Interactiuni

Archive for the ‘Toma cu sopirla’ Category

Bunicul meu

leave a comment »

Ar fi implinit 93 de ani. Astazi.

tata-icu-andrei

Written by Andrei Stavilă

februarie 14, 2009 at 3:33 pm

Publicat în Gânduri

Tagged with , ,

Cititorilor mei

with 4 comments

Motto: „Cind cineva ma lauda, sint ingrijorat: daca va descoperi ca nu ma ridic la inaltimea asteptarilor sale si va fi dezamagit? Cind cineva ma critica, sint linistit: sint mai bun decit crede el” (Constantin Noica, Jurnal Filosofic, citat din memorie)

In primele luni ale existentei acestui blog prietenii mei non-filosofi m-au acuzat ca port prea des „discutii inalte”. Mi-au spus – si i-am inteles – ca asteapta de la acest blog mai multe stiri personale: fiind departe, doreau sa afle mai mult si mai des despre ceea ce fac si locurile prin care merg. Un adevarat jurnal pe blog, daca vreti. Asa ca am inceput sa scriu nu numai despre subiecte filosofice si nu numai in engleza.

Cu parere de rau pentru ei insa, am renuntat repede la asemenea practica: numarul cititorilor crescuse la o medie de 150-200 unici pe zi, si nu prea imi venea la indemina sa imi expun viata unei audiente pe care nu o cunosc. In plus am citit bloguri, am invatat ce inseamna sa fii blogger. Si inca mai invat. De la un „site” axat pe propria-mi viata si asezonat cu unele discutii mai mult sau mai putin „inalte”, Andruska’s blog a devenit un forum al ideilor care-mi trec prin cap, o posibilitatea uluitoare de a ma exprima si de a ma exprima liber. Cine ma cunoaste, stie ca inca de pe vremea liceului scriam articole pentru diverse ziare si reviste tocmai din aceasta nevoie aproape bolnava pe care o am de a ma exprima liber.

Acum, unii considera ca scriu numai prostii. N-as crede. Am inceput un serial („Filosofia politica pe intelesul tuturor”), unde incerc saptaminal (cu unele intreruperi, in functie de timp) sa explic lucruri pe care eu le consider a fi un bagaj de cunostinte esential pentru un cetatean mediu al unei tari democratice. De asemenea, exista un alt serial saptaminal (Ungaria, my love) unde incerc, prin experienta personala, sa schimb modul de gindire al romanilor despre unguri. Mai am si alte seriale in cap, iar in functie de timp ele se vor materializa, sau nu. In al treilea rind – si ma incapatinez sa cred ca asta e calitatea de baza a blogului meu – incerc sa promovez toleranta si dezbaterea normala de idei. De exemplu, am incercat de citeva ori sa propun o discutie corecta si civilizata intre persoanele religioase si atei. Am incercat sa conduc totul spre un final in care unii sa se respecte pe altii si sa isi respecte reciproc ideile, fara sa se jigneasca sau sa se considere „damnati pe vesnicie”, respectiv „posesori ai unei gindiri medievale”. E drept ca nu am reusit, si imi asum acest esec in totalitate. O alta dezbatere importanta a fost aceea privind homosexualii. Un alt esec din perspectiva intilnirii dialogice pe care mi-l asum. Eu insa am invatat din aceste esecuri, si cred ca incercarile mele au fost mai importane decit esecurile inregistrate.

De ce nu scriu exclusiv despre „subiecte inalte”? Din doua motive. In primul rind, incerc atit cit se poate sa lucrez zilnic in domeniul pe care mi l-am ales; nu  e usor, mai ales atunci cind esti cuprins de exasperare si nimic nu iti mai provoaca placere (prietenii stiu  de ce!). Ca atare, dupa orele respective de munca nu sint omul care sa se uite la un film de Bergman ori Tarkovski (prefer Antonioni, Kurosawa sau Kusturica), ori sa scrie pe blog despre ideile la care a ajuns dupa lecturarea cu creionul in mina a unui text filosofic dur. Imi pare rau, in cazul in care ati crezut ca sint un intelectual de rasa trebuie sa va dezamagesc. In al doilea rind, pentru ca da, am momentele mele de trivialitate, momente delicioase la care nu doresc sa renunt. Ma gindesc, de pilda, sa incep un serial pe blog despre mincarurile pe care le fac – intrucit bucataria este una din pasiunile mele, si observ ca multe lume se plinge ca nu poate realiza o reteta sau alta, pentru ca nimeni nu explica simplu, pe intelesul tuturor, si in plus multe retete cer timp, sint complexe, ori necesita ingrediente greu de gasit. Vreau sa contrazic aceasta opinie si vreau sa ajut. De asemenea, imi place sa comentez unele stiri din ziare care ma amuza, ma intristeaza, ma revolta sau ma bucura. Multe din aceste subiecte sint triviale si mi se pare normal sa fie asa. Sint om, nu sint filosof in turnul de fildes, nici intelectual fin care sa discute cu prietenii la bere exclusiv despre literatura rusa sau sud-americana. Daca cineva m-a considerat vreodata astfel, regret dezamagirea pe care i-o provoc.

Iarasi, mi s-a spus ca nu mai sint citit de cind blogul meu a devenit „comercial”. As ruga persoanele respective sa se uite in header-ul si sidebar-urile blogului. Vedeti vreo reclama? Nu. Nu cistig bani, deci nu e un blog comercial. Traficul ma intereseaza, as fi ipocrit sa nu recunosc. Ma maguleste sa vad ca tot mai multe persoane ma frecventeaza, dupa cum ma bucur sa vad, de pilda, ca blogul meu e in primele 2000 din 20.000 de bloguri din Romania (Zelist), sau  ca media lungimii vizitelor ajunge la 3-5 minute, in functie de luna (sitemeter). Dar daca cineva crede ca scriu despre una sau alta doar pentru a face trafic (in conditiile in care nici nu cistig nimic din acest trafic, si nu prea cred ca voi cistiga vreodata, intrucit am alte lucruri mai importante pentru mine de facut decit sa stau 20 de ore pe zi pe blog, precum VIP-urile blogosferei) atunci persoana respectiva are o problema de logica, si nu vad de ce ar trebui sa ma justific mai mult.

Blogul acesta este, cel putin deocamdata, o oglinda a ideilor mele, a ceea ce sint eu acum. Cu bune si rele, cu idei interesante sau triviale. Cu bucurii (atunci cind un cititor ma felicita pentru un post prin mail sau printr-un comentariu direct pe blog) si cu tristeti (atunci cind un post considerat de mine important nu atrage atentia nimanui). Daca acest blog nu va place, e simplu sa nu ma cititi: frecventarea online, ca si cea offline de altfel, este la libera voastra alegere. Iar daca m-ati citit vreodata, imi cer sincer iertare pentru timpul pe care vi l-am luat.

Written by Andrei Stavilă

februarie 11, 2009 at 1:20 am

Politia rutiera – asa da!

with 2 comments

In sfirsit, politia rutiera cauta o formula legala prin care sa interzica detectoarele de radar. De mult timp spun ca aceste detectoare trebuie interzise. Ma bucur ca, in sfirsit, s-au trezit si oamenii legii!

Written by Andrei Stavilă

februarie 5, 2009 at 3:00 pm

Filozofie.ro

leave a comment »

Adrian Ciubotaru vrea sa promoveze filozofie.ro. Si bine face. Cum ideea este excelenta, iata popularizez si eu teaser-ul:

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 26, 2009 at 9:10 pm

Publicat în Gânduri, Lupte socio-culturale

Tagged with ,

La notar

leave a comment »

Ma aflam deunazi intr-un birou notarial, pentru legalizarea unor traduceri. Notarul incerca sa-i explice omului aflat in fata mea ca nu are toate actele in regula pentru a-si pune casa lui (dar a carei proprietar era o matusa) pe numele sotiei – chiar daca matusa e de acord.

Notarul: Matusa dumneavoastra se poate razgindi oricind, va puteti certa…

Clientul: Nu, doamna, nu sintem noi o familie din acelea…

Notarul:Hai, dom’le, mai lasa-ma. De cind sint in bransa am vazut atitea, cit nici nu va puteti inchipui. Eu nici in sotul meu nu am incredere, cum sa am in matusa dumneavoastra?

Trei intrebari imi vin in minte:

1. Care este legatura intre proliferarea uluitoare a legilor (avem legi practic pentru orice, si inca se inmultesc) si relatiile umane? In ce sens prima poate schimba perceptia noastra asupra ultimei, si invers?

2. Daca vrei sa vezi adevarata fata a speciei umane, raul cel mai mare de care este omul in stare, nu cumva cimpul de lupta devine irelevant in fata salii de judecata, a cabinetului notarial sau avocatesc?

3. Cum schimba meseria pe care o avem perceptia noastra asupra unor largi parti din experienta cotidiana? Cum vede un avocat relatiile inter-umane? Mai poate fi el naiv? Cum vede un ginecolog dragostea fizica? Mai e in stare un critic literar sa simta, citind un roman, placerea pe care o simt eu, ca simplu amator? Cum percepe un preot, sau un medic legist, masca mortii?

Written by Andrei Stavilă

decembrie 19, 2008 at 9:56 am

Basescu si intelectualii sai

leave a comment »

Blogescu imi lanseaza o provocare faina: cum vad relatia dintre Basescu si intelectualii care il sustin? Mai ales tinind cont ca respectivii intelectuali par sa fie cei care stabilesc trendurile in cultura romaneasca…

Din pacate nu am timp acum sa scriu mai mult, ma aflu la un netcafe. Voi reveni. Pina atunci insa, pot spune doar atit: mult timp se cerea interventia intelectualilor in viata publica. La alegerile din 2004 ei au iesit – in sfirsit! – din turnul de fildes si au sustinut Alianta DA. A urmat episodul cu condamnarea (SIMBOLICA!, a) comunismului. Si cu injurarea PNL-ului, la pachet cu ridicarea in slavi a PDL-ului si a sefului sau marinar. Aici a intervenit scurt-circuitul. Chiar cred ca intelectualul trebuie sa aiba o functie critica in societate. Functia critica nu inseamna propaganda. Si eu l-am sustinut, chiar la nivel emotional, pe Basescu in 2004. Am votat, cu inima, alianta DA. Ce s-a intimplat pe urma m-a dezamagit cumplit.

Astept de la intelectuali, si mai ales de la cei care stabilesc trenduri, sa-si pastreze functia critica. Sa sustina un candidat sau un partid atita timp cit cred ca e alegerea buna – dar sa ramina critici in continuare. Si sa recunoasca atunci cind gresesc. Este ceea ce au facut Andrei Plesu, Renate Weber  si Mircea Dinescu, la rubrica „asa da”. La rubrica „asa nu”,  cazul Traian Razvan Ungureanu a atins, din punctul meu de vedere,  limita penibilului. De fapt, nu cred ca pot spune mai mult decit a spus Doru Buscu in acest excelent articol.

Blogescu, nu ma consider un liberal, ci – in mare, in foarte mare! – un libertarian de stinga. Mai multe amanunte aici. Si sint foarte trist ca PNL-ul a ajuns pe mina grupurilor de interese economice care nu au scrupule (ca altfel, orice partid este sustinut de grupuri economice).

Written by Andrei Stavilă

decembrie 17, 2008 at 4:28 pm

La multi ani, Claude Lévi-Strauss!

with 3 comments

Foarte repede, ca-s pe fuga: via Stefan, am aflat ca ieri (28 noiembrie) Claude Lévi-Strauss (n. 1908) implineste 100 de ani! Nu stiu sigur in ce conditie fizica si mentala se afla, dar daca e la fel precum a fost Gadamer (1900-2002), atunci e de-a dreptul induiosator – si, in acelasi timp, de invidiat. La multi ani, si va las cu sarbatoritul!

[Si pentru ca tot am vorbit de maestrul Gadamer, il puteti vedea pentru citeva secunde la sfirsitul acestui reportaj despre cabana lui Heidegger]

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 29, 2008 at 10:36 pm