Interactiuni

Posts Tagged ‘BOR

A murit Bartolomeu Anania!

with 3 comments

Omul nu era un sfint, dimpotriva. Se pare ca a avut afinitati legionare – ceea ce i-a si adus vreo sase ani de inchisoare in perioada comunista. Si totusi, in pofida anilor petrecuti la Aiud, a fost acuzat de colaborare cu Securitatea. Nici una din aceste perioade ale vietii sale nu au fost clarificate pina acum de catre surse independente, fara a lasa loc indoielii.

Nici un om modern nu era. Opiniile sale in privinta legaturii intime dintre Stat si Biserica Ortodoxa (plus propunerea explicita de a introduce locuri speciale in Parlament pentru cei 27 de membri ai Sinodului BOR) m-au enervat de multe ori. Dar l-am apreciat cind si-a schimbat diametral opinia si si-a impus in Sinod ideea ca preotii trebuie sa aleaga intre Biserica si politica. Insa iarasi, m-a enervat opozitia lui fata de abrogarea articolului 200 privind incriminarea homosexualitatii.

Si totusi, vreau sa spun ca Bartolomeu Anania a fost mai mult decit atit. A fost un intelectual in sinul BOR, si – iertata-mi fie indrazneala! – unul dintre putinii intelectuali adevarati pe care ii mai poti gasi astazi pe acolo. A fost omul pe care sentimental l-as fi dorit in fruntea BOR, desi rational stiam ca Daniel e un manager mai bun si cu o minte mai deschisa. A fost omul despre care nu stiam foarte mare lucru, pina ce acum doi ani, primind cadou de Craciun Memoriile sale, am fost fascinat de scriitura lui. Dumnezeu sa-l ierte!

Nu vreau sa termin postul de fata fara a adresa un ‘Chapeau!’ lui Vaisamar.

Un fragment esential dintr-un dialog fascinant. Merita sa ascultati 9 minute:

Reclame

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 31, 2011 at 10:35 pm

Cu onestitate, despre BOR. Sau bor & preoti vs. PREOTI

with 5 comments

Nu mai citesc Cotidianul, si nu din vina mea. Un amic imi trimite insa un articol excelent publicat in paginile acestui ziar. Doua citate, care arata extremele:

BOR, tehnologie, kitsch, opulentza:

Mare târg de podoabe bisericeşti a fost la Expo Transilvania. Veşminte brodate cu fir aurit, bătute cu pietre Swarovski, viu colorate, galben, mov, roşu, bleu sau alb ca spuma. De la 550 de lei, cel mai modest veşmânt, la 1.100, 1.500 cu broderie pentru ocazii speciale sau veşmânt complet pentru episcop la 5.000 de euro. La două standuri mai încolo, preoţii găseau bijuterii alese. Butoni auriţi cu pietre preţioase, cruci pectorale de aur, lănţişoare, chivoturi, sfeşnice, brelocuri, medalioane auto, sfeşnice aurite, candelabre cu trei rânduri de braţe. Un hectar de exponate strălucitoare, fastuoase. Iconostase lucrate manual, din lemn de cireş, 15.000 de euro, vitralii din termopan, 600 de euro metrul pătrat. Parchet de calitate, marmură pentru placări exterioare şi interioare. Covoare, perdele, icoane. Acoperişuri de ultimă generaţie. Sisteme de sonorizare pentru interior, dar şi pentru exterior. „Am cumpărat unul anul trecut“, spune un preot de lângă Băile Felix. „E foarte bun. Duminica, dacă omul nu poate veni la slujbă, ascultă de acasă, se aude în tot satul.“ Băieţii care vând difuzoarele sunt siguri de piaţa lor. Câştigă de la discoteci şi biserici. Astăzi, explică ei, nu mai este biserică fără sonorizare. Vedeta târgului este însă clopotul cu telecomandă. Poţi trage clopotul de acasă. Trimiţi un SMS şi clopotul din capul satului începe să bată. Îl poţi programa să tragă de trei ori pe zi, scurt sau lung, ca pentru mort. Sau poţi să-l comanzi de la 100 de metri fără SMS, printr-o telecomandă simplă. Iar clopotul se execută. Costă între 1.500 şi 3.000 de euro.

Si diferenta:

Biserica din lemn, oricât de frumoasă ar fi ea, este neîncăpătoare şi la Crăciun sau de Sfântul Ion stăteau oamenii afară, în frig. Aşa că preotul şi sătenii au hotărât să înceapă construcţia unei biserici noi, în vatra satului. Preotul a cumpărat terenul, a pus salariul lui pe un an întreg la bătaie. Şi după ce a început construcţia, preotul Grigore, deşi a avut discuţii cu familia, a pus tot timpul bani de la el din buzunar. Tot salariul din anii 1991-1997. A avut doi copii în facultate la Cluj, numai Dumnezeu ştie cu ce i-a ţinut. Preoteasa Elena îşi aminteşte cum împărţea un cartof şi o felie de salam de la o zi la alta. Soţul ei nu aducea nici un ban în casă. Îi ducea în casa Domnului. Acum, fata lor e bolnavă. Preotul aproape că a terminat biserica nouă. A plătit şi iconostasul. Dar părintele Sabou s-a îmbolnăvit. Are probleme cu inima. Preoteasa are de ani de zile diabet. Încearcă să spună ceva, să se plângă de viaţa grea pe care o duce. Şi de problema cu fata… dar preotul o întrerupe sec: „Elena, taci…“.
Vorbesc despre biserica cea nouă, despre cum s-a înfipt un vecin cu o clădire deşucheată în zidurile bisericii. Acolo va face discotecă, bar, motel… O ruşine. Cât priveşte salariul, preotul Grigore arată fişa de plată de la protopopiat. Ar trebui să primească 1.300 de lei, dar pentru că preoţii sunt plătiţi cu o parte de salariu de la stat şi cealaltă din parohie (din taxa bisericească), impozitul depăşeşte partea ce ar trebui să o ridice de la stat. Trebuie să mai aducă de acasă 90 de lei ca să-şi plătească dările la stat.
„Se spune despre ei că trăiesc bine, că iau de la enoriaşi. Greşit! Poate că au de unde să ia preoţii din oraşe, dar la sate e durere! Ce preot are obrazul să bată în poarta oamenilor care abia au bani de medicamente să le ceară taxa pentru biserică? Se mai spune: au nunţi, botezuri, înmormântări… La înmormântări, preoţii noştri nu primesc, de regulă, şi aşa omul e la necaz, iar nunţi şi botezuri, haideţi să vedem. Finişel: două botezuri într-un an, zero nunţi; Vultureni: zero botezuri, zero nunţi; Cătina: un botez. Ce să vă mai spun? Anul acesta, nu cred că 10% dintre preoţii de ţară îşi vor lua banii de salarii. Nu cred… Dar vedeţi, dumneavoastră, preotul nu poate face grevă…“, spune părintele protopop de Cluj Ioan Jeler.
Cam asta e.
Si imi amintesc cum l-am ingropat pe bunicul meu, cu trei ani in urma. Cu haine preotesti vechi de 50 de ani, mincate de molii. Nici Evanghelie nu avea, a trebuit sa cumparam. Mi-a ramas de la el un ceas. Bunicii mele i-a ramas patrafirul. Vara-mea are citeva scrisori. Cam asta e averea strinsa (si mostenirea lasata noua) in 50 de ani de activitate cu carte de munca, plus alti 20 de ani de munca voluntara.
Ciudat, nu ma enervez. Dar sint trist. Si imi e ciuda ca lucrurile in care el a crezut sint terfelite astazi prin noroi de oamenii pusi sa le pastreze, sa le apere. Articolul intreg, aici.

Written by Andrei Stavilă

octombrie 17, 2009 at 12:02 am

Publicat în Biserica & Religie

Tagged with , , ,

Cum se face BOR de cacao

leave a comment »

Din cauza unor reprezentanti ai sai de-a dreptul mercantili – si deci nevoiti sa pupe poala oricui detine un corn al abundentei – BOR isi vede din nou imaginea sifonata in zilele astea. De fapt, „sifonata” e putin spus. Mi s-au parut absolut gretoase gesturile preotilor porniti ba pe slujbe pentru eliberarea din puscarie a binefacatorului si Intii-statatorului crestin Gigi Becali, ba pe explicatii teologico-filosofice privind imposibilitatea logica a conjunctiei „ctitor” si „infractor” (sursa), ba pe idei de nesupunere sociala, poate chiar o migratie a preotilor spre Bucuresti, pentru o manifestatie a cinstitelor fete in favoarea curateniei si mintuirii de pacate a prea-fericitului Gigi (sursa).

Pentru cei carora chiar le pasa de ortodoxia romaneasca (si imi place sa cred ca ma numar printre acestia), ultimele manifestari ale lingailor in sutana nu pot aduce decit un gust amar. Pentru ca poala linsa acum nu mai este a stapinirii lumesti trecatoare – la asta neamul popesc din Romania a excelat oricum dintotdeauna – ci chiar a banului concret, a banului murdar, a bancnotei intinse cu rinjet dispretuitor de catre un infractor penal. Mai jos decit atit nu se putea ajunge. Daca Patriarhul Daniel mai are ceva onoare ramasa in urma circului alegerii sale in functia ierarhica suprema pe care o detine acum, ar trebui sa reactioneze sanctionind aspru pe acei preoti.

Bunica mea are o vorba: „Dumnezeu te ajuta, dar nu-ti baga in sac!”. Acest lucru as dori sa-l spun si eu preotilor respectivi acum. Degeaba unii oameni bine intentionati incearca sa prezinte ortodoxia romaneasca intr-o lumina buna: de fiecare data cind facem asta parca dinadins intreprindeti ceva pentru a demonstra cit de mult gresim. E pacat. Si e pacat ca indepartati lumea de Biserica – si mai grav, de Crestinism si religie in general – prin comportamentul vostru. Daca voi nu va ajutati, Dumnezeu nu va va baga in sac. Si s-ar putea sa traiti destul incit sa vedeti practic ce inseamna asta.

Written by Andrei Stavilă

aprilie 6, 2009 at 6:37 am

Fara ipocrizie, despre salariile preotilor

with 16 comments

Bunicul bunicului meu (Gheorghe Ursache) a fost preot. Nu a fost niciodata bogat: in vremurile lui cele mai bune, avea 10 hectare de teren, o pereche de boi si o casa. Cind au trecut rusii frontul si au facut ravagii in Moldova i-au luat preotului Gheorghe tot ce avea. Inclusiv hainele preotesti, plus izmenele: l-au lasat in chiloti si, octogenar cum era, l-au aruncat intr-un sant plin cu noroi. Daca nu l-ar fi scos citiva oameni care il respectau, probabil ar fi putrezit acolo. Oricum, a murit la 92 de ani, sarac lipit: doar cu hainele de pe el.

Bunicul meu (Stavila Constantin) a murit la fel de “bogat”. Dupa 90 de ani de viata si 70 de ani de preotie, a lasat in urma lui trei lucruri: vesmintele preotesti cu care a fost hirotonisit in anii ’40, o cruce pe care o folosea la Liturghie (probabil primita tot atunci) si o Evanghelie – cadou de la un fost enorias, achizitionata cu citiva ani inainte sa moara. Cind si-a simtit sfirsitul aproape, bunicul meu ne-a rugat sa nu-l ingropam conform traditiei, cu hainele preotesti, ci doar cu vechiul anteriu (sutana), cîrpit in multe locuri si decolorat. A spus ca e pacat sa putrezeasca vesmintele odata cu el, mai bine sa le daruim unui preot tinar si sarac.

M-a durut inima, atunci, sa ii spun ca asemenea categorie nu mai exista, iar daca as incerca sa dau vesmintele decolorate, vechi de 60 de ani unui preot relativ sarac, as primi aceleasi injurii pe care le-am primit din partea unui cersetor caruia i-am dat o bucata de slanina, iar el mi-a raspuns ca nu maninca asa ceva: prea multa grasime! Si asa s-a dus bunicul meu in mormint – cu vesmintele si crucea. “Omnia mea mecum porto” (“Toata averea mea o port cu mine”), vorba filosofului. Mi-a ramas, de pe urma lui, doar Evanghelia.

Cum sa-i compar pe cei doi cu preotii de azi, cu lacomia lor? Sa mai povestesc – imi este mie rusine! – cum cei doi popi care l-au ingropat pe bunicul meu (dintre care unul imi considera bunicul prieten si celalalt il vedea ca pe un parinte duhovnicesc) au primit fara pic de rusine bani sa il inmorminteze?! Frate – frate, dar brinza-i pe bani, right?

Si acum, aud ca statul roman, in plina criza, restaureaza si construieste 806 biserici si doar 242 scoli si 36 spitale. Mai mult, in toiul crizei, cind se cere de la salariatii statului moderatie, salariile preotilor vor fi marite. Tot de stat.

Nu vreau sa fiu inteles gresit. Spre deosebire de ciinii de paza ai laicitatii, nu ma opun ideii ca salariile preotilor (din orice biserica) sa fie platite de stat. Faptul ca un stat este laic nu inseamna, evident, ca relatia dintre stat si biserici este un zero absolut. Cel putin nu atita timp cit statul impune o lege a cultelor, atita timp cit bisericile mai iau de pe umerii statului elemente de protectie sociala, si asa mai departe. Plus de asta, intr-o democratie in care credinciosii sint multi, platesc taxe, si vor ca din aceste taxe o parte sa mearga pentru salariile preotilor, nu vad de ce preotii sa nu fie platiti de stat. Statul e format din cetateni, la urma urmei.

Iarasi, nu vreau sa fiu inteles gresit. Sint pentru marirea salariilor preotilor cu venituri incredibil de mici, care nu le asigura un trai decent. Da, exista si asemenea preoti, dupa cum exista si asemenea profesori sau medici. Dar a mari in bloc salariile preotilor, a caror majoritate deja are prea mult, mi se pare aberant. Mi se pare aberant ca Patriarhul sa aiba un salariu de  8.000 lei noi pe luna. Ar trebui sa-i fie rusine sa intilneascaun preot care traieste cu doar 400 de lei.

Stiu, vor sari pe mine atit aparatorii extremi ai laicitatii, cit si bine-credinciosii bine-intentionati. Acestora, le spun doar atit: va respect parerile, atita timp cit le exprimati cu bun simt. Dar va rog sa imi respectati si voi ideile mele.

Written by Andrei Stavilă

februarie 19, 2009 at 3:17 pm

Criză, biserici si scoli

with one comment

De data asta e rindul meu sa ma enervez. In situatia economica prin care trecem, actualii parlamentari vor oferi bani pentru construirea sau renovarea a 806 biserici, in timp ce numarul scolilor renovate sau construite este de 242, iar al spitalelor 36:

Amendamentele admise vizează alocarea de sume de bani pentru 806 lăcaşe de cult, 242 şcoli generale, licee şi grădiniţe, 36 de spitale şi 37 de cămine culturale. (sursa)

Sa ne intelegem bine. Chiar si pe timp de criza, sint absolut de acord ca statul sa ofere bani pentru renovarea unor biserici sau manastiri care: (1) sint, in acelasi timp, considerate monumente culturale, precum manastirile din nordul Moldovei sau bisericile fortificate din Transilvania; (2) dainuirea acestor monumente tine de restaurarea lor neintirziata.

Sa dai insa bani pentru pictarea oricarei biserici sau, si mai rau, pentru construirea altora noi, si asta in conditiile in care proportia de biserici si scoli care primesc finantare este de aproximativ 3:1, mi se pare pur si simplu o atitudine nesimtita. Sa nu uitam ca BOR are si ea fonduri pentru asa ceva. Vorbea cineva de Catedrala Mintuirii Neamului? Ok, eu n-am nimic impotriva ei, dar mai intii ar trebui restaurate bisericile-monument, apoi ar trebui sa depasim criza, si abia pe urma putem cladi si edificii de acest gen.

Inteleg iarasi nevoia parlamentarilor de a-si tine promisiunile facute in campanie. Dar, oameni buni, nu eu v-am pus sa fiti populisti! Si oricum datoria prima fata de alegatorii vostri este, in primul rind, sa ii ajutati sa depaseasca criza! Hotarirea voastra, in acest context, este o palma data fiecarui cetatean al tarii pe care o reprezentati!

Written by Andrei Stavilă

februarie 19, 2009 at 12:05 am