Interactiuni

Din nou, despre libertatea de expresie. Cazul Szegedi Csanád

with 5 comments

In ultimele zile am avut o discutie interesanta cu o prietena – si din acest motiv o continui aici. Se pare ca deputatul european Szegedi Csanád doreste sa-si deschida un birou parlamentar la Tirgu Mures. Toate bune si frumoase, numai ca domnul respectiv face parte din partidul extremist Jobbik, a declarat ca Transilvania trebuie sa apartina Ungariei si alte mascari de genul asta. Ca atare, vigilentii atitudinii civice din Romania s-au gindit ca e de bon ton s-o puna de-un protest. Prietena mea spune ca semnarea unei asemenea petitii (vezi aici) ar fi un lucru bun. Eu cred ca e un gest grav, indreptat impotriva dreptului fundamental la libera exprimare – iar faptul ca aceasta petitie nu cere o actiune legala din partea autoritatilor statului roman nu diminueaza gravitatea faptului.

Nu vreau sa fiu inteles gresit. Imi repugna pina si ideea ca unii oameni pot adopta sentimente, atitudini si discursuri de genul celor proferate de membrii Jobbik. Si totusi, nu uit doua vorbe de duh, care mi-au calauzit intotdeauna actiunile. Prima ii apartine lui Voltaire: ‘Nu sint de acord cu ceea ce spui, dar voi apara pina la moarte dreptul tau de a o spune’. Si ca sa-i ofer bunului francez o companie placuta, i-l alatur pe Larry Flint: ‘Freedom of thought is not freedom of the though you love, but freedom of the thought you hate – hate the most’.

Din punctual meu de vedere, lucrurile sint simple: domnul Szegedi Csanád este un parlamentar european, face parte dintr-un partid recunoscut si inregistrat legal, ca atare a protesta impotriva dreptului sau de a-si deschide un birou intr-una din tarile Uniunii Europene echivaleaza cu a protesta impotriva libertatii de constiinta, a libertatii de exprimare, a libertatii de miscare si a libertatii de asociere.

Desigur, se poate pune problema daca Jobbik ar trebui scos in afara legii. Sint sceptic in ceea ce priveste un raspuns afirmativ. Ar trebui scoase in afara legii toate partidele extremiste din Europa? Exista obstacole morale, legale si practice impotriva unei asemenea actiuni. Moral si legal, nu poti ingradi nici libertatea de constiinta, nici pe cea de exprimare, nici pe cea de asociere – doua drepturi fundametale, recunoscute prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului (articolele 18, 19 si 20). Practic, este imposibil sa interzici unei imense mase de indivizi europeni dreptul de a exprima ceea ce gindesc. Sa nu uitam ca vorbim de un partid politic extremist (Jobbik) si nu de o miscare paramilitara (Garda Maghiara). Primul nu poate fi interzis, a doua poate fi foarte usor scoasa in afara legii, intrucit libertatea de exprimare si asociere reprezinta drepturi fundamentale, in timp ce nu exista un drept de a te ‘exprima’ prin actiuni paramilitare, violente.

Desigur, doua argumente pot fi oricind ridicate impotriva apararii dreptului la exprimare al persoanelor extremiste. Primul argument spune ca discursul poate face rau, poate rani. Desigur: e destul de dificil sa negi asa ceva si ca atare nici nu am degind sa o fac. Prin discurs poti rani – intrebarea care se pune insa este daca acest tip de ofensa poate fi scos in afara legii, iar practicantii sai pedepsiti. Sustin cu tarie ca moral si legal asa ceva e absurd. Evident, daca eu spun pe toate drumurile ca toate femeile sint proaste si ca toti evreii sint rai nu fac altceva decit sa ranesc. Dar pot fi condamnat pentru acest tip de rau? Imi aduc aminte ca in liceu uram celebrele oracole ale fetelor, incit la intrebarea ‘Ce baiat preferi, blond sau brunet?’, fara exceptie raspunsurile erau: ‘urasc blonzii’. Evident ca eram frustrat in calitatea mea de blond, si un timp am crezut ca n-am nici o sansa sa am o prietena din cauza acestui handicap. Cine nu intelege unde poate duce o asemenea frustrare nu a trecut prin adolescenta… Inseamna insa ca ar trebui sa interzicem femeilor sa spuna ca prefera brunetii doar pentru ca blonzii se simt ofensati? Desigur, e absurd. Nu mai putin absurd este sa interzici barbatilor sa spuna ca femeile sint proaste, sau albilor sa spuna ca albii sint rasa superioara, sau negrilor sa spuna ca ‘black is good, white is bad’.

Exact in acest punct intervine al doilea argument, conform caruia raspunsul la primul argument ‘misses the point’: problema nu este ca discursul ar putea rani pe cineva in sentimentele sale – problema adevarata e ca discursul poate convinge, ideile xenofobe pot fi diseminate, ura este contagioasa si astfel raul poate deveni fizic: exemplul cel mai bun pare, evident, Holocaustul. Un asemenea argument este gresit pentru simplul fapt ca face o confuzie intre un drept fundamental si posibilele sale consecinte negative in cazuri extreme. Sa nu uitam ca nu exista drepturi absolute. Libertatea de miscare, de pilda, e considerata un drept in cadrul oricarei democratii liberale; totusi, acest drept poate fi ingradit in diverse cazuri – cum ar fi de pilda catastrofe naturale, epidemii, si asa mai departe. De asemenea, aceeasi libertate de miscare care sta la baza cetateniei europene este un drept in masura in care nu este exercitat de prea multi oameni (!): de pilda, dreptul romanilor de a calatori, ca cetateni europeni, in tarile UE poate fi legitim suspendat daca 90% din populatie, printr-o miscare spontana, s-ar hotari sa emigreze in Luxemburg, de pilda (motivele morale si legale tin de apararea capacitatii tarii de destinatie de a mentine justitia sociala, ordinea publica, etc.). In aceeasi maniera, dreptul la libera exprimare poate fi confruntat cu o limita: atunci cind aceasta limita ameninta sa fie depasita, el poate fi suspendat temporar. Insa ‘the burden of proof’ este in terenul celor care vor sa il limiteze. Nu eu, sustinator al libertatii de expresie, trebuie sa demonstrez de ce ea trebuuie mentinuta si trebuie sa fie neingradita: dimpotriva, intrucit e vorba de un drept fundamental, cei care vor sa limiteze acest drept sint chemati sa demonstreze de ce trebuie limitat – altfel spus, sa arate cind o asemenea limita a fost atinsa. Deocamdata, in ultimii 60 de ani in Europa niciodata nu s-a atins aceasta limita: chiar in Romania si Franta, tari in care liderii extremisti Corneliu Vadim Tudor si Jean Marie Le Penn au ajuns in turul doi al alegerilor prezidentiale, de fiecare data sistemul democratic s-a dovedit destul de puternic pentru a nu atinge limita de care vorbesc. La fel in Austria, unde desi liderul extremist Jorg Haider si partidul sau au facut parte din coalitia de guvernamint in anul 2000, nici o politica ‘extremista’ nu a putut fi pusa in practica – inca o data, sistemul s-a dovedit destul de sanatos! Ca atare, nici acest al doilea argument impotriva libertatii de expresie nu poate fi sustinut. Cit timp hate-speech-ul nu atinge o limita a practicarii sale el este un drept, oricit de multi oameni s-ar simti ofensati.

Si totusi, in pofida acestor evidente, ne aflam in fata unor tot mai mari limite impuse libertatii de expresie. Ingrijorarea mea privind viitorul dreptului la libera constiinta si libera exprimare a opiniei nu este nefundamentata. Ipocrizia corectitudinii politice ne impinge catre un sistem absolutist si abuziv, unde ‘libertatea de expresie’ devine, contra lui Larry Flint, ‘freedom of the though we love’. Cu alte cuvinte oricine are dreptul sa spuna orice atita timp cit ne place noua – nu si ceea ce ne displace.

Un bun studiu de caz este ipocrizia feminista si cea ‘gender’. Cind am fost primit la o universitate americana din Budapesta, am fost obligat sa semnez o declaratie conform careia ma angajam sa nu am atitudini sau discursuri rasiste, xenofobe, in general – ‘hate speech’. Asta era politica universitatii, o acceptai – erai primit; nu o acceptai – nu erai primit, sau erai dat afara ulterior. Numai ca in curind aveam sa aflu ca nu totul se masoara cu aceleasi ustensile. Existau evident diferente: elementele cretinoide din Departamentul de Gender puteau foarte bine sa foloseasca hate speech-ul, un discurs anti-masculin, sa spuna ca barbatii sint asa si pe dincolo, sa celebreze operele de arta in care prin fata penisurilor se miscau lasciv foarfece sau penisurile insele erau spinzurate de pereti. Nimeni, insa, nu avea dreptul sa sustina un discurs ‘masculinist’, sa spinzure vaginuri, sa spuna ce naspa e femeia si ce slaba e ea. Ca atare, un tip de hate speech (al feministelor) este aprobat ca politica oficiala; tipul echivalent de hate-speech (masculin, sa spunem) este pur si simplu interzis, iar practicarea lui te putea da afara din universitate. Argumentele istorice privind asuprirea sint, evident, nesustenabile. Nu e un lucru nou, desigur, si am putea continua cu multe exemple: si in Franta a fi de stinga e considerat de la sine inteles; a te declara de dreapta iti inchide clar orice posibilitate de acces in universitati.

Ipocrizia se poate observa insa foarte usor atunci cind avem de a face si cu alte discursuri care nu le plac feministelor, deci nu numai cu discursul masculin: in acest caz, din senin, feministele uita ca discursul nu le poate rani doar pe ele. Un alt tip de discurs al urii este indreptat impotriva diverselor religii. Scandalul caricaturilor din ziarele daneze tocmai asta a subliniat: poti rani prin discurs, iar comunitatea musulmana a cerut dreptul de a nu fi ‘ranita’ – asa cum si feministele si alte grupuri gender cer dreptul de a nu fi ‘ranite’. Totusi, a vazut cineva vreo feminista aparind acelasi drept pe care il invoca respectiva comunitate musulmana? Evident ca nu; dimpotriva! Pe noi nimeni nu are voie sa ne raneasca! Pe altii, da! Ipocrizia e la ea acasa, carevasazica. Din nou, impotriva lui Flint, ‘freedom of though is freedom of the thought we love’.

Imi e teama ca spre o astfel de societate ne indreptam, si imi e teama ca ea nu va fi cu nimic mai libera decit sistemul comunist din care am iesit in urma cu 20 de ani. Nu cred intr-o societate in care libertatea constiintei si cea a expresiei se rezuma la libertatea gindului care ne place noua. Singura societate in care cred este aceea in care oamenii nu se pun de acord cu ceea ce cred si spun – dar apara pina la moarte dreptul fiecaruia de a o spune. Pun punct acestui post prea lung, cu o adinca reverenta in fata memoriei lui Voltaire.

Anunțuri

5 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. E greu sa sti daca oul a fost primul sau gaina… dar in multe din aceste cazuri ‘verbalizate’ se stie ce vorbe au precedat anumite fapte.. si cine a fost partea pagubita. Deci este vorba nu de ‘liberatatea cuvintului’ ci de libertatea cuvintului in raport cu istoria si faptele stiute.

    Altfel spus idea e ca acele cuvinte au dus la altceva altcindva – intrebarea naturala fiind ce garanteaza azi ca rostind aceleasi cuvinte nu se va ajunge in acelasi loc cu faptele, sau care e locul in care vor sa ajunga defapt ! Ce garanteaza pare a fi legea UE si drepturile omului … dar acestea sunt garantii scrise ce pot fi ‘rescrise’ dupa cum ne spune isotria… Cumva ca generatie suntem datori in a NU lasa sa se repete aceleasi fapte pornind de la aceleasi vorbe poate… de a fi invatzat lectiile ‘istoriei’ bazat pe discursul ce a precedat acele fapte.

    Deci poate ‘tristetea’ din blog entry-ul tau este ca nu exista in final discursuri noi ci doar cele perimate si deja fumate – care evident se perinda prin Europa azi. Nu mai putzin, orice discurs nou are vremea lui de incubare si de multe ori moare timpuriu sub presiunea altor realitati devenite ‘obiective’ sau daca vrei sub presiunea ‘meta-limbajului’ zilei si al perioadei … Deci poate datoria este in noi in a incuraja un limbaj nou ce propune ‘fapte si variante umane’…

    Suprematia iredentista nu pare nici din vorbe si nici din fapte ceva cu prea mult spirit umanist sau pur uman si comunitar in ea.. este vorba de o minoritate ce in trecut isi abroga drepturi de majoritate uitindu-te la discursul istoriei comune sau e vorba pur si simplu azi de o minoritate ce simte nevoia sa se protejeze ‘economic’ si ‘social’ de majoritatea ‘tarilor inconjuratoare’ din motive care au un simbure de adevar.

    Legat de acest gen de discursuri prefer/propun in general ca rezolvare unghiuri mai ‘absurde’ care poate au darul de a arata ridicolul situatiei !…

    De ex. in cazul Transilvaniei nu vad de ce ei vor sa o alipeasca cind ar fi mai natural ca NOI romanii sa ceream Ungariei sa se alipeasca Transylvaniei .. ei sunt mai putzini ca noi si mai in cacat econonomic – deci de vor Transilvania sa se alipeasca ei noua !

    In cazul feminismului ‘razbunator’ probabil trebuia sa te oferi ca Isus… in idea ca daca pe tine sau organul tau l-ar rastigni ar fi deajuns sa suferi doar tu pentru pacatele ‘barbatilor’ de oricind !.. si ele sa fie satisfacute uitindu-se la suferintza ta !…ca mari preotese evident.

    UnSoricel

    Iunie 25, 2010 at 4:52 pm

  2. Sincer sa fiu, eu prefer varianta cealalta: ce ar fi daca Ungaria ar anexa frumusel nu doar Transilvania, ci chiar intreaga Romanie? Am trai si noi mai fain, am avea o batrinete cit-de-cit asigurata si, in plus, am calatori in USA fara vize 🙂

    andruska

    Iunie 25, 2010 at 8:53 pm

  3. E nobil sa crezi in Europa si valorile ei .. bla bla insa nu poti sa nu vezi cum aceasta Europa uita de valorile ei cand sta de vorba cu Rusia. De asemenea aceasta Europa ramane indiferenta la holocaustul comunist, condamnindu-l numai pe cel nazist. Ma intreb, legitim cred, de ce procedeaza asa ? De ce trimite emisari care stau de vorba cu Voronin la Chisinau si in acelasi timp ne spune povesti despre ce rai erau nazistii si cat de necesara este interzicerea acestora ?

    Deci, o Europa incapabila sa puna la punct tari ca Ungaria care dau nastere unor partide de tipul Jobbik nu prea merita ascultata. De asemenea spun ca o Ungarie cu mai multe felii de salam pe masa (sa zicem) dar a carei populatie voteaza pe acesti extremisti nu trebuie considerata ca un model. Se pare ca, asa mai estic si mai primitiv politic cum este el, romanul s-a dovedit a fi mai democrat decat maghiarul occidentalizat de alaturi. Pentru ca romanul a asigurat drepturi minoritatilor cum nu au romanii de prin tarile vecinii, si partide gen Romania Mare nu au rezistat intr-o Romanie a mileniului trei. Romanii pur si simplu nu le-au mai votat, ungurii insa da.

    Vali

    Iunie 30, 2010 at 10:19 am

  4. Caprescu

    Iulie 23, 2010 at 4:15 pm

  5. Am citit articolul! Este excelent, dar are patru hibe:
    1) Este neinteresant, pentru ca nu spune absolut nimic nou.
    2) Seamana izbitor cu discursul apostolilor sfirsitului lumii, intrucit in afara de previziuni vrajitoresti (sigur se va intimpla x, y si z, etc.) nu spune nimic.
    3) Abordeaza un discurs strict comunist si totalitar; exemplu: ‘Vona a participat nestingherit la tabăra Tineretului Maghiar Ardelean (EMI) organizată în Transilvania la Gheorghieni / Gyergyószentmiklós’ – si cu ce drept statul totalitar promovat de domnul Florin Turcanu ar trebui sa-i ‘stinghereasca’ domnului Vona o vizita particulara (fie si vizita particulara a unui extremist la alti extremisti)?
    4) In strinsa relatie cu punctul anterior, autorul articolului ataca drepturile omului, abordind un discurs anti-liberal: ‘Nu ar putea Guvernul României să ia în considerare interzicerea accesului lui Szegedi Csanád pe teritoriul naţional, din raţiuni de păstrare a liniştii şi ordinii publice şi de combatere a manifestărilor de rasism şi de xenofobie?’ Raspunsul la aceasta intrebare e simplu: nu, nu ar putea. Pentru ca in Romania domnul Szegedi Csanád nu a daunat deocamdata cu nimic linistii publice, unu la mina; si in al doilea rind, pentru ca ‘manifestarile de xenofobie’, atita timp cit nu se transpun in actiuni violente fizic, intra (ne convine sau nu) sub dreptul fundamental al omului la libera constiinta si la libera exprimare a opiniilor (da, once again, apud Voltaire: ‘Nu sint de acord cu ce spui, dar voi apara pina la ultima suflare dreptul tau de a o spune’)!
    In rest, desigur, articolul e minunat! 🙂 Oricum, multam de semnalare, pentru mine e un exemplu relevant ca mentalitatea comunista si anti-liberala inca subzista in rumeinia, chiar daca ascunsa, de aceasta data, sub valul corectitudinii politice.

    andruska

    Iulie 23, 2010 at 7:03 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: