Interactiuni

Archive for the ‘Nebunii lor, desteptii nostri’ Category

Oarbă şi frumoasă! Plus o intrebare

leave a comment »

Oare in epoca „political correctness”-ului ar trebui sa spunem ca doamna Justitia nu e „oarba”, ci o  „persoana cu dizabilitati”? Raportat la cazul Romaniei, pare ca se potriveste de minune…

Reclame

Written by Andrei Stavilă

septembrie 25, 2010 at 10:45 pm

Distributive Justice

leave a comment »

[clic pe fotografii pentru a le mari]

Written by Andrei Stavilă

septembrie 5, 2010 at 9:16 pm

Publicat în De pe drum

Tagged with ,

recycle art projects – budapest

with 2 comments

Gumi Bär rataceste prin Budapesta si descopera lucruri noi pe langa care trece grabit. I-ar placea oare lui Arankas? Asa s-a gandit.

Written by Caprescu

mai 4, 2010 at 5:45 pm

Ghicitoare cu idioti

with 5 comments

Va provoc sa raspundeti la urmatoarea intrebare: ce fac persoanele idioate din fotografia de mai jos?

[click pe foto pentru a o mari]

Pentru a va veni in ajutor, propun urmatoarele variante:

(a) se antreneaza pentru Olimpiada de spalat geamuri, faza de Paste

(b) participa la un flash mob in amintirea lui Michael Jackson („Thriller” sau „Beat it”)

(c) au o reactie spontana la auzul vestii ca Ricky Martin e homosexual

(d) se roaga pe model islamic lui Funeriu, apelind crestineste la Sfintul Salariu si Marea Mucenita Prima de Craciun,  folosind psalmul arghezian „De cind s-a intocmit Sfinta Scriptura / Tu n-ai mai pus picioru-n batatura”

(e) none of the above

Cistigatorul va fi anuntat in editia viitoare.

Written by Andrei Stavilă

aprilie 7, 2010 at 8:33 pm

Gimme Skopje not NYC

leave a comment »

Skopje e ca un Don Juan batran, umblat prin lume, care vorbeste vreo zece limbi si seamana cu „The Godfather”. Isi tine doua pachete de Dunhill pe masa, alaturi de berea locala, Skopsko, si o alta gramajoara de tigari ordonate ca niste gloante, tot alaturi, direct pe masa. Le are si prin buzunare, le aprinde cate doua, ca-n film, si le ofera fetelor frumoase ca sa nu-l uite. De-a lungul Vardar-ului, aluneca din cand in cand biciclete cu barbati de cinzeci de ani. Aproape toti poarta ochelari de soare negri, din plastic – pe frunte, pe ochi, sau la camasa. Cand treci podurile, iti canta in urechi binecunoscuta melodie „Macarale” – Don Juan e in mid-life crisis, se transforma, se reconstruieste, se infrumuseteaza cu o moschee, cu o biserica… Poate ca nicaieri nu e mai vizibila imbinarea dintre est (?) si vest (?) decat pe strada, pe maidanul prafuit, prin bazarul albanez. Chiar in noaptea invierii, se-auzeau clopotele de la biserica batand intermitent peste ntz-ntz-ul ritmat din discoteca. Sonor, vizual, Skopje nu se contrazice. Don Juan e fermecator si merge nici calare, nici pe jos. El apartine mai multor timpuri, iar vreme e pentru toate, nu-i nici o graba…

Written by Caprescu

aprilie 6, 2010 at 11:39 am

Publicat în De prin lumea larga

Tagged with

Traiti in Romania

with 5 comments

S-au intimplat anul asta. Au trecut 20 de ani de la Revolutie. Romania secolului XXI. Undeva in Europa, mai pe la margini. Noii cetateni europeni:

La Iasi:

Si la Brasov (via zamo): nu stiu de ce nu merge embed-ul la mine, dar puteti face click aici pentru a vedea un video in care pensionarii se bat pe banane. Si o alta bataie pe banane, tot la Brasov, insa documentata doar in fotografii, aici (via Krossfire).

Written by Andrei Stavilă

aprilie 3, 2010 at 8:01 am

Romii Romani, ai nostrii care vra sa zica…

with 2 comments

Calatoria prin viata romilor continua. Se ajunge in Romania si se povesteste pe larg cam cum o duc  si ce mai fac tiganii nostrii. Inca din primele randuri ( in capitolul dedicat romilor romani din „Roma Journeys”),  aflam ca ai nostrii sunt „lautari” (care vra sa zica mai artisti asa, virtuosi din nastere).  Nu stiu sigur ce fel de romi or fi intalnit autorii cartii „Roma Journeys” prin Stefanesti si Tarnaveni dar capitolul incepe cu „lautarii”. La drept vorbind cui nu-i plac lautarii? Lasi casa, masa si nevasta numai sa-i asculti. Din pacate sunt rari , rari, rari (de parca s-au adunat cu totii intr-un Macondo imaginar).

Paranteza: Imi povestea o baba cu negi in barba si cu mustata sura (intr-un autobuz) ca lautarii au o viata dubla: dimineata umbla prin poietile oamenilor iar noaptea canta la luna de plange tot satul la auzul arcusului sau tambalului lor. Cu alte cuvinte, zicea baba, tiganul lautar tine intr-o mana vioara s in alta gaina. E drept ca nu am vazut eu chiar asa de multe gaini in Romania da’ nici cu tigani lautari nu ploua.  Totusi autorii cartii sustin ca au vazut „lautari” duium („pasarele mii si stele faclii” 🙂 ).

Coperta cartii „Roma Journey” le infatiseaza pe Venus si Mucusoara din Stefanesti stand „fata catre fata” (sau „rost catre rost” pentru cei care prefera limbajul lui Noica)  intr-o fotografie din aia veche cu margini zimtate cum aveau parintii nostrii pe perete imediat dupa nunta. Venus  si Mucusoara erau fani filme indiene si obisnuiau sa se imbrace ca atare. Autorilor le-a placut aroma de „theatrical”  si de vechi, alb-negru, zimtat pe margini,   li s-a parut o fotografie „inspiring”. Au ales asadar sa faca o fotografie la fotografie; una cu mijloacele cele mai „fancy” care sa o contina pe cea originala. Intrebarea e acum, care dintre ele va place mai mult?

Capitolul dedicat romilor romani contine si un „portret de nunta”. E un portret ‘obisnuit’. In multe case din satele romanesti poti gasi pe peretele din „camera de curat” un astfel de portret: el si ea, sprancene desenate pe deasupra fotografiei cu dermatograf , buze rosii, rosii (facute tot cu creion). Bunica mea are o cutie de bomboane veche de prin 70  (din aia din carton dur pe care scrie „Rapsodia”) ticsita cu fotografii de familie. In multe dintre ele, femeile au buzele rosii (chiar daca fotografia este alb-negru). Cred ca mama mea, copil fiind, a avut grija sa le „infrumuseteze” un pic ba cu pixul ba cu stiloul cu cerneala rosie. Asta nu-mi spune decat ca, „dintotdeauna” omul a vrut sa infrumuseteze realitatea 🙂 sau cum spunea un artist cunoscut mai ales dupa 89 ” realitatea e frumoasa daca nu vrei sa impui realului un stil”.

Si pentru ca tot veni vorba despre „infrumusetari”, atat la romi cat si la fratii lor non-romi din Romania, la loc de cinste pe perete (langa  covorul-carpeta cu „Rapirea din Serai”) se gasesc diverse doamne si domnisoare mai mult sau mai putin studioase. Va las pe voi sa interpretati.

Ca sa inchei, nu stiu pe unde s-or fi plimbat autorii cu pricina, dar toate fotografiile din Romania arata niste romi desprinsi parca din filmul lui Emil Loteanu (cel care a regizat nuvela lui Gorki, „Satra”). Cu siguranta nu si-au abatut pasii spre Ciurea (de exemplu) sa imortalizeze palatele  romilor ( pe care le vezi din tren ca sunt foarte mari, cu zeci de turnuri si turnulete, cu limuzine la poarta si cu bucatarese non-rome pe care nu le poti zari din tren). Probabil, autorii or fi auzit si ei zvonuri locale cum ca romii cu palate stau de fapt in cortul din ograda ca sa nu faca mizerie in „casa de curat”. „Casa de curat” e un fel de muzeu; intri , vizitezi si apoi pleci in treaba ta. Se spune ca romii cu stare (si cu dragoste de „frumos”) angajeaza pictori destul de cunoscuti sa le picteze peretii din living room. Artistul nu are insa libertate deplina in a alege subiectul picturii. In topul preferintelor romilor cu dare de mana se afla in ordine descrescatoare: ‘peisaje cu paduri’, ‘caprioara la izor’, ‘focul viu’, ‘eu si familia’, ‘flori si pasari’, ‘natura moarta cu fructe si legume’, ‘lebada’. Dar dupa cum putem vedea in „Roma Journeys”, „pictura murala” e la mare cautare si in casele romilor saraci care nu isi permit sa angajeze un ‘domn pictor’ cu studii la Universitatea de Arte. Chiar si asa, mereu se gaseste cineva din familie sau din sat sa nu lase peretele dezolant de gol, fara prezenta unei incantatoare lebede, perechi de indragostiti pe lac, salcii plangatoare (precum si alte cunoscute simboluri de sorginte romanticista).

Written by arankas

martie 27, 2010 at 12:48 pm