Interactiuni

Archive for the ‘Ceaunu' si Cratitza’ Category

Peste prajit si peste la gratar

with 3 comments

Sint un mare fan al pestelui prajit si al celui facut la gratar. De obicei, maninc foarte des caras, intrucit are  doua mari calitati: unu la mina, are o carne slaba si usoara, nu grasa precum crapul, de pilda; doi la mina, este un peste ieftin (cred ca e cel mai ieftin tip de peste pe care l-am gasit la Budapesta). Am mai cumparat insa si crap, si pastrav – toate cele trei specii merg bine gatite asa cum am spus deja. Desigur, exista o multitudine de combinatii pentru gatirea pestelui, si limitele sint date doar de imaginatia voastra.

Pregatirea pestelui. Haideti sa incepem cu citeva sfaturi generale pentru pregatirea pestelui: (1) pestele e proaspat atunci cind branhiile sint de culoare rosie; cind culoarea branhiilor merge spre o nuanta de maro-gri, e bine sa aruncati pestele respectiv; de asemenea, putem verifica prospetimea pestelui in felul urmator: il punem intr-un lighean cu apa, iar pestele proaspat va cadea imediat la fund; (2) chiar si atunci cind pestele este cumparat gata curatat, eu prefer sa il spal bine inainte de a-l gati; carasilor, de pilda, chiar daca sint curatati le ramine o pielita neagra in interior, pe burta, care trebuie eliminata prin spalare; (3) pentru un gust excelent, pestele ar trebui tinut in lapte 5-10 minute, inainte de a fi prajit (abia apoi trebuie dat prin faina si prajit); (4) trebuie sa il uscati bine cu un prosop de bumbac sau, si mai bine, cu hirtie de bucatarie (altfel pestele nu se va rumeni frumos); (5) cu un sfert de ora inainte de a-l praji, e bine sa presarati condimente pe el (condimentele speciale pentru peste se gasesc in supermarket-uri); daca nu doriti condimente, atunci e bine macar sa ii puneti ceva sare, pentru a nu se sfarima la prajit.

Pestele prajit. Presupunem ca am pregatit pestele, iar acum vine momentul sa-l prajim. Punem tigaia cu ulei la incins, trecem pestele printr-o farfurie in care in prealabil am pus una-doua miini de malai, apoi il punem in tigaie. Nu exista un timp standard pentru a lasa pestele la prajit pe o parte si pe alta, trebuie sa va ghidati dupa grosimea pestelui (sau a bucatii puse la prajit) si dupa preferintele voastre (unii sint innebuniti dupa un peste mai crocant, altii dupa un peste mai putin prajit; ce-i drept, daca prajiti prea tare pestele, carnea isi pierde gustul specific). Ideea ar fi sa nu lasati pestele la prajit pe o parte mai mult de cinci minute; mai bine il intoarceti des, si cind vedeti ca s-a facut il scoateti imediat din tigaie.

002-peste-cu-usturoi-640x480 Peste prajit pe ulei, cu mamaliguta si maioneza de usturoi

Pestele la gratar. Exista doua variante pentru pestele la gratarul din bucatarie (de aragaz). Putem praji pestele pe acest tip de gratar, pur si simplu – dar atunci nu il mai trecem prin malai. Mie mi se pare la fel de gustos ca si pestele prajit in ulei, desi gusturile sint evident diferite. In orice caz, este mult mai sanatos si nu ingrasa! O alta varianta este sa luati o folie de aluminiu (pentru gatit), sa o ungeti cu ulei si apoi sa inveliti pestele in ea. Pestele astfel pus in folie de aluminiu se prajeste in suc propriu pe gratar. Repet, exista o sumedenie de alternative pe care le aveti: eu am pregatit peste invelit in folie de aluminiu si facut „sandwich” intre felii de rosii; de asemenea, cu alta ocazie am umplut burta carasului invelit in aluminiu cu creveti proaspeti, frunze de ceapa verde si patrunjel. Si asa mai departe…

017-pastrav-la-gratar-640x480 Doi pastravi si un caras la gratar

022-peste-umplut-cu-creveti-640x480 Caras la gratar umplut cu creveti; garnitura: cartofi copti in cuptor

Usturoiul. Nu respectam cu adevarat pestele daca nu ii pregatim din timp si o maioneza de usturoi pe masura. Iata cum trebuie sa faceti. Curatati cit mai multi catei de usturoi si ii zdrobiti bine; adaugati sare si frecati usturoiul pina va doare mina; apoi e timpul sa adaugam, putin cite putin, ulei (in timp ce, evident, mestecam in continuare cu mina odihnita). Cind maioneza e gata, turnam ceva piper si iarasi mestecam. In continuare, vom adauga una-doua linguri de smintina (in functie de marimea maionezei) si iarasi amestecam. La final, luam o legatura buna de patrunjel, il maruntim pe fund si apoi il punem peste usturoi. Mai amestecam o data bine de tot; usturoiul va iesi astfel atit de bun, incit multa lume va prefera sa il manince gol, doar cu mamaliga! [Sfaturi: a) dupa ce zdrobiti usturoiul, inainte de a-l mesteca trebuie sa il puneti intr-o cana, nu intr-un bol – altfel nu se marunteste cum trebuie in timpul macinatului; b) atentie sa nu scapati prea multa sare, altfel veti strica gustul usturoiului; la o intreaga capatina de usturoi, eu pun maxim doua virfuri de cutit de sare (de multe ori prefer sa pun unul singur)]

Mamaliga. Evident, pestele prajit pe ulei incins sau pe gratar, alaturi de maioneza de usturoi absolut delicioasa, nu poate fi consumat decit cu mamaliga fierbinte! Recomand ca pentru peste sa faceti o mamaliga mai tare (mai virtoasa!) decit cea pentru brinza de oi, de pilda.

Desigur, la o astfel de mincare nu trebuie sa lipseasca un vin alb, sec. Daca sinteti in Romania va recomand un Sec de Murfatlar (Sauvignon Blanc), daca traiti in Ungaria atunci nu ratati un Teleki (Siklosi Olaszrizling).

In orice caz, voi mai reveni cu retete de peste, sint o multime. Va fac si o confesiune: mincarurile mele preferate sint brinza de burduf cu mamaliga (pe locul intii) si pestele prajit cu mamaliga si usturoi (pe locul doi!)

Reclame

Written by Andrei Stavilă

aprilie 12, 2009 at 7:00 am

Publicat în Ceaunu' si Cratitza

Tagged with

Pui cu susan

leave a comment »

Saptamina asta ne intoarcem la bucataria orientala si la retetele simple si gustoase. De data asta vom prepara pui cu susan si legume „Asia Mix”.

Ingrediente pentru puiul cu susan: piept de pui file (4 bucati), 2 oua, 2 linguri faina, 100 g susan, ulei, sare, piper, boia de ardei.

Ingrediente pentru garnitura: o punga de 500g sau 750g de Asia Mix (de la Bonduelle sau orice alta firma) (de obicei gasiti acest amestec de legume inghetate in supermarketuri, la raionul de semipreparate, in frigidere).

Mod de preparare: daca sint prea groase, cele patru felii de piept de pui se bat cu ciocanul de snitele. Pe fiecare felie punem sare, piper si boia de ardei. Acoperim carnea cu un capac si o punem in frigider pentru minim 30 de minute. In boluri separate pregatim: intr-un bol, doua oua batute; in alt bol punem doua linguri de faina; in al treilea bol punem semintele de susan. Dupa ce au trecut cele 30 de minute, punem ulei intr-o cratita si, cind acesta este incins, procedam in felul urmator: luam prima felie de carne, o trecem prin faina, apoi prin ouale batute, si in sfirsit prin susan. Punem felia in ulei si procedam la fel cu celelalte felii. Trebuie sa prajim bine cele patru bucati de carne pe ambele fete, dar la foc mic si cu atentie, sa nu se arda. Cind sint gata e bine ca, inainte de a le pune in farfurie, sa le asezam pe servetele de bucatarie pentru a li se scurge uleiul sau grasimea.

019-pui-cu-susan-varianta-1-640x480

Dupa ce am terminat cu carnea, trebuie sa preparam garnitura de legume. Scoatem punga din congelator si o punem direct pe o tigaie cu ulei incins (atentie! Aceste legume nu se decongeleaza, ele trebuie puse inghetate in cratita!). Mestecam din cind in cind si, dupa ce s-au facut, le scoatem din cratita si putem sa le condimentam cu diverse condimente chinezesti (eu prefer un sos facut din doua linguri de vin alb dulce, o lingura sos de soia, o jumatate de lingurita ghimbir, o jumatate de lingurita zahar).

Daca lucrurile au mers bine ar trebui sa iasa ceva asemanator cu ceea ce puteti privi in fotografia de mai sus. Evident, servim totul impreuna cu un pahar de vin alb dulce sau semi-dulce, si ma refer din nou la Tokaji!

Written by Andrei Stavilă

aprilie 5, 2009 at 8:31 pm

Publicat în Ceaunu' si Cratitza

Tagged with

Ursi de mamaliga

leave a comment »

Dupa doua incursiuni in bucataria orientala (ananas umplut cu orez si pui cu ghimbir) haideti sa ne intoarcem la bucatele romanesti si in special la preferata mea- mamaliga! De data asta va voi invata sa faceti ursi de mamaliga.

Ingrediente: o cana de apa, o cana de lapte, o cana de malai, preferabil 300g brinza de oi (de burduf) – insa in lipsa merge si telemea de vaci (framintata), 150g cascaval ras, un virf de lingurita de sare.

Mod de preparare: Punem la fiert apa, laptele si putina sare. Cind totul clocoteste, adaugam cite putin malai (in „ploaie”). Acum trebuie sa fim foarte atenti: nu trebuie sa punem prea multa faina de porumb, mai bine sa lasam initial mamaliga mai moale – intrucit, pe masura ce va fierbe, oricum se va intari. Daca varsam din prima prea mult malai vom avea o mamaliga tare ca piatra (deci puneti mai curind „cit trebuie” decit o cana)! Invirtim apoi bine mamaliga, si cind e gata o rasturnam intr-o farfurie si o punem la rece. [Tip: daca aveti mamaliga rece ramasa din ziua precedenta o puteti folosi pe aceasta la ursi, nu mai trebuie sa faceti alta!]

Dupa ce mamaliga s-a mai racit (atit cit sa o putem tine in miini) incepem sa luam din ea cu mina deapta, incercind sa intindem un strat pe mina stinga facuta căuș, ca in fotografia de mai jos:

0081-ursi-de-mamaliga-640x480

In căușul rezultat se pune brinza cit incape, ca in fotografia de mai jos:

0082-ursi-de-mamaliga-640x480

Peste brinza adaugam cascaval ras:

0083-ursi-de-mamaliga-640x480

Apoi adaugam un „capac” din mamaliga si incercam sa facem o bila din ceea ce avem in mina stinga. Atentie! Mamaliga se poate „rupe” si in acest caz compozitia poate iesi afara. In acest caz, vom „cîrpi” ruptura cu alte bucatele din mamaliga. Daca totul a mers bine, din ingredientele anuntate ar trebui sa va iasa patru ursi, ca in imaginea de mai jos:

0084-ursi-de-mamaliga-640x480

Ursii se pun pe gratar si se frig pe toate partile (o varianta la fel de buna ar fi sa ii puneti la cuptor). Cind mamaliga incepe sa se rumeneasca ursii sint gata. Se servesc cu ceapa sau cu maioneza de usturoi (combinatia brinza-usturoi am preluat-o din bucataria maghiara si trebuie sa va spun ca nu e deloc rea!).

0085-ursi-de-mamaliga-640x480

In final, trebuie sa mentionez doua chestiuni. Unu la mina, ursii se mai numesc si „bulz de mamaliga”, sau „boț de mamaliga”. Doi la mina, exista diverse moduri de a gati ursii – totul depinde de imaginatia bucatarului si de numarul caloriilor pe care doriti sa il aiba preparatul. De exemplu, ca ingrediente se mai folosesc (in plus) iaurtul, ouale si smintina, iar unii „destepti” rau mai adauga chiar si salam, parizer, sunca, kaizer afumat sau cirnaciori prajiti! Bine, nu spun ca ursul nu merge cu ceva cirnati de casa, dar cirnatii trebuie sa stea linga bulz, nu in el! Variante de ursi de mamaliga puteti cerceta aici si aici. Pofta buna!

Written by Andrei Stavilă

martie 29, 2009 at 6:00 am

Publicat în Ceaunu' si Cratitza

Tagged with ,

Pui cu ghimbir

with one comment

Daca tot v-am oferit saptamina trecuta o reteta orientala (ananas umplut cu orez), continui si saptamina asta in acelasi stil. Puiul cu ghimbir, o mincare absolut delicioasa, se mai poate numi si „pui cu zece arome” (va voi explica la sfirsitul postului care sint exact cele zece arome). Gradul de dificultate al retetei este foarte redus, deci nici un motiv sa nu va apucati de treaba!

Ingrediente (pentru doua persoane): 2 pulpe de pui (sau doua bucati piept de pui); 2 bucati praz (numai partea alba); cozile verzi de la citeva cepe; un ardei gras rosu, unul galben si unul verde (sau ce culori aveti la indemina); sare (un virf de lingurita); piper (un virf de lingurita); o lingura de faina; 4-5 catei de usturoi; ghimbir (daca aveti macinat, jumatate de lingurita; daca aveti proaspat, o bucata de 4 cm); citeva ciuperci (cam 200g). Pentru sos: 2 linguri vin alb demi-dulce, doua linguri apa, 2 linguri sos de soia (daca e prea sarat, atunci numai una), o lingurita ghimbir macinat (sau ras), 2 lingurite zahar, o lingurita sambal oelek (ultimul ingredient nu este necesar – doar daca aveti si doar daca preferati mincarurile picante-iuti!).

Mod de preparare: Mie imi place sa pregatesc intii totul, si abia apoi sa ma apuc de gatitul propriu-zis (in felul asta elimin posibilitatea de a arde carnea, de pilda, in timp ce tai ardeii). So: deschidem intii sticla de vin si luam un paharel scurt, ca altfel dam rateuri. Daca tot avem sticla in fata ochilor, sa pregatim sosul: luam o cana si punem in ea unul peste altul ingredientele pentru sos: vinul, apa, soia, ghimbirul, zaharul, eventual sambal oelek. Amestecam bine pina se topeste zaharul si punem cana deoparte. E timpul sa mai luam un pahar de vin, apoi punem rapid sticla in frigider, ca altfel ne terminam inainte de  a termina mincarea. Bun, acuma taiem legumele: eu prefer sa tai ardeii in fisii subtiri si lungi (insa ii puteti taia si cubulete). Spalam ciupercile si le taiem in doua, fara sa le desprindem piciorul. Taiem prazul oblic, pe lungime, in bucati de 2-3 cm; taiem si cozile cepelor, tot pe lungime. Curatam usturoiul si il taiem felii; la fel facem si cu bucata de ghimbir. Acum trecem la carne: daca avem piept de pui, il taiem fisii. Daca sint pulpe, atunci le dezosam si le taiem in bucati. Bucatile le trecem prin faina, pina ce se usuca.

Incepem sa gatim: punem intr-o tigaie ulei la incins, impreuna cu usturoiul si ghimbirul taiate felii. Apoi adaugam carnea , pesaram pe deasupra putin ghimbir macinat, sare si piper si o prajim pe toate partile. Cind e gata, o scoatem din cratita si o punem deoparte, intr-o oala. E rindul legumelor: punem in tigaie ciupercile si le prajim putin pe ambele parti (daca aveti gratar pentru aragaz va recomand sa le faceti pe gratar: se fac mai repede – pentru ca in tigaia cu ulei lasa apa si astfel dureaza mai mult – si sint mai gustoase). Le scoatem, le punem peste carne, apoi in tigaie vom cali pe rind ardeii, apoi (foarte putin) prazul si cozile de ceapa. Cind sint gata, le scoatem si le punem tot peste carne. Acum aruncam uleiul, stergem tigaia cu un servet de bucatarie, si adaugam in ea tot ce am gatit, plus sosul (daca aveti o tigaie prea mica, puteti pune totul intr-un ceaun). Lasam sa se incalzeasca bine, in timp ce mestecam din cind in cind. Cind totul a devenit fierbinte, mai lasam putin, apoi luam de pe foc tigaia si punem rezultatul in farfurii.

Mie nu imi iese niciodata aceasta reteta prea ok din punct de vedere estetic – insa va asigur ca gustul este delicios! Puteti sa o mincati cu orez – in cazul in care doriti sa impresionati pe cineva, puteti folosi reteta de orez pe care am oferit-o aici. Cum avem de a face cu o mincare cu gust dulceag, va recomand un vin alb demi-dulce – eu voi prefera intotdeauna un Tokaji Roy Mathias!

[Nota: o varianta interesanta, dar mai pretentioasa si mai dificil de realizat am gasit aici]

016-pui-cu-ghimbir-640x480

(click pe fotografie pentru a mari imaginea!)

[Nota: cele zece arome sint: 1) ghimbir; 2) usturoi; 3) ardei gras; 4) ceapa si praz; 5) zahar; 6) soia; 7) vin; 8 ) sare; 9) piper; 10) ciuperci]

Written by Andrei Stavilă

martie 22, 2009 at 9:08 am

Publicat în Ceaunu' si Cratitza

Tagged with

Ananas umplut cu orez

with 3 comments

Saptamina asta va propun o reteta exotica, lipsita de multitudinea de calorii pe care sinteti deja obisnuiti sa o gasiti in compilatiile mele. Desi nu atit de consistent, preparatul este delicios, ingredientele sale sint uzuale si ieftine, iar complexitatea si timpul necesare realizarii sale sint reduse. Oricine poate sa faca asa ceva, deci aveti tema pentu saptamina viitoare reteta de azi! Reteta am luat-o de aici, insa am adus propriile imbunatatiri si clarificari.

Ingrediente (pentru doua persoane): 2 bucati ananas; 200g orez; 200g sunca presata; un ardei gras rosu mare, sau doi mijlocii; un ardei gras verde mare, sau doi mijlocii; 50g migdale; o lingurita coriandru macinat; o bucata de ghimbir (lunga de 3-4 cm) (sau o lingurita ghimbir macinat); 6-7 catei usturoi; piper alb (un virf de lingurita); sare (un virf de lingurita); un cub de supa de pui Maggi; 2 cani de apa; ulei pentru prajit.

Mod de preparare: Intii pregatim bucatile de ananas. Se pune ananasul culcat pe o parte si se taie de-a lungul un “capac” cit mai subtire posibil, ca sa lasam o “cupa” cit mai mare. Atentie, “motzul” de frunze nu trebuie taiat, ci lasat pentu estetica preparatului! Dupa ce am taiat capacul, cu o lingura si un cutit scobim bine fructul de miez, astfel incit sa nu ramina decit coaja. Miezul il punem intr-un castron separat.

Acum e timpul sa punem la fiert intr-o oala cele doua cani de apa, impreuna cu cubul de supa de pui Maggi. Dupa ce cubul s-a topit si supa e gata, adaugam orezul si il lasam la fiert. Cind apa devine mai putina, e necesar sa amestecam mai des orezul, sa nu se prinda de fund. Este important sa lasam orezul sa suga toata apa – sau, daca nu s-a intimplat asta, cind orezul e deja fiert va trebui sa il strecurati. Atentie, nu il spalati, doar il strecurati! Apoi orezul strecurat trebuie lasat la racit.

In timp ce fierbe orezul, in alta oala punem la fiert migdalele si le oparim bine. Dupa ce se oparesc le scurgem, le taiem felii si le punem deoparte pe o farfurie. De asemenea, taiem cei doi ardei cubulete si ii punem alaturi de migdale. Taiem si sunca in felii si o punem in aceeasi farfurie.

Punem una-doua linguri de ulei intr-o tigaie si lasam uleiul sa se incinga. Taiem usturoiul si ghimbirul felii si le punem in tigaie (daca aveti doar ghimbir macinat si nu proaspat, atunci nu puneti in tigaie decit usturoiul). Lasam 20 de secunde, apoi adaugam migdalele, ardeii si sunca. Amestecam bine toate ingredientele si le condimentam cu coriandru, sare, piper alb si (daca nu am avut ghimbir proaspat) cu ghimbir macinat. Lasam cam zece minute la foc potrivit, timp in care amestecam din cind in cind. Apoi scoatem totul, punem compozitia intr-o oala si o lasam sa se raceasca.

Cind atit orezul, cit si compozitia s-au racit, le amestecam intr-o oala separata. Recomand sa nu amestecati totul deodata, ci cite putin (puneti trei linguri de orez si apoi trei de compozitie, si tot asa) – intrucit secretul gustului tine de cantitatile egale de orez si compozitie. Apoi punem tot ce am mestecat (nu e o problema daca va ramine orez sau umplutura in plus, le veti minca la alta masa!) cu o lingura in cele doua bucati de ananas. Asezam frumos bucatile pe farfurie, turnam vin alb demi-dulce (un Tokay “Roy Mathias” – what else!?) intr-un pocal neaparat din lemn, si asta-i tot!

Tip: daca doriti sa fie mincarea ceva mai dulce, atunci puteti adauga in amestecul de orez si compozitie 3-4 lingurite din fructul de ananas pe care l-ati pus deoparte – evident, fuctul trebuind maruntit initial – si 1-2 lingurite de suc rezultat din fruct (eu insa prefer mincarea mai putin dulce, asa ca nu mai adaug fruct) Restul fructului il mincati ca desert.

Pofta buna!

014-ananas-umplut-cu-orez-640x480

(click pe fotografie pentru a mari imaginea)

Written by Andrei Stavilă

martie 15, 2009 at 6:00 am

Publicat în Ceaunu' si Cratitza

Cascaval pane cu cartofi si muschi afumat

with 2 comments

De data asta va propun o reteta rapida si extrem de gustoasa: cascaval pane cu cartofi copti si muschi afumat (cu multe complimente din partea Alinei, autoarea retetei!). E o mincare facuta cu ceva timp in urma, ca azi n-am avut timp de gatit.

Ingrediente (pentru doua persoane): 6 felii de cascaval; 4 cartofi mari; 2 oua; 4 linguri pesmet; un sfert de capatina de varza; o lamiie; un virf de lingurita de sare; condimente (vegeta); ulei; un fir de patrunjel; 10 feliute muschi

Mod de preparare: Incepem cu varza, ca sa scapam de ea. Vrem sa facem o salata, asa ca taiem o jumatate de capatina de varza in „pestisori” (ma rog, o taiem cit mai marunt). Punem varza intr-o oala, presaram sarea (mai degraba dupa gust decit „un virf de lingurita”) si framintam cu mina bine. Adaugam putin ulei si stoarcem o lamiie (in loc de lamiie se poate pune otet de mere, dar lamiia da un gust delicios verzei). Apoi framintam iarasi cu mina, sa se amestece bine totul. Dupa ce am terminat punem salata intr-un vas frumos – ca na, estetica e importanta.

Acum curatam cartofii si ii taiem in feliute cit mai subtiri. Ungem o tava cu putin ulei, asezam feliile de cartofi pe tava si presaram vegeta peste ele. Apoi punem tava la cuptor. Cartofii sint gata cind incep sa se rumeneasca, dupa cum vedeti in imaginea de mai jos. Intre timp nu stam degeaba: luam un pahar de tuica, il trimitem frumusel pe soseaua gatului si ne apucam de cascaval. Pregatim doua recipiente. In primul spargem cele doua oua, adaugam putina vegeta si batem bine ouale. In al doilea punem 4 linguri de pesmet. Punem si cratitza cu ulei pe foc. Cind uleiul s-a incins, luam o felie de cascaval, o trecem intii prin ouale batute, apoi prin pesmet, dupa care o punem in ulei. Facem asa cu toate feliile. Sint gata in momentul in care incep sa se rumeneasca.

Varianta: Cascavalul pane se poate face si cu faina, in loc de pesmet. Insa in acest caz, dupa ce bateti ouale, va trebui sa le amestecati cu faina (nu prea multa, si fiti atenti sa nu faceti cocoloase!), si apoi sa treceti feliile de cascaval doar prin continutul rezultat.

Estetica: pe farfurie asezam frumos feliile de cartofi, cascavalul pane si feliile de muschi. Peste cascaval presaram putin patrunjel taiat marunt.

Tips: o sa va fac pofta, dar trebuie sa o spun. Cel mai bun muschi afumat este cel facut la tara, de mina omului. Jur solemn ca nu am mincat niciodata un produs asemanator cumparat din magazin care sa fie macar la fel de bun precum cel facut la tara. In lipsa unei asemenea minunatii bio se poate apela si la produsele din supermarket, evident.

Pofta buna!

004-cascaval-pane-cu-cartofi-si-muschi-afumat-640x480

(click pe poza pentru a mari imaginea)

Written by Andrei Stavilă

martie 8, 2009 at 6:00 am

Publicat în Ceaunu' si Cratitza

Tagged with

Pizza

with 2 comments

Daca e duminica, e serialul „Cratitza ca pasiune”! Cum saptamina trecuta v-am oferit o reteta care nu va poate ingrasa, revin acum cu o bomba calorica, in spiritul prieteniei traditionale dintre romani si italieni 🙂 . Pizza este o mincare pe care oricine crede ca o poate face, insa citeva secrete va vor ajuta sa transformati produsul vostru intr-o opera de arta culinara. Trebuie sa aveti insa timp si rabdare!

Aluatul

Ingrediente: 400 grame faina de grau [doua treimi faina fina, alba (normala) (in maghiara se spune finomliszt) si o treima faina de grau mai galbena la culoare si ceva mai grunjoasa – nu stiu cum se numeste in romaneste, dar in maghiara se spune rétesliszt. Despre diferenta dintre cele doua tipuri de faina puteti citi intr-un comentariu aici]; 1 cubulet drojdie; 4 linguri ulei (preferabil de masline), o cana (250 ml) de apa calduta, jumatate de lingurita de sare, jumatate de lingurita de zahar.

Mod de preparare: Turnati cana de apa in oala in care framintati. Dizolvati drojdia cit mai bine, adaugati lingurile de ulei, sarea si zaharul, dupa care intregiti mixtura cu faina (mai degraba „cit cuprinde” decit 400 de grame) adaugata in ploaie, amestecind cu o lingura pina devine foarte greu de amestecat cu ea. Din acest moment se ia compozitia in mina si se framinta 20 de minute. Apoi aluatul se pune intr-un recipient uns cu ulei, se unge si aluatul cu ulei, se acopera totul cu o folie de plastic si se baga la frigider (atentie, uleiul nu trebuie sa colcaie in recipient, altfel aluatul nu mai creste). Se lasa minim 6 ore, dar eu va recomand sa-l lasati 24 de ore, deci sa-l faceti cu o zi inainte de cea in care doriti sa mincati pizza.

[Surse: Reteta pentru aluat oferita de mine e un rezultat al combinarii mai multor retete. Puteti urmari aici sursa principala; ar fi bine sa vizionati si urmatoarele videoclipuri de pe YouTube: aici si aici]

[Varianta: cind adaug uleiul, sarea si zaharul, eu mai pun si condimente: cite o jumatate de lingurita din urmatoarele: piper negru macinat, boia de ardei, busuioc, maghiran, oregano, patrunjel macinat si asmațui]

[Atentie! Nu va descurajati daca aluatul nu va iese din prima la fel de fin si pufos precum cel de la restaurant. Aveti nevoie de experienta, si cu timpul o veti dobindi!]

Sosul

Ingrediente: una-doua linguri de ulei (preferabil de masline); 500 grame rosii (alegeti rosii mai moi, foarte coapte); o ceapa; doi ardei grasi; trei linguri de zacusca (in maghiara: ajvar, o gasiti la Tesco); doua linguri brinza macinata (telemea sau, daca sinteti boieri, parmeggiano); doua felii cascaval; 6 catei usturoi. Condimente: o lingurita piper negru macinat; o lingurita boia de ardei; cite o jumatate de lingurita din urmatoarele condimente: sare, busuioc, maghiran, oregano, patrunjel macinat, asmațui (puneti aceste condimente intr-un pahar, sa le aveti pregatite).

Mod de preparare: Taiati rosiile in bucatele mici; la fel taiati ardeii si ceapa. Puneti un ceaun (sau o tigaie) cu ulei la incins, si adaugati rosiile, ardeii si ceapa taiate marunt cind uleiul este fierbinte. Amestecati din cind in cind si nu uitati sa dati focul la mic. Tigaia ar trebui sa stea pe acest foc mic cam 45 de minute. Cu zece minute inainte sa fie gata, adaugati condimentele (ele trebuie adaugate spre final, altfel vor da un gust amar sosului), cele doua linguri de brinza si cascavalul, zacusca si usturoiul (zdrobit, sau macar taiat in felii). Sosul se va ingrosa acum, deci va trebui sa mestecati mai des, sa nu se prinda de ceaun. In acest moment puteti gusta sosul si, in functie de preferinte, mai puteti adauga condimente. Cind este gata, luam sosul de pe foc si il lasam la racit. Apoi il punem frumos in frigider si il lasam si pe el 24 de ore, sa aiba timp sa se macereze.

[Surse si variante. Pentru alte variante mai simple de sosuri (dar mai putin bune decit al meu!), vizionati si urmatoarele videoclipuri de pe YouTube: aici si aici]

Pregatirea pizzei

Sa ne imaginam ca au trecut 24 de ore si urechile ni s-au lungit de pofta. Mergem rapid la frigider si scoatem oalele cu aluatul si cu sosul Daca totul a iesit bine, ar trebui sa aveti cam asa ceva (sosul trebuie sa fie tare, nu zemos!):

0091-pizza-640x480

Acum eliberam masa si presaram faina pe ea. Luam jumatate din aluatul aflat la dispozitie, il asezam pe faina si il intindem bine (cu miinile, insa prin presare, nu prin tragere – vezi aici spre final!) sau cu ajutorul unui melesteu. Apoi presaram faina pe tava de copt si punem aluatul intins pe ea, cu grija sa nu se rupa (aluatul trebuie sa fie subtire, maxim jumatate de centimetru grosime!). Acum va trebui sa pregatim umplutura.

Ingrediente: una-doua cepe taiate rondele, 125 grame de Mozzarella (taiata in cubulete), 10-20 felii de salam sasesc (in functie de marimea tavei), citiva catei de usturoi taiati in doua (eu pun mult usturoi, ca asa imi place!), citeva masline, un ardei taiat in bucatele mici si mult oregano.

Mod de preparare: Este foarte important sa asezam sosul si ingredientele corect: nu trebuie sa supraincarcam aluatul, el trebuie lasat sa „respire”, altfel nu va fi moale si pufos! Punem intii sosul, apoi asezam cit mai frumos celelalte ingrediente. Deasupra presaram mult oregano. Daca totul v-a iesit bine, ar trebui sa aveti ceva de genul asta:

0092-pizza-640x480

Punem toata minunatia in cuptor si lasam sa se coaca – dupa propria experienta, in 20 de minute totul ar trebui sa fie gata si sa arate cam asa:

0093-pizza-640x480

Acum taiem pizza in patru si punem cite o bucata pentru fiecare portie (nu mai mult, ca va ingrasati!). Putem sa preparam rapid un sos de rosii dintr-un pahar cu apa, condimente (piper, rozmarin, o frunza de dafin) si o lingura de bulion (daca sinteti innebuniti dupa sosul de rosii), sau putem sa folosim preferatul meu, sosul de soia gata preparat. Alaturi adaugati un pahar de vin sau – daca suportati berea cind mincati (eu nu o suport!) – o halba de bere. Pofta buna!

0094-pizza-640x480

[Nota: sosul prezentat aici se poate folosi cu succes si la alte preparate: de exemplu la paste (numai ca aici, pentru un succes mai mare, va trebui sa adaugam in sos 500 grame carne tocata si prajita in ulei cu ceapa). De asemenea, acelasi sos este foarte bun de folosit impreuna cu piureul de cartofi]

Written by Andrei Stavilă

martie 1, 2009 at 6:00 am

Publicat în Ceaunu' si Cratitza

Tagged with , , ,