Interactiuni

Archive for the ‘Blogosfera’ Category

2013 in review

with 2 comments

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2013 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 45,000 times in 2013. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 17 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Written by Andrei Stavilă

Decembrie 31, 2013 at 8:39 am

Postat in Blogosfera

Tagged with ,

Blogosfera din diaspora

with 5 comments

Proiectul ii apartine lui Zamolxis (aka Also Sprach Zamolxis) si am fost invitat sa contribui. Ideea ar fi sa facem un recensamint al prezentei diasporei in blogosfera, deocamdata fara nici o legatura cu nivelul calitativ al blogurilor. Reiau mai jos prezentarea recensamintului facuta de Zamolxis insusi:

„Aceasta lista poate fi accesata la http://lista.diaspo.ro si este mentinuta in prezent de Zamolxis (Toronto), Alex (Toronto) si Andruska (Florenta).
Aveti un blog sau forum in diaspora? Nu ezitati sa contactati unul dintre administratori pentru a fi adaugat!”
Va veti intreba care e scopul unei asemenea liste. Deocamdata, nici unul 🙂 insa m-am alaturat initiativei intrucit sint un fan al proiectelor care isi definesc pe parcurs scopul si natura. Cine stie, diaspora blogosferica (aka romanii virtuali), daca va sti sa se uneasca asa cum romanii reali nu stiu sa o faca, poate deveni o forta, inclusiv – si poate mai ales – politica.
Marea mea problema este ca nu prea descopar des bloguri din diaspora – asa ca, in cazul in care descoperiti voi, anuntati-ma si il voi adauga pe lista. Nu de alta, dar trebuie sa fac treaba, altfel ma trazneste zeul Zamolxis cu mania-i cunoscuta 🙂
Lista se va gasi si in blogroll, la categoria „Dupa blocuri”.

Written by Andrei Stavilă

Octombrie 2, 2009 at 10:16 pm

Leapsa interesanta

with 5 comments

Zamolxis transforma interviul luat de Forbes lui Tim O’Reilly intr-o leapsa interesanta. De obicei nu raspund la lepse (chiar mi se par prostesti, un fel de oracole din perioada liceului), insa mi-am dat seama ca raspunzind intrebarilor acestei lepse invat eu insumi despre mine. So, here it goes:

1. Cand ti s-a-ntamplat ca lectiile invatate de la cei vechi sa contribuie la succesul tau?

De la Cioran am invatat ca e cool sa fii student pina la 40 de ani. Mai am putin si il ajung – si da, e cool! 🙂

Revenind la lucruri ceva mai serioase, am invatat de la moralistii francezi ca modul cel mai inteligent de raportare la societate si la celalalt este amuzamentul discret si intelepciunea tolerantei. Atunci cind intelegi efemeritatea moravurilor si slabiciunea caracterului inerenta speciei umane, galanteria ironica si detasata devine un element prim al supravietuirii si al sanatatii mentale. Un exemplu: sa spunem ca afli cum un prieten vechi, foarte dragut cu tine cind va aflati impreuna, pe la spate te vorbeste de rau, chiar foarte urit (mi s-a intimplat de curind). De ce sa te enervezi? De ce sa te certi, sau sa rupi brusc legatura cu el? Ai un avantaj asupra lui: tu ii stii josnicia, el nu stie ca tu stii. Calea e deschisa puternicii arme a galanteriei ironice…

Si am mai invatat de la Ovidiu (via Descartes) ca “bene vixit qui bene latuit” (“a trait bine cel ce s-a ascuns bine”). Desi deocamdata imi e dificil sa pun in practica invatatura poetului, sint convins ca o viata de succes presupune lipsa succesului inteles drept “glorie”. Tradusa in mileniul trei, vorba lui Descartes spune cam asa: “a trait bine cel ce a trait in afara spotlight-urilor”.

2. Daca ai putea invita un mare clasic la cina, cine ar fi si de ce?

Pe Socrate nu l-as invita, intrucit, dupa cum il cunosc, mi-ar goli tot vinul din magazie si tot ar mai cere de baut. De fapt, daca largim termenul “clasic”, as invita la masa un personaj clasic al istoriei si literaturii romanesti – da, pe Alexandru Lapusneanul! As vrea sa-l ascult povestind pe larg cum a reusit sa adune toti boierii la masa, cum i-a pacalit pentru ca, ulterior, sa le taie cu usurinta capetele! Cum am eu un cui impotriva multor universitari ieseni (iar acum, impotriva multora de la CEU Budapesta) tare l-as mai invita la masa pe Lapusneanul, sa-l iau drept consilier de cattering pentru un asemenea ospat pe care-l visez de mult timp!

3. Cine-i cea mai influenta persoana in viata ta?

Cele mai influente persoane in viata mea au fost bunicii. Bunicul, un preot ortodox, a murit de curind, la 90 de ani. Bunica, spre bucuria mea, traieste. Tot ce sint acum le datorez lor si numai lor. Nu prea imi e usor sa vorbesc despre asemenea lucruri. Cind am reusit s-o fac, am scris despre asta aici.

Care-i ambitia ta secreta?

Precum ceilalti care au raspuns inaintea mea, ar trebui sa zic si eu ca daca v-as spune care este ambitia mea secreta, atunci ea nu ar mai fi secreta. Dar uite ca v-o spun si astfel cade cortina: as dori ca, in momentul mortii mele, sa pot exclama, asemeni lui Kant: “Es is gut!” (“E bine!”). Habar nu aveti ce ambitii stau in spatele unei asemenea ambitii – dar daca macar jumatate din ele vor fi implinite, atunci chiar pot spune ca am avut succes. Si glorie, orice va fi insemnind asta.

5. Pretul gloriei?

Ca sa vorbesc eu de pretul gloriei, ar trebui sa fi gustat copios din cupa asta dulce-otravitoare. Din pacate sau din fericire, nu am facut-o – asa ca vorbesc din auzite. Unii spun ca pretul gloriei e munca sustinuta – relativ fals! Am intilnit direct sau indirect, atit in Academia cit si in piata publica, destule persoane ajunse VIP care abia miscau un deget in fiecare zi a saptaminii!

Altii sint convinsi ca pretul gloriei se confunda cu propria sa cauza, si vorbesc de genialitate. Aiurea! Exemplul lui Susan Boyle arata clar ca poti fi tu oricit de genial, tot nu atingi gloria, daca nu te descopera cineva! Oare citi Dostoievski in devenire or fi murit de foame prin stepele Rusiei? Sau citi de Mozart s-au stins fara a fi avut sansa unui binefacator? Si sinteti convinsi ca Anton Holban, unul dintre nuvelistii mei preferati, nu ar fi luat Nobelul daca nu ar fi murit la o virsta indecent de tinara? Decideti voi…

In sfirsit, ultimii spun ca pretul gloriei este munca si genialitatea individului in… a se inchina la zeul “networking”-ului! Ei bine, aici ne apropiem de adevar, cumva! Pare clar ca, indiferent de cit de genial sau muncitor ai fi, important e sa cunosti cit mai multe persoane, din masa carora se va ridica una, la un moment dat, care te va putea ajuta, propulsindu-te pe culmile gloriei. Tind sa cred ca asta e pretul adevarat al gloriei: zimbetul fals, pierderea voita a identitatii sub masca unei figuri nesincer prietenoase. Si sa nu spuneti ca asta e valabil doar in Romania! Sistemul PCR (Pile, Cunostinte, Relatii) a fost “spalat” pe culmile Occidentului si transformat glorios in “networking”.

In final: habar n-am care este pretul gloriei, stiu insa care nu ar trebui sa fie pretul ei, cel putin pentru mine: vorbesc de timpul meu liber, timpul personal, la care nu sint dispus sa renunt. Daca gloria inseamna sa nu am timp sa lenevesc pe canapea impreuna cu persoana pe care o iubesc (oricind avem noi chef), daca gloria ma impiedica sa ma joc cu ciinii mei, daca aceeasi nenorocita glorie imi interzice sa imi vad macar din cind in cind de pasiuni (cum ar fi bucataria si cactusii), atunci, ei bine, eu unul nu am nevoie de glorie!

[N.B.: Cioran spunea, cu un pronuntat iz de sexualitate, ca gloria obtinuta intre patru pereti depaseste cu mult gloria oricarui razboinic din istoria lumii (il citez, evident, din memorie). Si cred ca nu gresea prea mult!]

6. Greci sau Romani?

Categoric, romani. Dreptul roman a ramas inca un punct de referinta pentru zilele noastre, in conditile in care diverse sisteme legale (sau chiar morale) s-au perindat intr-o viteza ametitoare prin fata ochilor oricarui posibil privitor a-temporal. De asemenea, ideea unei “Pax Romana” a fost reluata, de-a lungul timpului, de diverse imperii militare si / sau culturale, in asa fel incit unii dintre noi vorbesc chiar si astazi – si nu fara temei – despre o “Pax Americana” (un concept pe care se intimpla sa il sustin). Nu in ultimul rind, desi stoicismul a fost inventat de greci, cred ca Seneca si – poate chiar mai mult – Marcus Aurelius sint cei mai tari reprezentanti ai curentului pe care multa vreme l-am admirat.

Bonus facultativ. Blogger sau WordPress (Joomla sau Drupal)?

WordPress, din doua motive: (1) the “first come, first served” basis (adica wordpress-ul mi-a iesit primul in cale); (2) pe de o parte sint prea mosneag, pe de alta parte prea ocupat sa ma apuc sa invat alte platforme de blogging. Chiar am altceva mai bun de facut, si atita timp cit nu sint un specialist in softuri (deci nu pot sa fac o comparatie autorizata intre mai multe platforme de blogging, la fel cum pentru mine – un amator de vin – majoritatea berilor au acelasi gust) sint multumit cu platforma pe care am inceput, atita timp cit imi pot exprima gindurile intr-un mod rezonabil de “reader-friendly”.

Leapsa merge la ceilalti autori ai acestui blog (daca au timp si chef, desigur). Si mai merge la Blogescu – daca mai exista 🙂 , la Ion Marandici, Cezar Paul-Badescu si Marian Coman.

De sarbatori

with 2 comments

Saptamina aceasta pe blog nu vor aparea episoadele obisnuite de joi pina duminica. E posibil sa nu apara nici saptamina viitoare. Luam si noi o binemeritata vacanta de Pasti, ceea ce nu inseamna insa ca nu vom scrie aici daca evenimentele la zi o vor cere si daca vom avea conexiunea necesara.

Va dorim tuturor macar citeva zile de liniste si pace sufleteasca. Fiti bucurosi: Hristos a inviat!

[P.S. Va recomandam piesa I Dreamed a Dream in varianta lui Susan Boyle, extraordinara si noua senzatie a concursului Britains Got Talent. Ca dovada ca totul e posibil, indiferent ce virsta ai si cum arati! Aici. Versurile aici.]

Written by Andrei Stavilă

Aprilie 15, 2009 at 11:25 pm

Colectionam premii!

with 6 comments

Am mai cistigat un concurs in blogosfera! Dupa ce eu am cistigat concursul initiat de Gramo privind cel mai argumentat post (cu articolul Adevarul: intre Securitate si Dumnezeu), am inscris-o pe Arankas cu Supliciul supliciilor la concursul de pe blogul lui Mircea Popescu, intitulat „Cel mai bun blog al saptaminii” (e vorba de saptamina 16-23 martie). Prima data am primit drept premiu gazduire nelimitata si gratuita la gramo.ro (inca nu m-am hotarit exact ce sa fac cu blogul andruska.gramo.ro). De data asta am primit un link catre postul cistigator pe blogul initiatorului concursului (in sidebar).

Multumesc in numele celor trei autori ai blogului tuturor celor care ne apreciaza, ne premiaza si in primul rind celor care ne citesc zilnic! Vom incerca sa crestem calitatea si diversitatea pe acest blog – si pregatim noi surprize! [nota: Mircea Popescu a anuntat cistigatorul ieri, dar noi va spunem azi, ca sa ne mearga bine toata saptamina 🙂 ]

Si tot ca sa incepem bine saptamina, o recomandare: Andrei Plesu – Sensul vietii.

Written by Andrei Stavilă

Martie 23, 2009 at 9:18 am

Plesu, despre etica dialogului si lasitate pe net

with 6 comments

Cu doua saptamini in urma ma razboiam cu persoanele care inteleg sa iti aplice lovituri in cap sau sub centura la umbra anonimatului. Spuneam acolo ca, desi pseudonimul nu mi se pare tocmai ok atunci cind intri intr-o discutie (cred ca e normal sa iti asumi ideile exprimate, daca tot simti nevoia sa ni le impartasesti), totusi este acceptabil in masura in care respecti o minima etica a dialogului. Asta ar insemna sa discuti civilizat, sa dezbati ideile si sa nu aplici sofismul ad personam (adica sa nu ataci autorul ideilor exprimate).

Dar in momentul in care alegi sa nu respecti aceste trei reguli de minim bun simt, in momentul in care acuzi o persoana, consider normal sa semnezi cu propriul nume. Daca tot vrei razboi cu cineva, nu este corect sa injunghii omul pe la spate, nu poti fi – pe linga nesimtit –  si laș. Desi nu o cred necesara sau binefacatoare, pot intelege dorinta unor frustrati de a se lua de altii, de a musca precum un ciine legat toata viata lui in lanț. Inteleg diversele cauze ale agresivitatii, insa lașitatea nu are scuze.

Intimplator, Andrei Plesu publica un articol excelent in „Adevarul”, exact pe aceeasi tema, si nu pot decit sa ii dau perfecta dreptate. Vi-l recomand, n-o sa va ia mult timp, nu e lung. Ii multumesc cititorului meu Florea pentru trimiterea link-ului respectiv.

Written by Andrei Stavilă

Martie 19, 2009 at 4:00 pm

Blog update: autori invitati

with 3 comments

Dupa cum deja am anuntat, incerc sa dezvolt acest blog si astfel sa va ofer citeva surprize. Sint foarte bucuros sa anunt astazi doi autori invitati: Iuli si Arankas*. Iuli va scrie despre subiecte generale dar – sper eu – va lansa si dezbateri privind latura morala a diverselor evenimente la zi (etica fiind domeniul sau forte). Iarasi, sper sa gaseasca timp in viitorul apropiat pentru un serial pe care i l-am propus. Arankas va avea un serial propriu (iata deci al patrulea serial al blogului), care se va difuza aici in fiecare joi si al carui nume va fi anuntat odata cu primul episod. Serialul va trata variate trenduri in arta contemporana si unele opere controversate.

Blogul cistiga astfel puternic in autoritate in zonele amintite, subiectele de etica si estetica fiind tratate de oameni care stiu ce spun. Totusi, vreau sa anunt cititorii ca blogul nu va deveni mai elitist si nu isi va schimba orientarea spre subiecte academice. Asa cum am mai scris, nu exista subiect trivial sau neinteresant, ci doar tratare necorespunzatoare a unei idei. A trata insa o idee inteligent nu inseamna a fi elitist. Vom continua sa scriem (si sper ca pot vorbi si in numele autorilor invitati) fara a face uz de un limbaj pretios. Desigur, aceasta orientare generala nu exclude si aparitia ocazionala a unor dezbateri academice, atunci cind unul din autori va considera importanta o asemenea dezbatere.

Aceste schimbari impun, probabil, si alte modificari. Poate voi schimba numele blogului si chiar pagina intitulata „Andruska”. Nu ma grabesc, si schimbarile vor fi anuntate cind va fi cazul. Va multumesc pentru citire si tineti aproape – vor urma posturi extrem de interesante!

*Arankas este, de fapt, Alina. Insa cum toate scrierile posibile ori fantastice ale numelui existau deja ca avataruri pe wordpress, alegerea pseudonimului s-a dovedit o solutie mai fericita. Desi chiar si aici lucrurile au mers greu, intrucit si „Aranka” exista deja – iata cum s-a ajuns la Arankas! 🙂

Written by Andrei Stavilă

Martie 9, 2009 at 10:31 am

Postat in Blogosfera

Tagged with ,