Interactiuni

Archive for martie 2010

De 8 martie

with 4 comments

Asociatia „Circolo Arci” din Pian de Mugnone, minusculul orasel in care ne-am mutat de o luna, a hotarit sa ofere cadou (sa dea moca, deci) pizza tuturor femeilor. Pe 8 martie, incepind cu orele 8 seara. La ce bomba calorica este insa specialitatea asta italiana, cred ca si pentru un barbat o asemenea oferta, la o asemenea ora, ar aduce mai curind a injuratura.

[click pe fotografii pentru a le mari]

Reclame

Written by Andrei Stavilă

martie 8, 2010 at 3:00 pm

Johnny Weir

with 5 comments

Il stiti de la jocurile olimpice din Vancouver? Il stiti de la televizor? Outrageous! Asta-i ce se spune cel mai des in comentariile din ultima vreme. Ba mai mult, din ianuarie, e pe ecranele americane in fiecare saptamana cu serialul documentar/biografic „Be good Johnny Weir”. Dupa cum spune, „When I’m good, I’m good. When I’m bad, I’m better!” Tipul devine din ce in ce mai provocator. Se intreaba lumea larga, e gay? Comentatorii fac remarci homofobe, activistii pentru drepturile homosexualilor reactioneaza, videoclipurile sint date jos, stilul flamboaiant, jocul subversiv si firesc cu stereotipurile de gen ii deranjeaza pe unii, ii incanta pe altii. Bottom line, patinajul artistic are o confruntare cu un Data umanizat la maxim, cu un performance sclipitor si teatral care sare din monotonia traditionala, din ce-si doresc bunicile sa vada la televizor. Rock on!

Johnny Weir – Lady Gaga, „Poker Face,” Jocurile Olimpice din Vancouver, 2010

Written by Caprescu

martie 7, 2010 at 11:32 pm

Cantece anarhice si socialiste pe fundal de Giuseppe Pellizza da Volpedo

with 6 comments

Asa… sa-mi dreg vocea ca urmeaza sa cant… Ma plimb aiurea ieri pe niste stradute imposibile; din alea mici, mici de nu incapi decat pe o parte…ruine etrusceJ. Nu vad nimic in stanga si asijderea in dreapta-mi dar ma uit peste zidul stramb si mi se lipesc ochii de o hartie ca un ziar in miniature. Fac cale intoarsa sa culeg manifestul (mi se paruse ca zarisem pe micul Marx). Nu era el. Ghinion ( da era in schimb cunoscuta imagine a lui Giuseppe Pellizza da Volpedo “Il quarto stato”).  Acum nu-mi pare rau ca m-am intors din drumul meu (care oricum nu avea vreo destinatie prestabilita) ca  am dat peste o invitatie la… ta-ta-ta-ta… Laboratorul de cintece sociale


Ei daca tot am ratat Live 8 din 2005 (un adevarat mass politics muzical – “Make Poverty History”) ca nu aveam bani de plimbat pana in UK  macar la Biblioteca Fiesole sa ajung (ca e loco si ieftin, aproape gratis :)). Scrie asa:  Asociatia “Amicii Bibliotecii” din Fiesole va invita in fiecare luni de la 21 la 23 la “Laboratorio din Canto Sociale”. Evenimentul este organizat cu ocazia celor o suta de ani de lupta prin cantecele traditiei orale.  Buun! Yammy! Este vorba despre urmatoarele categorii de cantece:  Cantecele Muncii, Cantece Anarhice si Socialiste, Cantece Impotriva Razboiului, Cantecele Emigrantului, Cantece Anti-fasciste, Cantecele Partizanilor, Cantece de Denuntare si Protest.

Acum faptul ca muzica si politica merg mana in mana nu mai este pus de nimeni la indoiala. Mai mult, mi se pare ca participarea in muzica este participare de-a dreptul in politica. Nu spunea Habermas ca public sphere nu este constituita simplu de catre dezbaterile despre politica  ci si de arte in general?

Una peste alta  eu vreau sa cant! Dar nu oricum si nu orice; eu vreau sa cant ca un “footnote” la un social movement. Am vazut pe program ca multe cantece sunt foarte populare (le fredona pana si bunica-mea pocind cuvintele in italiana :)) dar faptul ca sunt asa de populare nu este si o conditie suficienta a credibilitatii politice.

Dar despre ce “emigranti” or fi cantand italienii de sa le sara camasa de pe ei, ca vazui in afis ca au in program si “Cantecele Emigrantului”? Despre africanii, romanii, chinezii, albanezii sau polonezii care le inchiriaza lor garajele cu 350 de euro pe luna ca sa le tranforme in livingroom, American kitchen si garderoba la un loc? Nu, nu, nu…sunt cantece despre emigrantii lor,  “italiani” care vra sa zica. Italienii care la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX fugeau mancand pamantul cu milioanele spre “Tara Fagaduintei” (unde curge lapte, miere si unde cresc fructe gigantesti de care nu au mai vazut ei niciodata la ei acasa).


Se pare ca peste 24 de milioane de italieni (aproape cat toata populatia de la un anumit moment dat a Romaniei) si-au indreptat pasii spre America. Cei mai multi isi incercau norocul pe mare cum s-a intamplat si cu cei care au murit in tragicul naufragiu al vaporului “Sirius” (un fel de “Titanic al Saracilor” cu diferenta ca despre Titanic a auzit tot poporul) in 1906. Am descoperit pe youtube un cantec popular despre acest episod. Mi s-a parut foarte emotionant pentru ca spunea povestea unor oameni (nu putini) care si-au sacrificat totul pentru un vis care nu avea sa se mai implineasca niciodata (vezi videoclipul). M-am si bucurat ca macar in forma asta “orala” povestea lor era spusa. Una peste alta, abia astept sa ma duc la “laborator”! Cred ca din astfel de intalniri cu “history from below” voi putea intelege mai bine ce se intampla azi in jur.

“History from below” este (conform multelor definitii pe care le colez) un tip de naratiune istorica care relateaza evenimente istorice din perspective oamenilor obisnuiti sin nu din perspectiva liderilor politici sau a altor lideri si personalitati ale momentului istoric respectiv. “History from Below” cuprinde versiunile de poveste ale saracilor, opresatilor, nonconformistilor, femeilor, copiilor si a altor oameni pe care “history from above” nu ii luase in seama dar care nu trebuie sub nici o forma uitate.


In imaginea de mai sus puteti vedea „consultatia medicala obligatorie” a tuturor emigrantilor care ajungeau in America. Nu mica mi-ar fi mirarea sa descopar intr-o zi ca exista un cantec di despre asta.

(sursa fotografiilor)

Written by arankas

martie 6, 2010 at 1:06 pm

Lucruri absurde

with 6 comments

Plasma cat o fereastra rezonabila. Pret: 34 (treizeci si patru) milioane de forinti. Vand apartament cu trei camere in zona centrala in Budapesta: 18 milioane de forinti.

PS – O fi fost LCD – nu ma intereseaza diferenta. Pentru cei interesati totusi, recomand sa citeasca Plasma vs. LCD: Which is right for you? Pentru ceilalti, revedeti Rusinea, ieftin-ul, aproape gratis-ul.

Written by Caprescu

martie 5, 2010 at 12:01 am

Microsecunda la apa

with 3 comments

NASA. Ieri. Va spun pe scurt, in caz ca nu ati dat peste stire. In urma cutremurului din Chile de 8.8 de zilele trecute, o echipa de cercetatori de la NASA sustine ca axa pamantului s-ar fi deplasat cam cu 8 cm, ceea ce inseamna ca durata zilelor pe pamant s-ar fi scurtat cu 1.26 microsecunde. Si cutremurul din Sumatra din 2004, spune NASA, ar fi deplasat axa cu 7 cm si ar fi scurtat durata zilei cu 6.8 microsecunde.

Stim ca o secunda are un milion de microsecunde. Ce imi spune stirea asta si cum ma afecteaza ca durata zilei s-a(r fi) scurtat cu o durata pe care nici nu am perceput-o vreodata? Nici cat as clipi nu mi-a trecut prin minte gandul de a intra in vreo discutie filosofica despre timp, dar punand deoparte paradigma ori discursul umanitar pe care-l recitim saptamanal cu fiecare calamitate care se mai intampla, grijile pentru familiile prietenilor chilieni ori haitieni, ce impact are stirea asta sa-i zicem probabilistica? Ca sintem cu totii intr-o barca, nimic nou sub soare (oarecum). Doar un exemplu mai recent – “global warming”, credem sau nu, sintem verzi sau nu, ne aminteste de barca aproape in fiecare zi. Vrea stirea sa zica, iata un eveniment care dincolo de compasiunea pe care o avem pentru oamenii in cauza ne afecteaza pe toti si in fiecare zi de acum incolo – la nivel de microsecunde? Nu mi-e clar, dar microsecundele astea ma duc cu gandul la ceasuri, la cronometria vietii de zi cu zi si dependenta de sistemul solar. Secolul al XIII-lea – avem ceasul mecanic. In secolul al XVI-lea putem numara si minutele. In urmatorul secol, ajungem sa numaram si secundele si asa incet-incet, am ajuns sa traim mai disciplinat, mai rationalizat. Spunea Goethe la un moment dat ca “It is bad enough that now one can no longer learn anything for one’s whole life. Our ancestors stuck to the lessons they received in their youth; we, however, have to relearn things every five years if we do not want to fall out of fashion completely.” Cinci ani cred ca pot fi inlocuiti cu o alta cifra, mult mai modesta, in contextul nostru modern, cand forta tehnologiei ne obliga sa ne grabim cu experientele – nici nu le dosim bine, ca ne aruncam in altele, sa tinem pasul cu timpurile accelerate, cand am ajuns aproape sa numaram microsecunde.

Tastatura targului sau “I think, therefore I am; I speak, therefore I am; I write, therefore I am; I publish, therefore I am.” (Raymond Trousson)

Dupa bunul obicei de data recenta, drept e – si costisitor din punctul de vedere al miliardelor mele de microsecunde, ma intereseaza ce parere au si alti cetateni-scriitori din diferite colturi ale lumii. Si asa am cautat in mai multe locuri si-am urmarit ce inseamna stirea pentru unii si pentru altii. Nu lipsita de haz mi-a fost cautarea. Prin urmare, iata selectia raspunsurilor de pe cateva site-uri: CNN, Peru21.pe (mentionat succint pentru dimensiunea apocaliptica), blog Le Monde (pe scurt, ca doar am vorbit despre francezi mai zilele trecute).

Don’t worry people, my ex wife is moving to Colorado, according to my calculations, this large displacement of mass, will gain us about 4 minutes of daylight per day.

Don’t worry folks, I moved a wheel barrow full of rock to the other side of my yard. That should just about get us back on track.

Talk about irrelevant information overload . . . „a millionth of a second” – my God don’t these ‘scientists’ have nothing more productive to do with their time and intelligence!?! . . . work on world hunger, work on peace, work on all the things wrong in this world. But for cryin’-out-loud, don’t fricken bother us with your trivial info. Get a REAL life.

An example of completely misleading science reporting. The continuous change in the length of the day is in response to tidal effects on the Earth. These are one thousand times larger in amplitude than earthquake effects. For instance, on Feb.2, 2010 the completed one spin on its axis 1,670 microseconds (plus or minus 6 microseconds) longer than it took On Jan. 13, 2010. And on Feb.10, 2010 it spun around 1,330 microseconds (plus or minus 6 microseconds) FASTER than it did eight days before. So, don’t sweat the earthquake effects, they are an infinitesimal distraction at best. Ditto the earthquake’s effect on the position of Earth’s pole in space.

Has Al Gore figured out how to make a buck off of this?

Been analyzing these comments all morning trying to determine which of these vacuous commentators is Sarah Palin. Too many close contenders to be certain.

Hope the ‘daylight savings time’ people don’t go crazy with this.

personally I wish they would quit messing with the time and just leave it one way or the other.

we can easily counter the lost time by encouraging everybody to eat fast food today in the united states. if people’s mass increases, a longer day will result. that way, no watch adjustment necessary

I sure hope that those responsible for the GPS satellites are aware of this and correct the time of day. Even a change in microseconds can result in GPS receivers calculating a location with a significant error.

This is really going to mess with the microsecond hand on my watch.

If all 1.3 billion people in China decided to jump at once would that have the same effect?

Now I have to go to bed earlier thanks earth.

definitely a big headline for a little story. Does make you consider the dynamics of the world though. I only ask that 1 billion people move to the equator mon-thurs to speed up my week and then go get drunk in canada to lengthen my weekend

A few microseconds could make a lot of difference especially for satellite based technologies. GPS, missile guiding systems, weather satellites, etc. would have to be adjusted. And just to put it in context: it is estimated (from satellites) that sea levels rise by 3.26mm per year. The Earth moving by 8cm on its axis (causing this 1.26 microseconds time change) is really HUGE compared to the sea level rise. We are in a world where every microsecond, every nanometer count. So this article is very much interesting.

This is extremely worrying. How can I set my watch accurately knowing that every minute all over the world, earthquakes are occurring and dams are being filled and emptied which cause the day to get longer or shorter all the time? Why has Google not yet released a watch that takes all this information into consideration and keeps your time accurate to the microsecond? I’m very disappointed with Google’s failure to do this.

LA TIERRA SERA CONSUMIDA POR EL PECADO DEL HOMBRE

Se cumplen las profecias … en los grupos misticos se dice que los terremotos seran los causantes que los polos magneticos vuelvan a coincidir con los polos geograficos , los cuales estan desfasados aprox 40 grados, en ese momento solo existira en todo el mundo la estacion primaveral como hace miles de años

Arrepientense pecadores el fin esta cerca.

como terminará el mundo, la respuesta sería el mundo terminará destruido por el pecado del hombre todos los acontecimientos de la segunda venida de cristo ya se ve en diferentes partes del mundo

Est ce pour cela que la lune été si grosse ce matin ?

Written by Caprescu

martie 3, 2010 at 1:14 am

Arta pe Ulita vs Arta la Tate Gallery

with 2 comments

Era o vreme cand  statutul de “opera de arta” era coferit doar acelor artefacte expuse (de obicei in muzee) care din punct de vedere tehnic sau al executiei erau cel putin well done. Subiectul sau idea (ca sa nu spun “conceptul” de-a dreptul! J) nici macar nu erau luate in consideratie. Apoi s-a “inventat” termenul de “Artworld” (in dubla aceptiune: cea a lui Arthur Danto sic cea a lui George Dickie). Si apoi “artworld”-ul asta (format din criticii de arta, curatorii, artistii, directorii de muzee, iubitorii de arta, editorii si redactorii de la jurnalele de arta etc, etc), a inceput sa puna stampila aurita a birocratiei cu “Atentie oameni buni, aceasta este arta” pe ce cadea la indemana: iepuri clonati (vezi cazul Eduard Cak  si ale lui “transgenic works and other living spices”- “The GFP Bunny was brought to life to serve as a catalyst for the global debate about genetic engineering, but also to become Kac’s household pet.); lenjerie intima murdara; un pat ravasit cu preservative folosite, pachete de tigari, slippers si chiloti patati de sange (vezi cazul Emin Tracey, nimeni alta decat cea propusa pentru premiile Turner!!!!!).

Din fericire insa, din cand in cand, se mai gaseste cate un “neica – nimeni” gen Miroslav Tichy sau nou-noutul nostru pop artist Ion Barladeanu care sa aminteasca “artworld”-ului ca nu-i nevoie sa-ti aduci sosetele murdare de acasa intr-o colivie de platina ca sa intri la Tate Gallery. Si nici nu e nevoie sa bagi un rechin (pentru care ai platit 6000 de lire unui pescar din Australia) in formol ca pe un fetus ca sa transmiti “imposibilitatea fizica a mortii in mintea cuiva care inca traieste” (cum a facut “mult aclamatul” Damien Hirst). Tichy si Barladeanu au demonstrat ca se poate transmite mult si prin arta care nu este intocmai well done din punctul de vedere al executiei atata timp cat idea este acolo zabatandu-se se iasa la lumina. Ori in exemplele pe care tocmai le-am enumerat (Cak, Tracy, Hirst), care se vor mai mult “conceptuale”, nu e nimic whatsoever. Discursul artistilor din jurul “capodoperele” lor ar trebui sa ne trimita cu gandul la “genetic engineering” (Cak), la “depresie, ganduri suicidale etc” (Tracy) dar “opera” in sine  nu spune nimic (decat ca exista).

Si cum am vorbit mult prea mult despre ce se mai intampla pe la casele mari ar fi cazul sa pogoram nitelus in ograda noastra. Mie nu mi-a parut rau ca am luat liftul spre parter. Cum cautam azi nu stiu ce fotografii mai vechi am descoperit unele facute intr-un sat din judetul Vaslui (da, Vasluiul ala!) chiar vara care tocmai s-a dus. Tot uitandu-ma mi-am dat seama ca a coborat arta pe ulita. Am “descoperit” un “artist”, naiv el ce-i drept, dar cu ceva idee acolo. Cel putin la vederea tablourilor lui (asezate frumos in rame pe holul scolii generale) am zambit (si nu condescendent). Am intrebat femeia de servici daca il stia pe artist. Ea imi raspunse amuzata : “Nu e domnisoara nici un artist aista. Aista,  cred eu ca e vreun om care face si el mazgaleli pentru copii ca sa nu se duca ca oamenii la prasit. Da’ copiilor le place ce face el ca rad cand trec pe hol si se uita la desenele lui. Directorul, secretara si doamna Maricica de la atelierul de strungarie au hotarat ca ceea ce face el este arta locala, adica de la noi din sat si au hotarat sa-l puna aici pe hol pe pereti, ca fiu al satului. Au scris de el si la gazeta scolii”. Am inteles ca nenea cu tablourile avea si el “Artworld”-ul lui local. Dar cum si artworld-ul  se globalizeaza, cine stie?

Written by arankas

martie 2, 2010 at 1:18 am

Iubire, senzualitate, tandrete. Si coafeze

with 2 comments

Dupa o duminica muncita intens, seara tirziu dau peste interviul asta. Este, de fapt, un adevarat banchet platonic. Merita. Citindu-l, m-am simtit „ca pe timpuri”, cind „despre lucrurile cu adevarat importante” chiar merita sa discuti…

Written by Andrei Stavilă

martie 1, 2010 at 1:35 am