Operatia imaginara a lui Lubbert Das

Hieronymus Bosch (1450 – 1516) este cunoscut ca fiind adeptul unei arte care se afla mai mult in vecinatatea diabolicului si ororii decat in proximitatea frumosului. Unii interpreti ai lui Bosch il considera precursor al suprarealismului, altii considera arta lui ca fiind inspirata de grupul eretic „Fratia Spiritului Liber” la care se pare ca Bosch ar fi aderat. Adamitii (cei care il proslaveau pe Adam cel de dinainte de pacat) aderau de regula la aceasta Fratie.

Unii spun ca nu putem fi de acord cu interpretarea potrivit careia Hieronymus Bosch ar fi un precursor al suprarealismului, intrucat daca am incerca sa aplicam o interpretare psihanalitica reprezentarilor sale picturale ne-am lovi de imposibilitatea receptarii lor adecvate. Acum eu nu stiu ce sa spun in aceasta privinta. Nu stiu daca si cum arta o „interpretare adecvata”. Bosch este responsabil pentru toate diformitatile pe care le-a reprezentat in dorinta de a surprinde ceea ce azi numim nevroza colectiva in asteptarea apocatastazei. Dincolo de substratul religios al picturilor sale putem repera o dorinta incontrolabila de a demitiza marile minciuni pioase care il indepartau pe medieval de realitatea imediata.

(sursa imaginii)

Subiectul picturii Operarea pietrei ne spune povestea procesului extirparii prostiei (naivitatii) umane, iar natura alegorica acestei reprezentari imagistice este mai evidenta in cazul acestei lucrari, daca ar fi sa o comparam cu alte lucrari alegorice ale lui Bosch. In mijlocul unui peisaj neidentificabil, un chirurg incearca sa scoata un obiect din capul unui om asezat pe un scaun. Un calugar si o calugarinta il privesc. Operatia efectuata in aer liber si forma circulara a peisajului in care se desfasoara actiunea sugereaza (dupa Wilhelm Fraenger) o oglinda. Oglinda are un statut ambiguu la fel ca si operatia pe care o reflecta. In jurul oglinzii scrie: „Stapane, taie piatra, numele meu este Lubbert Das!”.

In timpul lui Bosch operarea pietrei era specialitatea quackerilor. Rolul acestei operatii era acela de a extrage din capul pacientului presupusa piatra a prostiei. Din pacate, aceasta practica exista doar in imaginarul timpului, nu si in realitate, iar in literatura care trateaza despre aceasta tema se spune ca, de multe ori, in urma acestei operatii pacientul ramanea mai prost decat inaintea ei. Pe de alta parte, numele Lubbert apare foarte des in literatura olandeza, desemnand pe toti cei saraci cu duhul. Stupiditatea umana poarta deci un nume – Lubbert.