Interactiuni

Archive for the ‘Blogosfera’ Category

Blog update: votul si alte ciudatenii tehnice

leave a comment »

1. M-am inscris si eu la RoBlogFest. Nu ca am vreo pretentie la ceva – in primul rind m-am inscris tirziu (azi e ultima zi de vot), in al doilea rind v-as cere prea mult sa ma votati (trebuie sa va faceti intii cont, deci nu se rezolva totul intr-o secunda), in al treilea rind oricum mare popularitate n-am, iar in al patrulea rind, Zamolxis spune ca blogurile din diaspora anul trecut nu au fost primite, iar anul asta n-au nici o sansa. Dar ce sa-i faci, asa-i orgoliul omului, sa ramina ceva pentru posteritate si in plus sa aiba ce povesti nepotilor 🙂 Deci daca totusi vreti sa ma votati pierdeti timpul, apasati in dreapta pe banner-ul respectiv (si daca tot intrati, votati si altii pe care-i am in blogroll si care s-au inscris). Multumesc!

[daca totusi deranjeaza pe cineva banner-ul il pot da jos – cum am spus, nu imi prea pasa]

2. Ceva se intimpla cu tehnica asta avansata- ori nu ma pricep eu. Am doua probleme: abonatii si PageRank-ul. Deci daca va pricepeti, va rog sa-mi oferiti si mie explicatii pentru urmatoarele doua chestii:

(a) PageRank. Pe pagina „Home” a blogului apare PR 6 (a crescut constant in cele 15 luni de existenta a blogului, fara fluctuatii – desi recunosc, 6 e cam mare pentru un blog cu doar 200 unici in medie pe zi, si nu am o explicatie pentru asta). Insa daca accesezi orice alta pagina, sau dai click pe orice articol, PR-ul arata intotdeauna 0. Habar nu am de ce, inseamna ca se inregistreaza pe fiecare pagina in parte si nu pe tot blogul in general – iar „Home”, fiind cea mai accesata, are 6. Dar Zamolxis imi spune ca el a vazut ceva fluctuatii chiar si pe aceasta pagina. Daca are cineva vreo explicatie, sint curios.

(b) Abonatii. Aveam doar doi, iar ieri (duminica) ma trezesc ca-s 12!!!! De unde pina unde? Si aici m-ar interesa o explicatie… Ma rog, sint doar curios, nu sint innebunit dupa trafic – intrucit nu vreau sa cistig bani din blog pentru ca n-am timp si stofa pentru asa ceva – dar curiozitatea vine din febra care m-a apucat odata cu deschiderea blogului 🙂

3. Pregatesc ceva surprize. Ma gindesc la colaborari, dar astept raspunsul persoanelor contactate. Sa vedem ce va iesi. Pe de alta parte, in doua-trei zile voi posta un articol despre Shakespeare si cenzura corectitudinii  politice. Asa ca tineti aproape!

Written by Andrei Stavilă

martie 2, 2009 at 9:19 am

Publicat în Blogosfera

Tagged with , , , ,

Cititorilor mei

with 4 comments

Motto: „Cind cineva ma lauda, sint ingrijorat: daca va descoperi ca nu ma ridic la inaltimea asteptarilor sale si va fi dezamagit? Cind cineva ma critica, sint linistit: sint mai bun decit crede el” (Constantin Noica, Jurnal Filosofic, citat din memorie)

In primele luni ale existentei acestui blog prietenii mei non-filosofi m-au acuzat ca port prea des „discutii inalte”. Mi-au spus – si i-am inteles – ca asteapta de la acest blog mai multe stiri personale: fiind departe, doreau sa afle mai mult si mai des despre ceea ce fac si locurile prin care merg. Un adevarat jurnal pe blog, daca vreti. Asa ca am inceput sa scriu nu numai despre subiecte filosofice si nu numai in engleza.

Cu parere de rau pentru ei insa, am renuntat repede la asemenea practica: numarul cititorilor crescuse la o medie de 150-200 unici pe zi, si nu prea imi venea la indemina sa imi expun viata unei audiente pe care nu o cunosc. In plus am citit bloguri, am invatat ce inseamna sa fii blogger. Si inca mai invat. De la un „site” axat pe propria-mi viata si asezonat cu unele discutii mai mult sau mai putin „inalte”, Andruska’s blog a devenit un forum al ideilor care-mi trec prin cap, o posibilitatea uluitoare de a ma exprima si de a ma exprima liber. Cine ma cunoaste, stie ca inca de pe vremea liceului scriam articole pentru diverse ziare si reviste tocmai din aceasta nevoie aproape bolnava pe care o am de a ma exprima liber.

Acum, unii considera ca scriu numai prostii. N-as crede. Am inceput un serial („Filosofia politica pe intelesul tuturor”), unde incerc saptaminal (cu unele intreruperi, in functie de timp) sa explic lucruri pe care eu le consider a fi un bagaj de cunostinte esential pentru un cetatean mediu al unei tari democratice. De asemenea, exista un alt serial saptaminal (Ungaria, my love) unde incerc, prin experienta personala, sa schimb modul de gindire al romanilor despre unguri. Mai am si alte seriale in cap, iar in functie de timp ele se vor materializa, sau nu. In al treilea rind – si ma incapatinez sa cred ca asta e calitatea de baza a blogului meu – incerc sa promovez toleranta si dezbaterea normala de idei. De exemplu, am incercat de citeva ori sa propun o discutie corecta si civilizata intre persoanele religioase si atei. Am incercat sa conduc totul spre un final in care unii sa se respecte pe altii si sa isi respecte reciproc ideile, fara sa se jigneasca sau sa se considere „damnati pe vesnicie”, respectiv „posesori ai unei gindiri medievale”. E drept ca nu am reusit, si imi asum acest esec in totalitate. O alta dezbatere importanta a fost aceea privind homosexualii. Un alt esec din perspectiva intilnirii dialogice pe care mi-l asum. Eu insa am invatat din aceste esecuri, si cred ca incercarile mele au fost mai importane decit esecurile inregistrate.

De ce nu scriu exclusiv despre „subiecte inalte”? Din doua motive. In primul rind, incerc atit cit se poate sa lucrez zilnic in domeniul pe care mi l-am ales; nu  e usor, mai ales atunci cind esti cuprins de exasperare si nimic nu iti mai provoaca placere (prietenii stiu  de ce!). Ca atare, dupa orele respective de munca nu sint omul care sa se uite la un film de Bergman ori Tarkovski (prefer Antonioni, Kurosawa sau Kusturica), ori sa scrie pe blog despre ideile la care a ajuns dupa lecturarea cu creionul in mina a unui text filosofic dur. Imi pare rau, in cazul in care ati crezut ca sint un intelectual de rasa trebuie sa va dezamagesc. In al doilea rind, pentru ca da, am momentele mele de trivialitate, momente delicioase la care nu doresc sa renunt. Ma gindesc, de pilda, sa incep un serial pe blog despre mincarurile pe care le fac – intrucit bucataria este una din pasiunile mele, si observ ca multe lume se plinge ca nu poate realiza o reteta sau alta, pentru ca nimeni nu explica simplu, pe intelesul tuturor, si in plus multe retete cer timp, sint complexe, ori necesita ingrediente greu de gasit. Vreau sa contrazic aceasta opinie si vreau sa ajut. De asemenea, imi place sa comentez unele stiri din ziare care ma amuza, ma intristeaza, ma revolta sau ma bucura. Multe din aceste subiecte sint triviale si mi se pare normal sa fie asa. Sint om, nu sint filosof in turnul de fildes, nici intelectual fin care sa discute cu prietenii la bere exclusiv despre literatura rusa sau sud-americana. Daca cineva m-a considerat vreodata astfel, regret dezamagirea pe care i-o provoc.

Iarasi, mi s-a spus ca nu mai sint citit de cind blogul meu a devenit „comercial”. As ruga persoanele respective sa se uite in header-ul si sidebar-urile blogului. Vedeti vreo reclama? Nu. Nu cistig bani, deci nu e un blog comercial. Traficul ma intereseaza, as fi ipocrit sa nu recunosc. Ma maguleste sa vad ca tot mai multe persoane ma frecventeaza, dupa cum ma bucur sa vad, de pilda, ca blogul meu e in primele 2000 din 20.000 de bloguri din Romania (Zelist), sau  ca media lungimii vizitelor ajunge la 3-5 minute, in functie de luna (sitemeter). Dar daca cineva crede ca scriu despre una sau alta doar pentru a face trafic (in conditiile in care nici nu cistig nimic din acest trafic, si nu prea cred ca voi cistiga vreodata, intrucit am alte lucruri mai importante pentru mine de facut decit sa stau 20 de ore pe zi pe blog, precum VIP-urile blogosferei) atunci persoana respectiva are o problema de logica, si nu vad de ce ar trebui sa ma justific mai mult.

Blogul acesta este, cel putin deocamdata, o oglinda a ideilor mele, a ceea ce sint eu acum. Cu bune si rele, cu idei interesante sau triviale. Cu bucurii (atunci cind un cititor ma felicita pentru un post prin mail sau printr-un comentariu direct pe blog) si cu tristeti (atunci cind un post considerat de mine important nu atrage atentia nimanui). Daca acest blog nu va place, e simplu sa nu ma cititi: frecventarea online, ca si cea offline de altfel, este la libera voastra alegere. Iar daca m-ati citit vreodata, imi cer sincer iertare pentru timpul pe care vi l-am luat.

Written by Andrei Stavilă

februarie 11, 2009 at 1:20 am