Interactiuni

Archive for the ‘Politica internaţională’ Category

Global Justice?

leave a comment »

(sursa)

„Globalisation has linked the fates of the world’s populations without providing political institutions for just distribution between them. The technology that enables financial elites to move money around the world in immensely profitable ways is irrelevant to the living standards of the vast majority of people (…). The world’s richest 200 individuals more than doubled their wealth between 1994 and 1998, to a sum equal to the income of 41 per cent of the world’s population (…). Three of these super-rich were worth the combined national incomes of the 36 poorest countries. While 1.3 billion people live on less than US$ 1 a day, the disparity between the incomes of the richest and the poorest fifth of the world’s population grew from ratios of 60:1 in 1990 to 74:1 in 1997 (UN, 1999, p.3)” (Bill Jordan and Frank Duvell, „Irregular Migration – The Dilemma of Transnational mobility”, Edwar Elgar, 2002, pp. 242-243)

Written by Andrei Stavilă

Februarie 23, 2010 at 7:00 am

De vazut: „Come un uomo sulla terra”

leave a comment »

Motto: „Per me questa è la giustizia: dare voce a quelli che non hanno il potere” (Dag)

Razboi peste tot. Foamete. Copilul vecinului a murit – nu exista medici in orasul asta. Si atunci pleci din Etiopia. Sau din Eritrea, ori din Sudan. Te urci intr-un camion ticsit cu oameni. „Biletul” e 250 de dolari, destinatia de tranzit: Tripoli, Libia.  Si de acolo, paradisul italian. Atit de plin e camionul , incit nu te poti misca, nu te poti aseza. Unii mor: pur si simplu cad din remorca in plin desert, iar soferul nu are timp si nici chef sa opreasca. Altii mor din cauza secetei – in „pretul biletului” nu este inclusa si apa, iar de luat de acasa nu ai voie. Pe drumul din desert barbatii sint batuti, amenintati cu cutitele, iar femeile violate. Odata ajuns in Libia – daca ai avut norocul sa ajungi – esti arestat de politia locala. Urmeaza iar batai, si – cu toate ca esti negru – esti acuzat de „cea mai mare crima din lume”: „evreule!”. Si esti batut iarasi – pentru ca nu vrei sa iti dai jos lantisorul cu cruciulita de la git (sic!). Stai citeva luni, uneori ani in inchisoare, apoi politia te vinde cu 30 de dinari (da, 30, acelasi numar cu argintii de altadata!) – te vinde intermediarilor, care pentru bani iti promit salvarea, atingerea tarmului italian. Numai ca afacerile trebuie sa prospere – asa ca aceiasi intermediari te vor da din nou pe mina politiei, si politia te va vinde iar… „Am fost arestat de 7 ori si vindut de 5 ori. De fiecare data, pe 30 de dinari”, spune zimbind sec unul dintre intervievati.

[click pe imagini pentru a le mari]

„Nu poti sa treci prin asa ceva si sa ramii intreg la minte”, ameninta o etiopianca frumoasa, inca tinara, desi faţa ei arata mult mai batrina pentru cei 24 de ani. Nici sa te uiti la film si sa ramii intreg la minte nu poti. „Demnitatea umana” e un concept inventat. „Drepturile omului”, vorba lui Arendt, nu sint pentru apatrizi. Pe de alta parte, privirile pline de falsa compasiune ale oficialilor europeni. Si Ministrul italian pentru Afaceri Externe, bucuros ca datorita tehnologiei granitele pot fi mai bine aparate. Un Berlusconi zimbitor si plin de farmec, imbratisindu-se cu Ghaddafi, si spunind apoi senin ce asteapta din partea Libiei: „Più petrolio, meno clandestini!”. Ne tinem granitele bine pazite, nu ne intereseaza ce se intimpla dincolo de ele. Le deschidem doar pentru petrol.

Dag explica de ce nu ii plac pisicile: „Am vazut-o pe pisica noastra, care a fatat si a mincat apoi puiul cel mai slab. Pe ceilalti, pe cei puternici,  i-a ingrijit. Asa face si Italia: daca esti puternic si ajungi in Italia, primesti permisul de rezidenta. Cei slabi insa mor pe drum sau in inchisorile din Tripoli, fiind prinsi cu masinile donate de guvernul italian celui libanez, inchisi in stabilimente construite de italieni, impuscati cu pusti italiene… De asta nu-mi plac mie piscile – pentru ca le vad dintr-o anumita perspectiva…”

Blogul fimlului „Come un uomo sulla terra” (Like A Man On Earth) aici. Puteti comanda filmul, insotit de o carte, la doar 15 euro – aici. Inca mai puteti vedea filmul in italiana, fara subtitrari, pe Youtube: prima parte, a doua parte, a treia parte, a patra parte, a cincea parte, a sasea si ultima parte.

PS1: film vizionat in cadrul Migration Working Group (European University Institute) (10 Februarie 2010)

PS2: Stiu, nu am mai scris de mult – si stiu, am ramas dator cu incheierea unui serial lung si controversat. Din nefericire, activitatea off-line nu imi mai lasa resurse –  de timp si putere – si pentru activitatea on-line. Cindva, voi reveni. In curind, sper. Am facut acum o exceptie intrucit am inteles sa trimit mesajul mai departe – asa cum ne-a rugat unul dintre consultantii filmului, profesorul universitar Alessandro Triulzi.

Written by Andrei Stavilă

Februarie 12, 2010 at 7:00 am

Politica din fasa

with 9 comments

P1240002

Tinerii unguri trebuie sa invete din primele luni de viata cum sa se imbrace asortat cu UE.

Written by arankas

Noiembrie 14, 2009 at 6:46 pm

Despre eroi si morminte (ale tacerii)

with 11 comments

In legatura cu evenimentele din Iran, ma tot gindesc zilele astea la incredibila lipsa de reactie a comunitatii internationale. Aplicind grila de lectura simptomatologica, medicala, putem descoperi in spatele tacerii miscarile complexe si, fara a exagera, infricosatoare de pe scena politica a lumii.

Odata cu debutul erei Obama, colosul american s-a intors, asa cum toti previzionam, in si pentru sine. Doua razboaie semnate deloc indescifrabil de mina Presedintelui Bush – doua razboaie corecte, in ciuda erorilor uriase de management al comunicarii intre administratia republicana si publicul larg, domestic si mondial – au taiat orice avint justitionar al electoratului de peste Ocean. Colac peste pupaza, criza economica a umplut paharul, sfisiind pentru totdeauna uniforma stralucitoare a jandarmului international. Intre America virfului de lance in razboaiele din Kosovo, Afganistan si Irak si America actuala s-a creat o prapastie uriasa. Inainte, Unchiul Sam batea cu pumnul in masa si majoritatea restului lumii executa, fie si mormaind in barba. Acum, unchiul s-a transformat intr-un mosneag slab, cu vocea pierduta pe drumul mormintului in care se va odihni.

Multi au speculat momentul prielnic. In primul rind Rusia, care pina mai deunazi era, politic vorbind, o umbra a fostei Uniuni Sovietice; insa si aici avem creata cu viteza supersonica o prapastie uriasa intre Rusia neputincioasa in fata autonomiei provinciei Kosovo si Rusia actuala. Totul a inceput evident cu ruperea Georgiei, a continuat cu gazul ucrainean si revolutia Twitter din Moldova:  din fiecare conflict Rusia a iesit mai puternica, sfidarea comunitatii internationale si a Americii a devenit din ce in ce mai violenta. Un alt candidat aplica in acesti ani pentru job-ul de jandarm international, si teama mi-e ca o putem incurca rau de tot. Iarasi.

Aceeasi slabiciune americana a fost speculata, surprinzator, atit de evrei, cit si de palestinieni. Obama a inteles sa sustina mult mai vehement crearea unui stat palestinian, ceea ce evident i-a facut pe viitorii cetateni ai Palestinei sa-i sfideze pe fata pe israelieni. La rindul sau, guvernul statului evreu, odata un umil catelus pe linga administratia republicana, s-a transformat imediat in dulau feroce: refuza propunerile americane, iar orgoliul ranit in urma ruperii simbolice a parteneriatului strategic milenar care a durat 50 de ani nu poate avea decit consecinte negative.

Si alte state speculeaza momentul. Chinezii impusca si acum, nestingheriti, budistii din Tibet, iar Coreea de Nord s-a apucat iarasi de teste nucleare, afisind o indiferenta sfidatoare fata de comunitatea internationala. In sfirsit, Iranul este un alt stat care profita din plin de slabiciunea politicii externe americane. Daca pina la sfirsitul mandatului Bush diversele zvonuri privind o iminenta invadare a Iranului de catre coalitia americano-israeliana erau menite a-l face pe Ahmadinejad macar atent si circumspect, acum fiara sprijinita puternic de clericii asa-zisei „democratii religioase” se poate dezlantui in toata splendoarea ferocitatii sale. Deocamdata, doar in politica domestica. Foarte curind, si in politica regionala.

Are sens sa mai vorbim despre Europa? Shiopatind ca de obicei, tremurind de teama lipsei gazului iarna si a crizei economice tot timpul anului, sfisiata de rivalitati interne, preocupata obsesiv de promovarea unei conventii juridice care nu mai este decit o umbra a – din nefericire! – raposatului proiect de Constitutie comunitara, ciuntita de prostul sistem electoral care asigura reprezentare in Parlament nu numai a partidelor extremiste, dar si a partidelor care militeaza pentru ruperea ei (cazul Partidului National Britanic), sau a partidelor fara scopuri politice clare (Partidul Piratilor) – ei bine, Europa este consecventa in pastrarea propriei imagini: cea a carutei la care trag 27 de cai, fiecare in directii diferite.

Tacerea comunitatii internationale (a tarilor care conteaza, adica America, Japonia si tarile europene) in ceea ce priveste evenimentele recente din Moldova sau cele actuale din Iran este un simptom. Un simptom al putregaiului interior, al oboselii acumulate, a lipsei de putere. Ca orice alt mare imperiu din istorie, imperiul statelor occidentale, liberale si democratice incepe sa scirtiie. Iar barbarii terorii si hienele totalitare isi ascut dintii, in asteptarea loviturii finale. O lovitura finala care ne va izbi rapid, asa cum glontul ticalos a muscat din pieptul lui Neda Agha-Soltan cu doar doua zile in urma. Adevaratii eroi – naivi, ca orice eroi! – se afla nu in interiorul granitelor imperiului vestic, ci in afara lor. Ei sint eroi intrucit cred cu tarie intr-un vis in care noi sintem prea obositi sa mai credem. Astazi, eroii sint tinerii iranieni care mor pe strazile Teheranului. Mormintele sintem noi.

[Un filmulet propagandistic anti-occidental facut de serviciile secrete iraniene puteti vedea aici. Sa vedeti cit de rele sint conferintele stiintifice internationale, si ce bun cetatean esti atunci cind iti torni fratele. Multumesc, Stefan!]

Written by Andrei Stavilă

Iunie 22, 2009 at 11:07 pm

Republica Moldova: urmarile

leave a comment »

Written by Andrei Stavilă

Aprilie 10, 2009 at 9:40 pm

Comunicatul de presa al Partidului Comunist din Moldova

with 3 comments

[Nota: rindurile de mai jos NU sint o bataie de joc si NU trebuie vazute ca atare. Ele au fost inspirate de nebunia si delirul progresive ale autoritatilor de la Chisinau. Informatiile principale au fost preluate de aici si aici]

Dragi tovarasi si pretini jurnalisti,

Republica Moldova a facut in aceste zile noi pasi catre civilizatie si progres, democratia noastra multilateral dezvoltata demonstrind intregii Iurope ca votul popular al oamenilor muncii nu poate avea decit ca rezultat material-stiintific izbinda comunismului asupra capitalismului salbatic romanesc.

Tovarasi, avem astazi dovezi solide ca evenimentele de marti au fost organizate si manipulate de agenturili straine, comandate de forte neprietene romanesti. Pe ziduri s-au gasit inscriptii in limba romana, si cum in tara noastra toata lumea vorbeste numai limba moldoveneasca stramoseasca, iata o dovada limpede de implicare a cetatenilor straini in manifestatiile huliganice de acum doua zile. Prezenta persoanelor straine este exceptionala, si arata clar si evident implicarea Romaniei. Cum in Republica Moldova nimeni nu detine cetatenie dubla romana si moldoveana, si cum nici un tovaras moldovean nu este casatorit cu un purtator al pasaportului romanesc, prezenta cetatenilor capitalisti romani in Republica Moldova nu poate fi decit o dovada imbadubitabila a implicarii agenturilor straine in evenimentele destabilizatoare de acum doua zile.

De asemenea, persoanele tinere care studiaza in Romania au fost cele mai agresive pe timpul protestelor anti-nationale si anti-comuniste. Noi stim ca studiaza in tara alaturata, le-am pus pe frunte la granita stampila cu cerneala invizibila, descoperirea iepocala a fratilor nostri mai mari, tovarasii rusi.

Inca o data, folosirea simbolurilor alte state ne indeamna sa deducem ca elementele destabilizatoare doresc cel mai rau lucru posibil pentru tarisoara noastra: unirea cu Romania si intrarea in Uniunea Europeana. Mai grav, exista si alte state implicate: cetateanul Mbele Mbele Macumba folosea simbolurile altor state (fiind imbracat in costumul popular al tarii sale sud-africane) in timp ce se afla in mijlocul manifestantilor. Din fericire, serviciile noastre secrete au reusit sa-l captureze si infractorul va fi judecat pentru tentativa de destabilizare a simbolurilor nationale prin expunerea la simboluri straine.

O alta categorie de infractori, cei pe care ii numim teroristi, sint jurnalistii romani. Din fericire, tovarasii graniceri au dat dovada de strasnicie si i-au intors acolo de unde au venit. De asemenea, caile capitaliste de comunicare precum internetul si telefonul mobil au fost cu succes intrerupte. S-a terminat cu Revolutia Twitter. Ne-am reintors la metodele comuniste, tovarasi, cele cu adevarat indragite de oamenii muncii cinstiti: mesajele scrise pe hirtia legata de piciorul porumbelului.

Astazi, tovarasa prim-ministru Zinaida Greceanîi a dat dovada de mare deschidere europeana si de dragoste inflacarata de drepturile omului, preluind metode moderne, europene de tratare a demonstrantilor – si anume, amenintarile cu folosirea inofensivelor arme de foc. Tovarasa a mai declarat ca cu banii folositi pentru refacerea Parlamentului si Presedintiei ar fi putut face multe lucruri frumoase pentru tara si tinerii ei: de exemplu, sa cumpere niste gipuri Audi Q7 pentru membrii partidului Comunist, ca acestia sa poata avea mai multa grija de tineri.

Tovarasi, in aceste momente grele sa ne intoarcem privirea catre fratii nostri de la rasarit. Si sa nu uitam deviza noastra: „Medvedev si poporul rus / Libertatea ne-a adus!”

Written by Andrei Stavilă

Aprilie 9, 2009 at 10:29 pm

Republica Moldova: prohodul

with 15 comments

Daca ieri cintam recviemul Republicii Moldova, astazi intram direct in recitarea psalmilor specifici prohodului. Nu e de ris. Ceea ce urmeaza sa aflati intrece limitele imaginarului.

Ieri, zeci de mii de moldoveni se aflau in pietele Chisinaului, protestind. Multimea cucerise – la propriu! – sediile Presedintiei si Parlamentului. In acest moment, liderii celor trei partide de opozitie care au prins Parlamentul (Alianta „Moldova Noastra”, Partidul Liberal Democrat din Moldova si Partidul Liberal) au intrat la negocieri cu presedintele Vladimir Voronin. De aici incepe ticalosia, tradarea si decaderea celor trei personaje care au avut pentru citeva momente in mina schimbarea viitorului Republicii Moldova: Serafim Urechean (AMN), Vlad Filat (PLDM) si Dorin Chirtoaca (PNL).

Puteti urmari cele trei filme ale negocierilor (postate pe YouTube) aici (mai exact, aici). Veti vedea un Vladimir Voronin sigur pe sine si trei lideri ai opozitiei aflati intr-o continua, jalnica defensiva. Voronin parea un diriginte care-si cearta elevii vinovati de o boacana, sau un popa dojenindu-si enoriasii ca au preacurvit in post. Caracterul intilnirii este dat insa de tonul miselesc si politic bine ales al presedintelui: el nu cearta, nu urla, nu ameninta, ci dojeneste blind. Citez din memorie: „oameni buni, daca as discuta cu strainii as discuta altfel, dar asa sintem intre noi, ce naiba… Sintem concetateni ai aceleiasi tari, sintem de-un singe… nu e frumos ce ati facut… de ce nu ati asteptat sa vedem rezultatele finale ale alegerilor… nu e bine sa distrugem… Sintem de-un neam, haideti sa construim impreuna tara!” In tot acest timp, cei trei lideri ai opozitiei isi cereau umili scuze, se disculpau, ca ei nu au dorit nimic rau, au incercat sa stapineasca multimile, ca huliganii… Da, liderii opozitiei ii faceau huligani si „provocatori” pe cei care i-au sustinut, pe cei care i-au trimis in parlament, pe cei care au constituit motivul pentru care ei trei se aflau in fata lui Voronin, pe cei care le-au oferit sansa sa schimbe viitorul unei intregi tari! A urmat apoi Marian Lupu, presedintele Parlamentului Republicii Moldova, care i-a luat si el la rost pe Urechean, Filat si Chirtoaca: tinerii astia din piata sint de capul lor, nu va dati seama, unii sint acolo fara stirea parintilor, pot pati ceva rau, nu e normal sa nu va pese de ei… Cei trei se uitau in pamint – rusinati, vinovati, fara glas, distrusi.

Voronin isi dojenea elevii, copiii lui, si nu stiu de ce imi amintesc acum ca Elena Ceausescu, dupa ce cuplul dictatorial a fost prins, vorbea cu cei din jurul ei la fel: mai copii, v-am fost ca o mama, v-am dorit binele… Tatuca Voronin si-a pedepsit copiii neascultatori, trimitindu-i la coltul rusinii.

Sa fii sprijinit de o multime de zeci de mii de oameni si sa intri la negocieri cu capul plecat arata culmea impotentei si, de data asta, chiar culmea tradarii. Tinerii din strada au fost tradati de liderii impotenti si speriati, care au plecat de la asa-zisele „negocieri” cu coada intre picioare. Asa au pierdut cei trei momentul in care puteau schimba radical viitorul tarii lor. Voronin, aproape inexistent ieri, si-a luat avint si astazi a devenit Zmeul Zmeilor: a pus Romania la zid ca fiind sursa protestelor si capul rautatilor, a introdus vizele pentru cetatenii romani, l-a expulzat pe ambasadorul Romaniei la Chisinau, si a amenintat ca in cazul repetarii evenimentelor de ieri autoritatile vor face uz de forta, chiar daca e posibil sa fie varsare de singe (sursa). Voturile, evident, nu vor fi renumarate (aici). Si e doar inceputul. Autotitatile comuniste au iesit mai puternice din evenimentele de ieri decit erau inainte de alegeri. De acum, se dovedeste adevarat ceea ce spuneam ieri: singurul mod in care se mai poate schimba ceva in Republica Moldova este unul singeros, precum in Revolutia romana din decembrie 1989. Dar, dupa ceea ce scrie de la fata locului Cristian Ghinea (aici) se pare ca nu are cine sa faca o asemenea revolutie. E misto sa vii la manifestatie, sa cinti, sa strigi si sa-ti faci poze cu un scut capturat de la politisti, dar e naspa sa te pui in pericol. Asa ca mai bine mergem acasa, petrecerea s-a terminat. Citi se vor stringe azi in pietele Chisinaului? De ce au plecat acasa aseara?

Ai asezat, Doamne, pe roaba ta Republica Moldova intr-un loc intunecat, intr-un loc fara verdeata si fara odihna, in care au navalit toata durerea, intristarea si suspinul. Si din care au fugit toata libertatea, toata speranta si toate drepturile omului. Dumnezeu s-o ierte!

[Un comentariu pertinent pe tema asa-ziselor negocieri gasiti pe blogul lui Ion Marandici – aici. Va sfatuiesc sa cititi zilnic acest blog: Ion se ocupa de political science si este un fin observator al evenimentelor din propria sa tara]

Written by Andrei Stavilă

Aprilie 8, 2009 at 12:02 pm