Interactiuni

Archive for the ‘Nebunii lor, desteptii nostri’ Category

Romii din Grecia

with 2 comments

Cia Rinne si Joakim Eskildsen povestesc in prefata cartii lor „The Roma Journeys”, cum ca din 2000 si pana in 2006 au calatorit dintr-o tara in alta, dintr-o comunitate de romi intr-alta, cu gandul de a vedea si trai cu acesti oameni in toata diversitatea lor.  In unele locuri au stat impreuna cu romii cateva saptamani, iar in altele chiar si cateva luni bune. Una dintre calatorii a fost in Grecia.  Dupa ce au trecut cu autobuzul printr-o zona industriala  (intre Aspropyrgos si Elefsina) extrem de poluata  (ca pana si vegetatia era saracita), au inceput sa creada ca e imposibil sa gaseasca „human life” in respectiva zona (chiar daca aveau indicatii clare ca ar trai o comunitate de romi- vreo trei mii de romi greci si albanezi).

La inceput nu au zarit pe geamul autobuzului nici picior de om in peisajul industrial. Doar camioanele care aduceau gunoiul din oras pareau sa tranziteze zona.  Apoi au inceput sa apara imensitatile de gunoi locuite de romi.  „Asezarea” se numeste Nea Zoi (ceea ce  se traduce cu „viata noua”). Dionysia locuieste in Nea Zoi de cand s-a imbolnavit si nu a mai putut sa mearga la cules de rosii si portocale (ca majoritatea romilor din Grecia).  Acum traieste din ce culege de prin gunoi. Boala ei s-a agravat iar tatal sau tocmai a murit „de astm” (Nea Zoi nu este tocmai o statiune balneoclimaterica).   Dionysia a luat „musafirii”  de brat sa le arate un loc precis in mormanul de gunoi: „Aici este locul in care mama mea a disparut acum cativa ani in urma. Un buldozer a trecut peste ea in timp ce ea cauta aplecata prin gunoi”.

Din cand in cand vin in Nea Zoi si politistii (cam cate 150) si scotocesc baracile romilor in cautare de droguri. Procedura este „simpla”: vine politia, cere romilor sa iasa din baraci iar apoi,  cere tuturor  (barbati, femei, batrani, copii)  sa stea in pozitia „culcat”  indiferent de vreme.  Dionysia crede ca politia nu ii vrea acolo in Nea Zoi si de aceea dimineata ii trezeste uneori cu zgomot de pistol. Nu ii pot evacua pur si simplu (pentru ca legea spune ca daca ii evacuezi trebuie sa le oferi „alternative accommodation”) , dar mai baga buldozerele din cand in cand in baracile lor pline de sobolani.  Romii au gasit si o „solutie” pentru a alunga teama de sobolani si a convietui pasnic cu ei : „cand dormim si simtim sobolanii trecand pe langa capul nostru, nu ne speriem ci ne tragem patura peste cap si asteptam ca ei sa plece in treaba lor”.

fotografii de Joakim Eskildsen

Written by arankas

martie 24, 2010 at 10:08 am

Publicat în De prin lumea larga

Tagged with , ,

Romii Finlandezi

with 3 comments

Romii din Finlanda sunt niste aristocrati. Chiar si cei care locuiesc in rulote au gesturi suple si haine demne de recuzita oricarui teatru care se respecta.  Cia Rinne povesteste cum de-a lungul timpului femeile rome din Finlanda si-au dezvoltat propria lor moda, constand in:  fusta din catifea neagra cu un design baroc si bluza cu volane din dantela ornamentata cu margele din slicla. Cand le vezi asa elegant imbracate, gandul iti zboara mai curand la picturile lui Velasquez  ori Rubens si in nici un caz la suratele lor din Europa Est-Centrala sau India.

Se stie ca,  o roma finlandeza poate sa aleaga daca vrea sa  poarte  costumul (puku) sau nu.  Toti romii din Finlanda  o sa-ti spuna  ca,  daca porti fusta din puku chiar si o singura data,  nu mai poti sa te infatisezi fara ea in fata batranilor din comunitate. Daca crezi ca nu esti dispusa sa porti mereu fusta cu pricina mai bine nu o imbraci deloc.  Multe mame isi sfatuiesc fiicele sa nu poarte fusta deoarece acest element vestimentar le expune usor prejudecatilor non-romilor.

Va traduc o confesiune din „Roma Journeys”.  Ritva povesteste: ” Port fusta de cand aveam doar paisprezece ani. Aceasta varsta este nefiresc de frageda pentru a incepe sa porti fusta.  A fost o greseala. Am vrut doar sa o probez acasa in fata oglinzii cand batranii din familie si alti oaspeti au intrat neanuntati in camera. Pentru ca ei m-au vazut cu ea din acel moment nu am mai putut purta haine normale din nou”.  Traditiile culturale ale romilor finlandezi sunt foarte mult influentate de cultul celor batrani. Sunt lucruri despre care nu se poate vorbi niciodata in fata batranilor comunitatii. Pana si inocetul subiect „zi de nastere” este considerat infam. Femeile tinere fumeaza pe ascuns si desi femeile batrane stiu ca ele fumeaza, sub nici o forma nu trebuie sa le si vada.

Romii finlandezi au un cult si pentru curatenie. Totul trebuie sa straluceasca. Hainele trebuie sa fie curate si frumos mirositoare. Chiar si asa sunt discriminati de catre finlandezi. In unele restaurante sunt intorsi din drum de indata ce pun mana pe clanta iar locurile de munca sunt din ce in ce mai putine pentru ei.  Inca din scoala primara uneori li se spune copiilor „tu esti un tigan! Oricum nu vei obtine nici un job”.

Written by arankas

martie 22, 2010 at 12:56 pm

Calatorii in viata romilor

with 10 comments

Mi-am propus sa incep pe blog o calatorie prin viata romilor din Ungaria, India, Grecia, Romania, Franta, Rusia, Italia si Finalnda. Incep cu Ungaria.  Fotografiile pe care le vedeti sunt din Hevesaranyos – un sat din nordul Ungariei- ( mai exact de pe strazile „Viola ut.” si „Ibolya ut”).  Magda isi aminteste cum ungurii din Hevesaranyos au facut mare scandal in 1964 ca nu au vrut tigani in sat si au hotarat sa-i mute pe deal.

Magda: „De cand s-au nascut romii sunt in general priviti ca incarnarea raului, demonicului, lenei si hotiei”. Si  cred ca are dreptate.  De multe ori am vazut cum ii privesc ceilalti: cu dispret, dezgust, teama sau suspiciune de parca romii ar fi incarnarea unui “foreignness” greu de suportat, greu de acceptat ca exista.

Mi-a ramas in minte privirea plina de scarba a unei femei in costum de tafta la vederea unei tiganici tinere si oachese care isi alapta copilul pe marginea unei fantani arteziene (pentru ca tocmai fusese data afara in suturi cu tot cu plod de catre barbatul sau). Oachesa si-a sters lacrimile cu coltul broboadei si a inceput sa-si alapteze copilul acolo, in strada.Femeia in “deux pieces” nu s-a lasat impresionata de lacrimile ei si dupa ce a mai trimis o ultima privire plina de sila mamei si pruncului, s-a grabit sa-si indrepte   pasii pe tocuri cui spre fundatia “Pro Women” (nu de alta… dar acolo lucra ea cu norma intreaga).

Zilele trecute am descoperit o carte despre ei-romii.  Din ea voi alege imaginile (care mi se par mai presus de toate cuvintele care s-au inventat). Cartea se intituleaza “The Roma Journey” (cu texte de Cia Rinne, fotografii de Joakim Eskildsen si prefata de Gunter Grass). Cartea ne arata cine sunt ei, romii: “…they are , from their centuries of experience, in a position to teach us how to cross borders, indeed, to abolish the borders IN and AROUND us” (G. Grass).

Written by arankas

martie 21, 2010 at 12:38 am

Bulgaria „mea”

with 2 comments

Cu ceva timp in urma (acum vreo doua veri), am poposit in Bulgaria (“tara vecina si prietena”).  Scopul si durata vizitei? O scoala de vara oganizata de Plotki pe tema “Changes from Below” (Plotki este o revista multiculturala care aduna scriitori, fotografi si artisti grafici din Europa Centrala si de Est pentru a investiga sfera culturala si sociala a regiunii). Cum plotkistii se ocupa cu strangerea de “zvonuri” -“rumors from around the bloc”- intr-o buna zi, am fost impartiti in patru grupe si trimisi pe teren (la adunat zvonuri bulgaresti :)). Zis si facut! Dar de unde sa incepem? Am demarat cam neincrezatori actiunea “zvonuri” (despre cultura “from below”) urcandu-ne pentru inceput in primul personal spre Veliko Tarnovo. Trenul cu pricina era mai ruginit si mai inmiresmat decat ale noastre (si asta fara principiul mioritic „sa moara si capra vecinului”)  iar pe tot parcursul calatoriei nu am facut decat sa ne stergem fruntea de transpiratie si  sa facem un plan de bataie. Eram cinci (eu, un ceh, un neamt, un ungur si o alta romanca).

Disclaimer:

Ceea ce va povestesc eu despre “tara vecina si prietena” nu se vrea in nici un fel vreo campanie de sustinere a “tezei” ministerului turismului conform careia “Romania acuza Bulgaria de dumping in razboiul ofertelor turistice”. Eu nu m-am dus acolo ca turistul sa fac poze cu ruinele din Veliko Tarnovo sau cu Arbanassi (minunatul satuc cu locuinte hobbite din piatra si ferestre mici, mici). Acum (fie vorba intre noi) nu am rezistat sa nu fotografiez si asta. Ideea e urmatoarea: daca va gandeati sa mergeti in Bulgaria de Pasti sau de 1 mai, sfatul meu este sa mergeti cu incredere si fara prejudecati. Ceea ce va povestesc are legatura doar cu “zvonurile” si cu Bulgaria pe care am vazut-o eu.  Asta nu inseamna ca Bulgaria este numai ceea ce am vazut eu,  dar nici nu inseamna ca Bulgaria este numai ceea ce  se scrie pe ofertele turistice.

Bonus – O reclama la Vodka 🙂

Am coborat din tren in gara din Veliko Tarnovo si primul lucru pe care l-am facut a fost sa luam un “interviu” cu cleaning lady. Ne-a povestit mai mult cu mainile, intr-o engleza numai de ea stiuta, cum vin turistii si pleaca cu trenurile fara sa le pese de mizeria pe care o lasa sa o curate ea cu sarg; ne-a facut o demonstratie de dans popular bulgaresc; ne-a spus ceva despre o stafie  si s-a aratat foarte incantata cand am vrut sa facem o poza de grup cu ea in centru! A insistat sa facem schimb de adrese e-mail. Am si acum in agenda adresa ei de mail (ceva de genul love_75@….)

Prin Veliko am bantuit noi vreo cinci ore (e drept ca mai mult prin periferii decat prin zona turistica) si am ajuns la concluzia sublima ca nu doar francezii incendiaza masini for fun ci si vecinii nostrii.  Am avut „onoarea” sa fotografiem niste masini incendiate „proaspat”.  Nu stiu daca este vreo critica a „neo-capitalismului”  sau vreo „distractie” de sezon estival  ca nu am reusit sa capatam vreo explicatie.  Zvonul  era ca  o femeie geloasa pe amanta sotului, ar fi dat foc la masina acesteia si din greseala s-au aprins si cele din jur.  Am parasit ” marele masacru al masinilor”  si am ajuns in cimitir. De fapt nu eram in cimitir ci pe strazile mici si  prafuite,  unde, pe (aproape)  fiecare poarta se afla un portret sau mai multe a celor decedati. Pe o poarta erau cinci chipuri de decedati (printre care si un copilas de numai 3 ani). Am inceput sa intrebam in stanga si in dreapta ce era cu „decedatii” de pe porti. Am auzit mai multe zvonuri: ca ar fi un obicei unic in Europa prin care familia ramasa in viata se asigura ca cel decedat nu a plecat iremediabil; ca ar fi  o modalitate prin care familiile omagiaza „spiritul tutelar” al casei; ca spiritul mortului ar pazi casa de hoti sau de tigani????

Am luat apoi un alt tren din care am coborat in primul orasel. Ne-am interesat de cel mai ieftin hotel din zona si nu mica ne-a fost mirarea cand am aflat ca si acolo ar bantui nu stiu ce spirite, stramosi etc. Noi nu am simtit nici un fel de “spirite” (e drept ca nici nu ne-am cazat acolo) dar am remarcat poarta “ingenioasa” cu denumirea absolut originala a hotelului: HOTEL (acesta era numele hotelului, scris frumos in metal in bulgara si in engleza).

Sugestie: turistii pot sa-si aplece urechea si la „zvonuri” pentru a avea o excursie mai rotunda si mai aproape de realitatea nedescrisa in ofertele glossy de la agentiile de turism. Poate turistul nu-si doreste nici un fel de contact cu o astfel de realitate (ca el in fond s-a dus in concediu, sa se simta bine si sa „se relaxeze”). In acest caz, acest post nu se adreseaza turistului tipic.

Written by arankas

martie 15, 2010 at 11:49 pm

Publicat în De pe drum

Tagged with , ,

De 8 martie

with 4 comments

Asociatia „Circolo Arci” din Pian de Mugnone, minusculul orasel in care ne-am mutat de o luna, a hotarit sa ofere cadou (sa dea moca, deci) pizza tuturor femeilor. Pe 8 martie, incepind cu orele 8 seara. La ce bomba calorica este insa specialitatea asta italiana, cred ca si pentru un barbat o asemenea oferta, la o asemenea ora, ar aduce mai curind a injuratura.

[click pe fotografii pentru a le mari]

Written by Andrei Stavilă

martie 8, 2010 at 3:00 pm

Kitsch si nationalism

leave a comment »

[click pe imagine pentru a o mari]

Budapesta. Andrassy ut. -zona turistica, cladiri vechi in toate stilurile (de la Neoclasic la Art Nouveau….mai putin Bauhaus). Balcon „special”: colivie, flori din plastic, bibelouri, cap de cerb, Mikey Mouse, Mosi Craciuni cataratori pe sperietoarea de ciori si ….steagul Ungariei (totusi, nu am reusit sa-mi dau seama daca era steagul Ungariei mari sau nu).  Oricum, balconul cu pricina mi s-a parut un punct de atractie turistica care din pacate nu este consemnat in nici un ghid despre Budapesta :).

[click pe imagine pentru a o mari]

Written by arankas

februarie 17, 2010 at 7:43 pm

Street art in Venetia

with 2 comments

[click pe foto pentru a o mari]

„Nu trebuie sa cerem permisiunea pentru a fi liberi!

Mi-ar placea sa vad asa in fiecare oras mare si in fiecare oras mic din fiecare tara unde se discrimineaza pe criterii de sex, nationalitate, etnie  etc. Nici nu mai conteaza daca strica sau nu „imaginea orasului” (si daca orasul este unul turistic, cu atat mai bine!) Mergand spre Venetia am vazut din masina aceste ziduri si mi-a palcut.  Imi pare rau de doua lucruri:

1. ca nu erau mai in centru (ci erau mai curand la periferia Venetiei)

2. ca pozele facute din mers nu sunt mai clare.

[click pe foto pentru a o mari]

Written by arankas

februarie 7, 2010 at 11:39 am