Interactiuni

Posts Tagged ‘1 mai

Ungaria, my love (14). Concertul, toaleta si gunoierii

with 5 comments

Din seria „Varu’ Maftei / Ma ia cu dinsul la concert” (numai ca de data asta varu’ Maftei au fost Arankas si C.), o sa va povestesc cum a fost seara de 1 Mai. Gödör este un bar mare, cu terasa pe masura, asezat strategic in chiar buricul Budapestei, sub o parte din Erzsebet ter (parcul de linga statia de metrou Deak Ferencz ter). Da, ati citit bine, am spus „sub” parc, intrucit barul este subteran, iar o parte din acoperisul sau, construit din sticla, este de fapt podeaua piscinei din centru. De obicei, in serile de week-end sau cind este sarbatoare se aduna multe lume in Gödör, si poti avea surpriza sa asisti la doua-trei concerte simultan, in zone diferite ale barului.

De data asta ne-am asezat la o masa linga scena mica, si in curind au aparut cei de la Manökken Proletarz („Manechinele proletare”): putin cam slabuti pentru gustul meu, dar totusi nu fara unele sclipiri (ca exemplu, ascultati doua piese mai acatarii aici si aici). Partea proasta a fost ca in spatele nostru se afla o boxa imensa. Norocul meu ca, asemeni mosilor, obisnuiesc sa umblu cu antinevralgicul la mine 🙂

Apoi am lasat masa in grija unora mai putin doritori de zbenguiala si ne-am mutat in sala mare, unde tocmai incepuse sa concerteze trupa Kistehén (adica „Little Cow”, sau mai pe romaneste „Vacuța”). O trupa rock cu influente gipsy, poate asemanatoare cu Phoenix ca influente si autoritate, insa evident cu o linie melodica mai moderna. Sala, in ciuda marimii ei, era neincapatoare, si cu greu te puteai strecura printre tinerii dezlantuiti. Recunosc, ritmul ne-a prins si pe noi, desi nu intelegeam o boaba din versurile lor (ce-i drept, C. ne mai spunea din cind in cind cam despre ce cintau). Oricum, pentru mine trupa a fost o descoperire remarcabila, si o recomand cu mare caldura ca unul dintre brandurile muzicii rock autohtone (ascultati ceva fain aici, aici, aici, aici, aici si aici; si ii vedeti intr-un show TV aici).

O experienta cu adevarat ciudata a fost insa vizita facuta toaletei; desi pentru ambele sexe incaperile sint destul de mari, in seara respectiva era o aglomeratie greu de imaginat. Si cum la toaleta pentru femei se facusera doua rinduri mari, unele domnisoare stateau la coada la toaleta barbatilor – ca na, barbatii oricum termina – ca intotdeauna! – mai repede 🙂  Buuun, acuma nu ar fi fost mare brinza, ca erau doua „separeuri” si la barbati, insa coada incepea din zona pisoarelor, iar domnisoarele nu pareau nici stingherite, nici deranjate de priveliste (si sa nu credeti ca se uitau rusinate la tavan). Mai mult, intre cele doua rinduri de pisoare (care, evident, operau la capacitate maxima) existau doua grupuri mici de tineri si tinere care discutau si beau bere… Si credeti-ma ca budele nu aproximau intocmai idealul curateniei!

Transfigurat de experienta tocmai povestita, m-am intors la Kistehén, am mai dat din cap pe citeva melodii (ceea ce mi-a provocat astazi obisnuita durere musculara in zona gitului) si, cum atmosfera era incendiara nu numai la figurat, ci si la propriu, am iesit afara, in Erzsebet ter, la o gura de aer si una de vin (caci vinul dupa bere e placere, evident!). Nu mica mi-a fost mirarea sa vad angajatii primariei (sau, ma rog, ai firmelor de salubritate care au contract cu primaria) cu sacii in mina, curatind gunoaiele lasate de petrecaretii oameni ai muncii! Am crezut ca am halucinatii: mi-am frecat ochii, mi-am dat o palma sa ma trezesc si m-am uitat la ceas: da, trecuse un sfert de ora dupa miezul noptii! Iar daca ne intrebam cind vom vedea asa ceva si in Romania, probabil trebuie sa facem trecerea la capitolul „cind o face plopul pere si rachita micsunele”…

Written by Andrei Stavilă

mai 2, 2009 at 9:39 pm

1 Mai: sarbatorim ceva?

with 9 comments

Ziua muncii (sau, ma rog, Ziua Internationala a Muncitorilor, daca vreti) se sarbatoreste astazi in mai toata lumea, desi nu stiu sigur daca cei mai multi indivizi chiar inteleg ce anume celebreaza cind ies la gratar prin imprejurimile oraselor. La o prima vedere, sarbatorirea muncii ca atare (activitatea presupusa a innobila omul) imi face pur si simplu scirba. Departe de a te innobila, munca te degradeaza, te supune vointei celorlalti (indiferent ca e vorba de vointa sefului sau de cererea pietei), intr-un cuvint: te face sclav.

De ce nu putem trai si fara munca? Aici, creationismul si evolutionismul isi dau mina frateste: ambele preamaresc presupusele calitati ale muncii. Daca munca este initial o pedeapsa a lui Dumnezeu (Adam si Eva nu mai traiesc in Rai – unde isi ocupau toata ziulica mincind fructe si facind sex – ci pe pamint trebuie sa munceasca pentru a trai), in final se dovedeste calea catre indumnezeire (sa nu uitam totusi ca lenea nu este privita cu ochi buni de crestinism). Cit despre evolutionism, el vede capacitatea omului de a munci direct legata de dezvoltarea capacitatilor cognitive. Cu alte cuvinte, daca n-am fi muncit am fi ramas la nivelul maimutei din care descindem.

Si totusi, ce intelegem prin munca? Vreau sa delimitez clar acum ce inteleg eu personal prin acest termen: este activitatea pe care o prestezi pentru a putea trai sau in vederea dezvoltarii activitatii pe care o vei presta pentru a putea trai (in ultimul sens, si munca elevului este munca in adevaratul sens al cuvintului). Tot ceea ce faci si care nu are legatura cu cele doua activitati mentionate nu poate fi considerat drept „munca”. Doua exemple. Daca la liceu am fost obligat sa citesc Marin Preda, citirea acestui autor (daca l-as fi citit) s-ar fi numit „munca”; daca acum citesc Marin Preda pentru ca pur si simplu asa mi-a venit mie cheful, atunci nu inseamna ca muncesc. La fel, daca sint timplar si fac scaune, traind de pe urma acestei activitati inseamna ca muncesc (indiferent ca am un sef sau sint propriul meu sef). Daca insa fac scaune de placere, ca nu pot trai altfel (sau pitici de gradina, as a matter of fact), daca nu imi pasa de vinzarea lor, atunci nu muncesc.

In acest sens al definitiei termenului munca, eu unul urasc munca si ma chinui s-o eludez. Desi am avut perioade in care am muncit ca nebunul – si probabil asemenea perioade vor mai fi – incerc pe cit posibil sa nu muncesc. Pentru ca  munca in sensul definit de mine nu innobileaza, ci degradeaza. Nu te face stapin pe tine insuti, te face sclav. Chiar daca iti ofera conditiile financiare unui trai decent, tocmai traiul decent iti ascunde cit de sclav esti, in fapt.

Si tocmai din acest motiv nu sint tocmai impotriva sarbatorii zilei de 1 Mai. De fapt, astazi comemoram lupta pentru ziua de munca de 8 ore. In conditiile in care indivizii (inclusiv femeile si copiii) munceau intre 10 si 16 ore pe zi, cite sase zile pe saptamina, Robert Owen a formulat in 1817 principiul „opt ore munca, opt ore recreatie, opt ore odihna” (aici). Asta sarbatorim astazi, si nu diverse alte timpenii sau intelesuri subversive impuse de diversele internationale socialiste, care au acaparat sensul zilei de 1 Mai. Si daca sarbatorim astazi lupta pentru opt ore de munca pe zi (deci pentru un volum de munca mai mic), de ce nu am sarbatori si idealul unor inca si mai putine ore? Prin ziua muncii sarbatorim, de fapt, dorinta omului de a munci mai putin, de a scapa din sclavie. Pentru toti cei care-mi impartasesc idealul, La multi ani!

Written by Andrei Stavilă

mai 1, 2009 at 8:04 am