptate: si eu cred ca trebuia sa te abtii 🙂
    Ce inteleg eu din comentariul tau:
    1) Ca un asemenea serial, sau cartea din care s-a nascut, nu reprezinta sociologie „hard core”. Nu vad cine a pretins contrariul.
    2) Ca serialul nu ne arata cum sint romii in general, „adevarul” despre ei, ci doar citiva romi intr-un setting particular. Eu unul cred ca asta e si scopul serialului: sa ne atraga atentia ca este fals sa vorbesti despre „romi” in general, o greseala pe care prea multi dintre noi o facem. Chiar si in cadul unei etnii diferentele sint atit de mari, incit ar trebui sa vorbim mai curind de comunitati decit de etnii. Fapt ceea ce demonstreaza profunda greseala a academicilor care vad etnia drept un „dat” – o caracteristica omogen impartasita de un „popor”. Serialul de fata ne arata diversele stiluri de viata ale diverselor comunitati de romi, vazuti printr-o singura lentila a (probabil) unui singur fotograf. In definitiv, nici nu are cum sa fie sociologie – etnografie, antropologie, poate. Un punct de vedere al diverselor moduri de a privi o ccomunitate.
    3) (follow-up la 2): ca urmare a ultimei propozitii de la punctul de mai sus, consider ultima fraza a comentariului tau exagerata si unfair. A sustine ca exista mai multe moduri de a privi lucrurile nu inseamna a considera automat ca si fundamentalismul e o perspectiva legitima. Asteptam mai multa rigoare de la un filosof analitic. Iar de la unul care a predat chestiuni de filosofie politica, la mai mult fairness.
    4) Ca lumea e unfair: unii pot face fotografii artistice si le pot publica aratindu-si propria lor versiune, in timp ce tu nu ai capacitatile tehnice necesare, nici cunostintele, nici timpul etc. sa prezinti tu varianta ta. Na, ce sa zic. Nasol.
    5) Ca se perpetueaza mituri, cind „de fapt” lucrurile stau altfel (indianul care „de fapt” abandoneaza scoala, e alcoolic, somer si suicidal). Eu zic ca si asta e un mit. Nu lupta impotriva raspindirii miturilor cu alte mituri, monser.
    6)Nu inteleg exact de ce crima acuzi o atitudine corecta moral. A spune ca e vorba de „Good (in sens moral) propaganda. Dar tot propaganda” inseamna a acuza o incercare de a face publicitate unei atitudini demne de urmat doar pentru ca… ii faci publicitate. E ca si cum ai spune ca argumentele morale in favoarea dezarmarii nucleare o fi ele bune, da’ tot propaganda sint.
    Si care este exact problema aici? Uzul atitudinii morale ca atare? Eu cred ca intr-o lume interesata tot mai putin de valori morale, intr-una in care alte valori sint prezentate ca fiind morale si folosite in scopuri abjecte, a face ceea ce tu numesti „good moral propaganda” este o datorie fata de noi insine, fata de cei de linga noi si fata de cei ce ne vor urma. George, ii intreb pe colegii mei de aici, care se ocupa cu masuratori in domeniul politic, care sint consecintele normative (un cuvint neutru, care inlocuieste tot mai mult – nu-i asa? – demodatul „morala”) a ceea ce vor sa descopere. Raspunsul este unul invariabil: „I’m not interested in the normative aspect”. Eu cred ca, dincolo de masuratori, in societate si in politica – in spatiul public, in general – despre asta vorbim: despre a crea o lume mai buna, indiferent cit de outfashioned suna asta. Desigur, valorile sint diferite, si deci controversate. Asta insa nu inseamna ca nu putem sustine propriile valori aducind argumentele necesare.
    Atitudinea morala (considerata de noi corecta) este unul din scopurile de capatii ale blogului astuia. Daca iti da dureri de cap, ia o aspirina. Sau o pauza 🙂
    [P.S. Regret sa vad ca in orice dezbatere pe orice subiect tot incruntat ramii, George. Dar asta ma face sa cred sincer ca „avintul moral” pe care cu atita cerbicie il combati il practici, de fapt, tu insuti. Mai mult, cred ca incep sa inteleg diferenta intre „atitudine” si „avint” ca forme de manifestare ale comportamentului moral. Cred ca noi ne ocupam de prima chestiune – a doua este specialitatea ta, deopotriva in a o practica pe ascuns si a o combate pe fata 🙂 Diferenta consta exact in incruntare, pe care o vad drept expresie fizica a intolerantei fata de alte opinii. Devii ayatollah, monser.]

    Andruska

    Martie 23, 2010 at 8:20 am

  9. Fain serialul. Desi nu sunt de acord cu totul. E fain si cum sariti voi unul in apararea celuilalt…imi era dor de argumentatiile pe puncte ale lui Andrei:)

    raluca

    Martie 24, 2010 at 10:46 am

  10. George, tu ai partial dreptate, cartea asta nu prezinta intreg adevarul, prezinta doar latura boem-exotica a romilor, care e doar „o piesa din puzzle”. Insa tot la fel de incompleta este si imaginea de „hoti si cersetori”, adevarul fiind, de fapt, undeva la mijloc. Ce nu inteleg insa, este ce te deranjeaza atat de tare ca printr-atatea prezentari ale romilor care merg pe extrema negativa, mai sint si unele care merg pe cea pozitiva?

    no name

    Iunie 21, 2010 at 9:16 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: