Interactiuni

Despre feminismul radical. Cu ‘All Inclusive’

with 7 comments

De mult timp doream sa relatez o intilnire relevanta avuta in urma cu luni bune cu o all inclusive. Pentru scopurile postului de fata, numesc all inclusive o persoana de sex si/sau gender incert, feminista, lesbiana, radicala, monologica (in sensul necunoasterii regulilor dialogice de baza) si ‘progresista’ (intelegind prin ultimul termen un individ pentru care gindirea morala in general reprezinta un artefact desuet). Citeva idei pe care le-am putut singulariza din avalansa verbala, urmate de modul in care as fi raspuns daca mi s-ar fi oferit ocazia:

(a) diferentele privind orientarea sexuala nu reprezinta doar un simplu fapt social si atit. Ele subintind o diferenta radicala intre doua moduri de a gindi – nici mai mult, nici mai putin decit doua logici diametral opuse: logica hetero si logica gay. Prima este, cu siguranta, stramosul neanderthalian al celei de a doua. Cu alte cuvinte, conform lui all inclusive a fi adeptul logicii hetero inseamna pur si simplu a fi ramas blocat intr-o zona temporala intunecata si rusinoasa, in timp ce progresul a trecut triumfator pe linga tine. Logica hetero acomodeaza perfect teoria pamintului plat, geo- si antropocentrismul, adoratia religioasa, creationismul, morala mic-burgheza. Convers, logica gay merge mina in mina cu heliocentrismul, evolutionismul, ateismul stiintific. Intr-un cuvint, a fi hetero nu inseamna a-ti asuma o optiune, a face o simpla alegere printre multe altele – ci se reduce la a fi inapoiat deopotriva intelectual si moral.

Eroarea lui all inclusive este evidenta si nu cred ca merita comentata prea mult. Argumentul de mai sus a fost expus de fiecare data cind extremistii si xenofobii s-au considerat nevoiti sa marcheze strict o deosebire pe care ei o credeau radicala. Astfel, diferenta dintre german si evreu nu a fost conceputa ca simpla diferenta etnica sau nationala, ci s-a presupus ca este vorba, desigur, de doua moduri incompatibile de a privi lumea, de doua trepte inegale pe linia unidirectionala a evolutiei, unde evreul evident trebuia lasat in urma / exterminat pentru a face posibila continuarea dezvoltarii, pastrarea puritatii rasei. Eroarea argumentului consta in substantializarea radicala a unei diferente altfel minore – aceeasi greseala ca si in teoria lui all inclusive: daca in cazul nazistilor aveam de a face cu substantializarea minorei diferente entice, in cazul feministelor e vorba de aceeasi substantializare a unei alte minore diferente de sex si/sau gender.

(b) sexul hetero este prin insasi natura sa un act submisiv, intrucit nu poate avea loc fara supunerea femeii.

Afirmatia se bazeaza pe doua premise, ambele gresite. Conform primeia, orice act de intromisiune reprezinta ‘supunerea’ femeii. Insa mecanismul prin care un act biologic determina deopotriva un fapt social (relatiile de putere) si o atitudine psihologica (intentia barbatului de a supune prin sex si a femeii de a se supune) ramine totusi neclarificat. Conform celei de a doua premise, voluntarismul femeii care doreste/initiaza constient actul sexual hetero este iluzoriu: de fapt, femeia este supusa si se supune fara ca ea insasi sa realizeze acest fapt. Problema de aceasta data este tocmai savoarea paternalista a argumentului (‘noi stim mai bine ca tine cum stau lucrurile’), un paternalism pe care feministele si all inclusive insesi il exclud din principiu.

(c) motivul pentru care multe femei sint inca hetero este simplul fapt ca nu au incercat sexul cu o alta femeie. Corolar 1: nu te poti pronunta asupra identitatii sexuale pina nu incerci ambele tipuri de a face dragoste; corolar 2: experimentind amorul cu o persoana de acelasi sex si comparind experienta respectiva cu una hetero, orice femeie devine automat lesbiana.

Afirmatiile sint abrupte si evident generalizante: (a) nu poti sa stii ce bun e / sa doresti X pina nu il incerci; (b) daca incerci X vei continua sa-l doresti. Doua consideratii merita luate in calcul. In primul rind, ambele propozitii sint evident false: pot crede in mod logic legitim ca nu-mi place sexul anal ori sa maninc pamint amestecat cu lut chiar daca nu am incercat aceste experiente. De asemenea, chiar daca as fi dispus sa le incerc, nu este deloc evident ca vor fi experiente placute si ca le voi dori ulterior. In al doilea rind, aceste afirmatii se pot intoarce chiar impotriva lui all inclusive: unei lesbiene ‘din nastere’ i se poate spune ca nu e heterosexuala pentru ca pur si simplu nu a incercat acest tip de amor (eventual, cu un ‘barbat adevarat’) si habar n-are ce fain e (argumentul e cunoscut, multi ‘macho’ fac uz de el).

(d) fidelitatea este o practica perimata, spune all inclusive. A cere fidelitate partenerului inseamna a-l abuza, a-l violenta, a-l trata ca pe un obiect care se ofera posesiei. Nu poti avea drept de proprietate asupra unei persoane, ori a cere (prin santaj sentimental) fidelitate partenerului inseamna a-l ingenunchea, a-l reduce la statutul de obiect

O asemenea afirmatie dovedeste neintelegerea atit a iubirii ca sentiment, cit si a relatiilor umane in general. Nu neg posibilitatea ca, in timp, sa apara o mutatie radicala in psihologia umana, astfel incit un om sa poata iubi in acelasi timp si la fel de mult doua personae diferite. Insa deocamdata iubirea ‘romantica’, for better or for worse, este profund exclusivista: nu poti iubi, cu aceeasi masura si in acelasi moment, mai multe persoane (ok, exista exemple in literatura, dar nu cred intr-o asemenea posibilitate in viata reala). Pe de alta parte, orice relatie intre doua persoane presupune o doza de fidelitate, si cu cit relatia este mai apropiata, cu cit oferi mai mult celuilalt,  cu atit nevoia de fidelitate este mai mare. Este firesc sa astepti de la partenerul de afaceri fidelitate, atunci cind, printr-un contract, v-ati pus la dispozitie unul altuia serviciile in mod exclusiv. Iarasi, astept de la un foarte drag prieten sa nu ma tradeze, sa imi fie fidel deci, tocmai pentru ca i-am oferit intreaga afectiune de care sint capabil: fidelitatea lui este motorul, combustibilul  afectiunii mele, de data asta nu ca intr-un contract legal, ci mai curind ca intr-o simbioza perfecta. De asemenea, din partea iubitei mele astept fidelitate nu in forma monedei de schimb, ci ca o intimpinare a iubirii mele, o intretinere a dainuirii ei. A judeca intreaga complexitate a unor astfel de sentimente prin prisma relatiilor de putere si/sau proprietate, precum all inclusive, releva o gindire infantila, incremenita in clisee imprumutate de aiurea si, in definitiv, timpa.

(e) la nivelul politicilor publice, trebuie facuta o diferenta clara intre relatiile ‘romantice’ si casatorie. Dupa all inclusive, casatoria trebuie sa aiba ca scop cresterea copiilor, ca atare este un contract ce isi epuizeaza obiectul cind copiii ajung la virsta maturitatii. O asemenea intelegere legala nu trebuie sa aiba nici o legatura cu emotiile sau sentimentele: poti avea un contract de crestere a copilului (poti fi ‘casatorit’) cu una sau mai multe persoane care sint de acord sa devina parinti – iar in acelasi timp esti liber sa iti iubesti partenerul (care nu trebuie sa fie neaparat si persoana ce si-a luat responsabilitatea de a participa la cresterea copilului) sau sa il schimbi imediat ce emotia a incetat.

Desi sint un adept al familiei ‘clasice’, recunosc nelegitimitatea modului in care statul o sustine official. Moral, nu se pot oferi argumente legitime pentru excluderea familiilor homosexuale sau poligame de sub aripa protectiva a societatii. Totusi, de aici si pina la a ‘sparge’ casatoria in sensul de a desparti sentimentele (afectiunea in cuplu) de cresterea copiilor mi se pare o propunere inumana, atit pentru parinti cit si pentru copii. Si de aceasta data, pot accepta idea ca in viitor cresterea copiilor va putea fi separata de traiul in cuplu – dar nu sint convins ca o asemenea solutie ar face mult bine vreunei persoane implicate.

Am incercat, in cele de mai sus, sa ofer raspunsurile rationale pe care le-as fi putut da in cazul in care as fi avut posibilitatea sa imi duc argumentele pina la capat. Din nefericire, nu a fost cazul: all inclusive vorbea cu ura, vitupera cu violenta, si fiecare raspuns al meu era intrerupt brutal inca de la primele cuvinte. Din astfel de intilniri, cred eu, cel mai mult de pierdut au chiar feministele in cauza. Daca mai sint persoane pentru care feminismul se reduce la imaginea unor descreierate care nu se epileaza si refuza sa se rada sub brat doar pentru a nu face pe plac barbatului, daca relatiile homosexuale inca sint privite cu neincredere, acest lucru se datoareaza, in mare parte, si activistilor radicali feministi si gay. La ura nu se raspunde cu ura, ne-au invatat citeva personaje istorice: Iisus, Mahatma Ghandi si Martin Luther King. Ultimii insa nu pot fi modele pentru all inclusive: nu sint nici lesbiene, nici feministi.

Anunțuri

7 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. dacă ai simţit nevoia să scrii chestia asta înseamnă că ţi-ai găsit naşul. Nu pot să-mi imaginez ce hidră cu zeci de capete (argumentative, toate) ai întâlnit, dar mi-e şi frică să-mi imaginez. E cineva care a reuşit să te placheze, să-ţi pună capac, să te împiedice să te desfăşori! Aşa că, indiferent câte prostii a spus tipa, am toată admiraţia.
    Eu cred că ori e o puştoaică studentă la filosofie, cu mintea necoaptă, ori studentă la teatru, în plin exerciţiu de improvizaţie.

    Liviu Dascălu

    Noiembrie 13, 2010 at 11:28 am

  2. N-as spune. Adevarul este ca am intilnit persoane care mi-au oferit argumente feministe pe care nu le-am putut contracara, intrucit erau perfecte si de bun simt. In cazul de fata, nu am fost atit lasat fara replica, ci fara posibilitatea de a replica. Imagineaza-ti o discutie rezonabila cu Vadim Tudor, daca poti. Persoana de care vorbesc era un Vadim Tudor al extremismului feminist.
    Totusi, ai dreptate, mi-am gasit nasul. Nu stiu de ce inca ma mai enervez si accept sa discut cu extremisti de toate natiile.

    andruska

    Noiembrie 13, 2010 at 12:12 pm

  3. M-ai făcut curios totuşi: în ce circumstanţe te-ai „certat” cu tipa? Eraţi la o bere, la o conferinţă, avea un microfon? O ajuta cineva – eventual alte lesbiene all inclusive -? Câţi vă ascultau? În public se găsea o potenţială pradă pt. tipa de care vorbim? La ultima variantă, e clar că nu-şi permitea să piardă un război ideologic cu tine. Poate că ar fi mai bine să o iei pe un culoar de facultate şi să încerci să o dezideologizezi temeinic, fără spectatori. Deşi nu ştiu ce motivaţie ai avea, ţinând cont că eşti bărbat însurat şi fără curiozităţi perverse.

    Liviu Dascălu

    Noiembrie 13, 2010 at 3:42 pm

  4. Ateii, feministele, gay-ii etc. etc. in forma lor militanta sunt dezgustatori. Se cred posesorii unor adevaruri imuabile, corifeii noii lumi. Iti spun ca Mileniul a sosit si incepe cu ei iar tu esti bun de pus la muzeu. S-au nascut pe fondul tolerantei unei lumi careia ei ii raspund cu intoleranta iar asta spune totul. Ma uit la ei si le zambesc. Le spun sa traga aer adanc in piept, sa se relaxeze, sa arunce o privire pe fereastra sau sa-si aprinda o tigara (daca nu’s sportivo-ecologisti fanatici) in rest numai de bine, oricum aveam multe lucruri mai bune de facut.

    Blogescu

    Noiembrie 14, 2010 at 10:35 pm

  5. @ Liviu
    De unde stii ca nu am curiozitati perverse? De la a fi insurat pina la lipsa curiozitatilor perverse este totusi un non sequitur :))))
    Acum serios: daca e important, atunci iti spun ca e vorba de o studenta in primul an la un doctorat pe gender, am intilnit-o la o conferinta insa discutia a avut loc la o cafea, dupa prinz, si eram doar citiva. Insa nu cred ca aceste amanunte sint importante. Mai important e faptul ‘spalarii creierelor’ studentilor. Nu este expresia mea: cu doi ani in urma, o romanca aflata la masterul de gender de la CEU Budapesta imi spunea ca ‘sint spalati pe creier’ de cum ajung acolo, li se spune ca barbatii sint dusmanii, ca ele sint supuse chiar daca nu isi dau seama, etc. etc. Tocmai aceasta latura ‘pedofila’, as spune eu, a feminismului radical mi se pare ticaloasa si categoric iresponsabila. Personajul cu care am discutat era un produs perfect al acestui program pervers: un copil care abia a citit citeva texte militante si ia de bune toate argumentele, fara se le treaca prin propria judacata (in cazul in care poseda asa ceva).

    @ Blogescu
    Ehei, imi era dor de tine! Cum o mai duci? Trebuie neaparat sa te reapuci de scris!
    Feminimsul militant nu este in sine dezgustator: exista multe locuri in lumea asta, uneori chiar in cea denumita ‘civilizata’, unde femeile (dar si persoanele gay) inca mai sint discriminate, daca nu tratate de-a dreptul ca fiinte inferioare. Feminismul militant vine sa lupte cu acest fenomen, si ca atare este binevenit. Ce ma ingrijoreaza este latura extremista, fundamentalista si riguros xenofoba a feminismului radical. Iar ceea ce ma ingrijoreaza si mai mult este ca a devenit singura forma de extremism nu numai acceptata, dar si promovata in discursul academic. Si ar trebui sa fim cu totii ingrijorati, pentru ca ura naste, mai devreme sau mai tirziu, tot ura.

    andruska

    Noiembrie 15, 2010 at 8:45 am

  6. Bai, am citit dar cu greu m-as fi abtinut. You’re my hero…eu n-as fi rezistat sa-i ard 2-3 mistouri usturatoare dupa prima repliica si sa sa-mi continui seria pe blog despre specia ei.

    krossfire

    Noiembrie 22, 2010 at 6:47 am

  7. Abstinenta cere un exercitiu indelungat, si oarecum masochist 🙂

    andruska

    Noiembrie 22, 2010 at 8:09 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: