Interactiuni

Posts Tagged ‘basescu

Vara vrajbei noastre

with 2 comments

Nu stiu cind si cum am ajuns aici. De fapt, probabil totul a inceput atunci cind s-a schimbat majoritatea parlamentara iar guvernarea a fost preluata de fosta opozitie. E o explicatie plauzibila, dar seaca. Ne spune ‘cind’, dar nu si ‘cum’. Chestiunea este, cred, una mult mai profunda. In aceste zile (din pacate ar trebui sa spun: ‘in aceste luni’), majoritatea cunoscutilor mei s-a impartit in doua tabere: in ‘uselisti’ si in ‘basisti’. Nu ar fi ceva neobisnuit, daca nu ar exista aceasta ura crunta intre combatanti. O ura cum nu am mai vazut sa nasca interesul politic inca din iunie 1990. Atunci, ziarele vuiau despre cazuri in care familii intregi se desparteau din cauza partizanatelor politice. Acum nu am ajuns chiar acolo. Nu inca.

Nu blamez, spre deosebire de altii, clasa politica pentru aceasta ura de proportii colosale. Nu politicienii ne-au adus aici, din nefericire sintem singurii vinovati pentru ura in care colcaim. Uneori simt atractia nedemocratica fata de sentimentul avut atunci, in 1996, cind o larga majoritate a trimis comunistii la culcare. Aveam 18 ani, imi cumparesem din timp sampania, am deschis-o si am ciocnit paharul cu bunicii mei, apoi am iesit pe strada. In afara citorva nemernici de virsta mijlocie, bunici si nepoti am fost trup si suflet alaturi de ‘victoria democratiei’. Nu imi amintesc nici macar un singur amic sa fi avut atunci alta parere. Eram o singura voce, un singur trup. Atunci cistigaseram: cistigaseram ‘noi’. Si ‘noi’ eram toti.

Cum s-au schimbat atit de radical lucrurile, nu pot sa-mi explic. Cauzele sint atit de multe, incit nici nu merita sa numesc una fara a face o defavoare alteia. Pur si simplu, noi ne-am schimbat. Acum nu mai iesim in strada cu o sticla de sampanie, ci ne anuntam bucuria pe Facebook. Mai rau, acum nu mai sintem ‘noi toti’: acum ne-am impartit in doua tabere si ne injuram. Personal am ales o cale care mi s-a parut mai buna: echidistanta moderata, intrerupta de partizanate minimale bazate pe alegeri clare, concretizate intr-un vot pro sau contra, si atit. Dezastrul alegerii mele nu s-a lasat asteptat.

Cind am sustinut fara rezerve sentinta in cazul lui Nastase, un amic pe Facebook (si nu doar un simplu cunoscut, din nefericire) m-a acuzat pe fata ca as fi ‘basist’. Am ramas uimit, si am lasat discutia balta – nu numai pentru ca nu am inteles o asemenea catalogare, dar si pentru ca am ramas cu un gust amar: omul asta nu ma va mai considera la fel de acum incolo, probabil ceva intre noi s-a rupt iremediabil. Mai tirziu, cind am sustinut fara rezerve referendumul impotriva lui Basescu, am fost acuzat de amici ca sint ‘uselist’. Am incercat sa explic de ce nu sint sub nici o forma ‘uselist’, dar m-am ales cu etichete trimitind la maladii psihice. Mai mult, mi s-au sugerat in mod prietenos chiar si bolile de care as putea suferi. Cel care a spus asta era un necunoscut pentru mine. Prietenul meu, pe al carui ‘wall’ am fost astfel injurat, a preferat sa nu ejecteze imediat respectivul din lista sa. Nici macar un avertisment nu a fost dat. Ne urim in mod direct, e vara vrajbei noastre si trecutul care ne leaga e doar trecut, da-l dracului.

Tot acest prieten al meu (caci imi este prieten, chiar daca nu l-am vazut de mult timp din cauza distantei, si tin la el nu mai putin decit tineam cind ne vedeam) mi-a spus, textual, ca echidistanta mea nu valoreaza nimic: ‘nu pledez pentru echidistanta. A juca rolul echidistantului intr-o perioada de criza este, din punctul meu de vedere, blamabil. Indica raul! Cu probe, fapte, argumente. Si, da, daca asta inseamna sa aperi o tabara fa si asta’. Inteleg, deci, ca in perioadele de criza ori esti partizan (intelegind prin asta partizanul ‘binelui’ asa cum il vede o anumita tabara), ori esti ‘blamabil’, ca sustinator al ‘raului’. Pentru ca sint (sau incerc sa fiu) echidistant, prietenul meu ma considera un reprezentant al raului.

Sintem in plin razboi in aceasta vara a vrajbei noastre. Mai mult, daca incerci sa pastrezi o minima echidistanta si critici cu argumente si o tabara, si alta, atunci te supui tirului ambelor tabere: esti cel mai rau, pentru ca nu esti cu nimeni. Iar cind totusi am hotarit sa votez, din motive pur personale, mi s-a aruncat in fata faptul ca votul meu nu conteaza, ca am votat intr-un referendum ilegal. Deci nici decizia democratica a masei alegatorilor nu conteaza, ca nu trebuiau dracului intrebati. De ce ar fi alegatorii intrebati! Si de ce sa suspendam un presedinte pe care majoritatea alegatorilor nu-l mai vor! Bine ca au stat alegatorii nostrii acasa, ce buna chichita legala am gasit, iata cum am cistigat!

Cel mai rau este ca o asemenea situatie va continua. In cazul in care Curtea Constitutionala va invalida referendumul, ne asteapta doi ani nu doar de lupte politice, ci si de ura continua, o ura afisata peste tot, de la intilniri pina la retelele de socializare. Nu stiu si imi e teama de cum vom iesi din aceasta perioada. Vom putrezi cu siguranta mai mult decit am putrezit. Ne vom insingura mai mult decit ne-am insingurat. Si nici macar nu vom intelege cum am ajuns intr-un asemenea stadiu.

Eu unul nu vreau sa ajung acolo. Imi iubesc prietenii. Si imi iubesc sanatatea mentala care mi-a mai ramas.

Anunțuri

Written by Andrei Stavilă

August 4, 2012 at 11:30 am

Patapievici

with 3 comments

Scurt, ca nu e timp: nu-l credeam pe Patapievici – care inca imi este drag, oricite prostii politice a facut – in stare de asa ceva. Sa spui tu, un intelectual de marca, despre existenta unei casete in care lui Geoana i se face sex oral si sa nu dai nici o proba, ba mai mult, sa fii contrazis de unul din propria ta echipa… Foarte urit! Sint uluit si inca nu imi revin.

Written by Andrei Stavilă

Decembrie 10, 2009 at 2:48 pm

E bine.

with 4 comments

Sa spunem ca aveti de ales: cancer sau SIDA? Cam asa imi suna mie remarca idioata a celor care imi tot spun, de vreo 15 ani incoace, sa aleg raul mai mic. Geoana sau Basescu? Nu, multumesc. Nici cancer, nici SIDA. Vreau sa traiesc.

Ma bucur totusi pentru ca a iesit Geoana (daca o fi iesit). Este insa bucuria schingiuita a soldatului care lupta de doua luni de zile numai pe intuneric, legat la ochi. Cel putin, acum s- a facut ziua si totul este clar. In varianta lui Basescu presedinte, ne-ar fi asteptat luni intregi de instabilitate politica, poate dizolvarea Parlamentului, luni intregi de negura, in care soldatul de care va spuneam ar fi lovit in continuare bezmetic cu sabia in toate directiile. In varianta lui Geoana presedinte, lucrurile vor sta rau, insa cel putin va exista un guvern, o administratie care sa se ocupe de tara si impotriva careia soldatul nostru poate lupta. Intre a sti care-ti este adversarul (si a lupta pe fata cu el, chiar daca sansele sint mici), si a nu sti care e adversarul si a lupta in van pe intuneric, eu prefer prima varianta. Intrucit e vorba de situatia mea personala, de lupta pe care o duc eu, prefer prima varianta. De asta ma bucur ca a cistigat Geoana. E insa o bucurie schingiuita, iar sampania o las altora. Un paharel de bitter e mai adecvat situatiei.

De miine incep o noua lupta. Cel putin acum stiu ca vom avea un guvern, ca tara va fi administrata, ca exista un aparat de stat cu care pot vorbi (citeste: „lupta”). De asta e ok ca a cistigat Geoana. Pentru mine. E bine.

Written by Andrei Stavilă

Decembrie 6, 2009 at 11:29 pm

Inca cinci ani de dimineti frumoase? Nu, merci.

leave a comment »

Via Raluca.

Written by Andrei Stavilă

Noiembrie 20, 2009 at 10:05 pm

Comandante, ai futut tara!

with 11 comments

Nu voi face publice umilintele la care am fost supus in ultimele trei luni de autoritatile romane, in frunte cu Premierul si Ministrul Educatiei Emil Boc, girat mereu si personal de Traian Basescu. Nici ultima umilinta, traita chiar ieri si avind aceiasi autori. Poate cindva, poate alta data. Nu voi face publice nici motivele pentru care nu voi merge la vot ori cele pentru care nu ma mai consider cetatean roman. Ingaduiti-mi insa un moment de defulare. E un videoclip realizat prost, cred ca si eu as fi facut versuri mai interesante. Dar ideea generala este totusi dureros – si umilitor – de adevarata. Ce sa mai spun… sa votati bine! Cind voi gasi o tara pe care sa o consider a mea si care sa ma accepte, imi voi face si eu datoria de cetatean. (multumesc, C si S!)

Written by Andrei Stavilă

Noiembrie 18, 2009 at 11:29 pm

Publicat în Politica în România

Tagged with , , ,

Cum isi face campanie domnul Basescu in Secuime

with 7 comments

[Nota: campania electorala are unele dimensiuni total ignorate de media centrale romanesti, prea ocupate poate cu subiectele „mari” de campanie, precum parerea actualului presedinte despre cum a fost sau nu domnul Antonescu aproape de sotia sa in momentele grele. Una din aceste dimensiuni necunoscute a fost sesizata perfect de George, autorul postului de mai jos si, evident, autorul invitat al „Interactiunilor”. Multumim, George, si te mai asteptam!]

Modul în care a decurs campania electorală din această toamnă ar trebui să ne îngrijoreze. Evident, oameni diferiţi au priorităţi şi temeri diferite, dar cred că, în ciuda diferenţelor, există motive serioase pentru un consens în această privinţă. Mai întâi, atmosfera în care se desfăşoară disputa politică este sufocantă. Instituţiile statului, care ar trebui să asigure un cadru decent pentru o asemenea competiţie, nu-şi fac treaba. Nu înţeleg, de exemplu, cum este posibil ca toată lumea să „asculte” pe toată lumea, inclusiv în clădirea Parlamentului, fără ca procuratura şi SRI-ul să ia măsuri vizibile. Dacă ne îndepărtăm de zona de responsabilitate a statului, nu scăpăm de probleme. Presa a devenit şi ea teren de luptă. Nu e o problemă că un ziar sau o televiziune îşi asumă o linie politică. Este însă o problemă dacă nu şi-o asumă explicit şi cu argumente, dacă atacurile se desfăşoară în imersiune, doar cu un vag periscop, ici şi colo, peste centură.

Apoi, ce ne „oferă” candidaţii? Un spectacol de rinocerizare, de bătălie greoaie, zdrăngănită, de blindate tâmpe care, evident, nu iau prizonieri. Populism şi oportunism, slalom printre temele importante, ritualuri de curtare a unei „majorităţi morale” inventate ad hoc – muncitoare, cinstită-deci-nedreptăţită, vag naţionalistă, creştin-ortodoxă.

Chiar şi în lateralul discursului, simptomele sunt similare. Despre această zonă este postul de faţă – şi nu l-aş fi rugat pe Andrei să-l găzduiască dacă nu mi s-ar fi părut o temă importantă. Iată despre ce e vorba: Preşedintele în exerciţiu doreşte să fie reales. Cum ne convinge? Pentru electoratul român, tema centrală este, în mod anormal, referendumul. Nu cred că aşa se discută o temă fundamentală, cum este reformarea instituţiei-nucleu a statului. Passons. Pentru electoratul vorbitor de maghiară din Secuime, domnul Băsescu are însă un alt mesaj, şi acesta ciudat în felul său. Domnul Băsescu îşi face campanie folosindu-se de imaginea fostului – şi probabil viitorului – premier al Ungariei, Viktor Orbán (sursa).

(click pe fotografie pentru a o mari)

Traducerea (mulţumiri, C) spune aşa:

„Orbán Viktor în tabăra de la Tuşnad: „În turul al doilea aş vota pentru Traian Băsescu”.

„De ce am aştepta până în turul doi?”

Ce este ciudat aici este că domnul Băsescu vrea neapărat să sugereze o strângere de mână (care NU există – atenţie la mâinile lui VO) care să-i aducă voturi. Ciudat, pentru că românilor domnul Băsescu le transmite un mesaj la limita naţionalismului, iar în această imagine apare cu un personaj politic care nu este cunoscut ca un mare admirator sau prieten al României. În timpul guvernării lui VO, relaţiile româno-maghiare au fost adesea tensionate, de ex. pe tema cetăţeniei (nu iau o poziţie, ci observ un fapt). Pe de altă parte, în timpul guvernării socialiste de la Budapesta şi a guvernului Tăriceanu la Bucureşti, au exista şedinţe comune de guvern (de ce nu mai sunt?) şi lucrurile au progresat. Este oare domnul Băsescu oportunist folosindu-se de o imagine care să placă secuilor, chiar dacă este în contradicţie cu discursul său pentru restul populaţiei? Dacă ne uităm pe spatele fluturaşului, lucrurile nu se clarifică.

(click pe fotografie pentru a o mari)

Traducerea (aceleaşi mulţumiri):

De ce să îl votăm pe Băsescu?
1. Pentru că el este politicianul care ştie cel mai bine ce înseamnă automia locală. Ca fost primar, Traian Băsescu ştie că deciziile trebuie luate acolo unde trăiesc cetăţenii; nu la Bucureşti trebuie hotărât ce e bine pentru comunităţile locale.
2. Pentru că el este singurul politician care în cursul vizitelor sale în Secuime niciodată nu a avut mesaje naţionaliste sau xenofobe, dimpotrivă, a vrut să asculte omul simplu, maghiar şi român.
3. Pentru că după ce a promis că miniştrii PDL vor veni cu proiecte cuprinzătoare în judeţul Covasna, acest judeţ a primit în 2009 mai mulţi bani decât în cei patru ani anteriori luaţi laolaltă.
4. Pentru că Partidul Democrat-Liberal, ca şi FIDESZ, face parte din cea mai mare familie politică europeană, Grupul Popular, şi este capabil să creeze un puternic pol de dreapta european.
5. Pentru că Orbán Viktor, preşedintele FIDESZ, crede că Traian Băsescu este acel şef de stat cu care se poate colabora cel mai eficient în vederea consolidării relaţiilor dintre România şi Ungaria, respectiv între maghiarii şi românii din Transilvania.

1. Este un citat, probabil, din Caragiale. Sau Urmuz. Nu comentez prestaţia domnului Băsescu la Primăria Bucureştiului. (Să notăm doar că cel mai mare oraş al României este doar pistă de accelerare electorală pentru mai toţi primarii. Rezultatele se văd, se respiră etc.) Dar mă întreb despre ce autonomie se face vorbire aici? Despre cea în dreptul căreia Preşedintele României a notat apăsat – şi deloc diplomatic – „niciodată” când vizita Budapesta? Iar dacă deciziile nu se iau la Bucureşti, atunci de ce se laudă domnul Băsescu că şi-a trimis miniştrii să asfalteze prin Covasna (la 3.)? Miniştrii şi banii nu au venit de la Cucuieţii de Ciuc. O mână îşi păstrează reflexele centraliste, ca în Dr. Strangelove?

2. – Poate că e ceva adevăr în afirmaţia: “domnul Preşedinte vorbeşte omului simplu”. Am menţionat deja că populismul domniei sale – şi al celorlalţi candidaţi cu şanse – mă irită. Totuşi, dacă îmi aduc bine aminte, domnul Băsescu la Tuşnad a insistat să fie el ascultat. Să fiu clar – naţionalismul din Secuime nu mi se pare mai sănătos doar pentru că e unul minoritar. E bine aşadar că Preşedintele merge acolo, dar maniera de dialog a domnului Băsescu nu e cea mai fericită.

5. – Este o enormitate. Orbán va avea un discurs mai agresiv la adresa României, mai ales dacă intră la guvernare cu extrema dreaptă, iar Băsescu este cel care l-a trimis pe Preşedintele Republicii Ungare la plimbare în martie, ceea ce nu a fost tocmai un act de prietenie (nici maniera Preşedintelui maghiar de a-şi aranja vizita neoficială în România nu a fost una amicală, dar una-i una, alta-i cealaltă).

Cam atât. Este doar un exemplu periferic de Newspeak electoral românesc. Poate ajută, unii zic asta despre exemple.

Written by Andrei Stavilă

Noiembrie 17, 2009 at 7:07 am

Basescu il citeste pe Machiavelli! Sau nu.

leave a comment »

Sa luam urmatorul scenariu. Basescu se afla in plina campanie electorala; asa cum stim, acelasi personaj traieste si suge voturi numai din iesirile sale mirlanesti, gen „bai pasarica”, sau din crearea artificiala a scandalurilor politice – sau hai sa le spunem „scandale”, sa fim in asentimentul fiicei sefului statului! Si atunci, domnul capitan de vas gindeste, machiavelic, sa creeze un scandal cu succes la public pe care el insusi sa-l rezolve. Astfel, voturile vin la sigur in buzunarul celui care are nevoie de ele. Sa ma explic.

Premiza de la care pornesc: nimeni din PDL, deocamdata, si cu atit mai putin Emil Boc, nu misca un deget fara ingaduinta lui Zeus. De aici rezulta ca dorinta premierului de a face „poc” in interiorul coalitiei este alimentata de focul interior al maestrului: remanierea ministrului Nica nu poate fi decit o comanda venita de la Palatul Cotroceni. Desigur, pot sa gresesc prin aceasta afirmatie, dar atunci as dori sa mi se arate o singura decizie a lui Boc aflata in contradictie flagranta cu interesele si dorintele marinarului.

Daca sintem de acord pina acum (in privinta ideii ca remanierea lui Nica este dictata de Basescu), trebuie sa ne intrebam care a fost motivul presedintelui pentru acest gest. Desigur,cu totii ne gindim la campania electorala. Dar ce are de cistigat Basescu printr-o asemenea miscare? Doua situatii mi se par posibile. Prima: seful statului  vrea sa inlature PSD de la guvernare. Daca aceasta este realitatea, atunci decizia este nu doar gresita, ci pur si simplu proasta. Prin trecerea in opozitie, social-democratii au mai mult de cistigat decit de pierdut. In primul rind, pentru ca intreaga responsabilitate asupra guvernarii (si asupra modului in care a fost manageriata criza) se muta pe umerii PDL, iar nota de plata se va vedea peste doua luni, in cadrul alegerilor prezidentiale. In al doilea rind, intrucit odata rupt parteneriatul PSD-PDL, din declaratiile pe care le avem la ora actuala liberalii sint mult mai dispusi sa faca o coalitie cu social-democratii decit cu pedelistii. Ca atare, dupa o eventuala retragere a PSD de la guvernare, PDL va fi complet izolat politic; PSD si PNL au un numar suficient de parlamentari pentru a crea o majoritate parlamentara capabila sa sustina un guvern al acestor doua partide.Desigur, Basescu se  poate gindi pe termen scurt si la anticipate, daca va cistiga alegerile; si in acest caz insa miscarea este foarte riscanta, intrucit e greu de crezut ca romanii vor oferi majoritatea voturilor PDL, in asa fel incit acest partid (eventual impreuna cu UDMR si minoritatile) sa poata guverna eficient.

A doua situatie: Basescu nu vrea cu adevarat iesirea PSD de la guvernare. Omul, jucaus si bautoretz de whisky la Golden Blitz cum il stim, s-a gindit ca ar fi bine sa creeze un scandal pe care el insusi sa il aplaneze. Cu alte cuvinte creeaza scandalul artificial, apoi se ofera ca mediator intre partidele aflate in asa-zisul conflict, urechindu-le pe amindoua si amintindu-le ca interesul tarii e mai presus de interesele politice (sa nu uitam ca Basescu doreste sa candideze drept independent, doar „sustinut” de catre PDL, deci isi permite, la nivel de imagine, sa critice si propriul partid)! Care sint motivele unei asemenea miscari, si ce cistiga Basescu de aici? Mi se pare simplu: seful statului se bazeaza pe faptul ca PSD nu doreste cu adevarat iesirea de la guvernare cu doar doua luni inainte de alegerile prezidentiale: liderii partidului nu sint atit de nebuni incit sa scape de sub mina un aparat de stat alimentat cu fonduri substantiale, si care poate face diferenta in proxima campanie! Ca atare, presedintele, in opinia mea, nu va fortza prea mult in urmatoarele ore si zile: pentru el a fost de ajuns sa creeze scandalul, in scopul cistigarii unor voturi in plus! Dupa cum am vazut si astazi, nu va duce gilceava pina la capat: daca dorea sa-l demita pe Nica sau sa scoata PSD de la guvernare, ar fi fost de ajuns sa semneze cererea de remaniere a ministrului de Interne, formulata de premierul Boc. Nu a facut-o insa, intrucit este in interesul lui sa pastreze PSD la palatul Victoria, dar in acelasi timp tot interesul sau este atacarea tuturor partidelor politice – pentru a cistiga mai multe voturi.

In acest sens, discursul sau de astazi a fost relevant: intr-o excelenta mostra de machiavelism politic, Basescu nu doar a pozat in post de mediator al unui conflict pe care el insusi l-a creat; mai mult, cu o miscare de maestru, a aruncat si o sageata catre opozitie, o sageata menita sa loveasca in PNL! Propunind inlocuirea lui Nica cu un ministru din cadrul opozitiei (adica de la PNL, evident), presedintele pune liberalii intr-o situatie extrem de complicata inaintea alegerilor: daca accepta, vor prelua si ei responsabilitatea guvernarii; daca nu accepta, populatia va intelege ca nu au in vedere decit interesele proprii, nu si cele ale tarii! La ora la care scriu acest post membrii PNL deja au cazut in plasa, si explica in presa de ce nu vor accepta propunerea presedintelui!

Astfel, cu o singura lovitura extrem de inteligenta, presedintele loveste atit in PSD cit si in PNL . Il citeste pe Machiavelli omul care cu trei ani in urma habar nu avea cine este Cartarescu? Nu cred. Poate unul dintre sfetnicii sai. Oricum, miscarea politica de astazi este una de manual, facuta dupa toate regulile manipularii politice. Din pacate pentru marinar, nu toti romanii sint idioti. Si nu toti il vor vota pentru salturile sale mai mult sau mai putin mortale.

Written by Andrei Stavilă

Septembrie 29, 2009 at 8:49 pm