Interactiuni

Posts Tagged ‘bucuresti

Biserica Mihai Voda

with 6 comments

Biserica Mihai Voda, Strada Sapientiei, nr. 5, sector 5, Bucuresti.

Reclame

Written by Caprescu

septembrie 23, 2010 at 9:27 am

Publicat în Photo

Tagged with , , ,

Intre feminitate si feminism

with 15 comments

Nu am reusit niciodata sa inteleg reprezentantele tipului de feminism pe care il numesc „extremist”. Ma refer la creaturile care nu-si rad parul de sub picioare sau de sub brat, de teama ca asemenea actiuni le subjuga, cel putin la nivel simbolic, privirii agresive si chiar „violatoare” a barbatilor. Evident, tot ce tine de masculinitate le produce scirba, oroare, groaza. Daca sint artiste (contemporane, cum altfel?!) fac o „instalatie” cu un penis spinzurat de tavan: razbunarea ultima pentru veacuri si milenii de sclavie! Daca sint teoreticiene, iti vor demonstra cu incredibile salturi logico-mortale cum iubirea intre doua femei este evident mai pura decit dragostea heterosexuala – „pura” inclusiv la propriu, deci „curata” in alcov, intrucit nu sint implicate scirboasele lichide asociate „violului” (da, propriile-mi urechi au auzit o asemenea enormitate!). Iar „viol” inseamna desigur orice act sexual care implica un barbat. Daca sint membere ale unor ONG-uri implicate in „affirmative action” vor produce intilniri publice in care un penis imens din balon va fi dezumflat, altul imens de hirtie ars, si neaparat unul urias de lut decapitat.

Interesant este faptul ca, abordind agresivitatea pe care singure o declara drept „masculina”, intelegind sa preia calitati tipic masculine (par pe picioare si sub brat) sau haine considerate barbatesti (pantaloni, impreuna cu refuzul total al fustei si al rochiei), cel putin la nivel vizual feministele respective se transforma din victima in ceea ce ele identifica drept „calau”. In loc de a fi consistente in contestatia pe care inteleg sa o afirme extrem de violent, ele sfirsesc prin a prelua – repet, cel putin la nivel vizual – elementele simbolice ale obiectului contestat. Ca si cum am contesta ororile nazismului imbracati in uniforme de ofiter german si defilind pe strazi cu zvastica in frunte!

Si mai interesant este ca aceasta atitudine apare pe un fond mult mai larg al schimbarilor sociale (atit la nivel atitudinal cit si simbolic), in care barbatii insisi devin mult mai atenti cu propria imagine fizica. Tot mai mult barbati se rad sub brat (in fond, este un elemennt de igiena corporala, mai ales vara), merg la manichiurist(a), la saloane de spa, si asa mai departe. Atentia fata de propriul corp, astazi, nu se reduce neaparat la o reverenta umila in fata privirii sexului opus – desi nu vad nimic rau in a dori sa arati bine pentru prietenul sau prietena ta, pentru sotul sau sotia ta. Mai mult insa, ea poate insemna – in acelasi timp sau poate in primul rind – o incercare de a te simti bine in propriul corp. Este, in fapt, o revenire fericita la vechiul ideal grec, mens sana in corpore sano – daca ne educam mintea si o ridicam la nivel de doctorat, sa zicem, de ce sa nu aducem si corpul la acelasi nivel? De ce sa tinem doar la imaginea noastra intelectuala, cind o putem cultiva si pe cea fizica?

Iar daca acceptam cultivarea imaginii propriului corp (pentru noi insine si pentru cei ce dorim sa ne admire, sa ne iubeasca) atunci putem face un pas inainte in argumentul de fata, abordind deschis subiectul diferentelor simbolice si vizuale intre categoriile generale si vagi de „masculin” si „feminin”. Desigur ca asemenea deosebiri sint puternic fundamentate biologic si cultural. Biologic, intrucit pe parcursul evolutiei femeile si barbatii au capatat aptitudini diferite. Citeam undeva, de exemplu (imi pare rau ca nu imi amintesc unde) cum femeile sint mult mai atente la detalii aflate foarte aproape de ele intrucit, o lunga perioada de timp, au fost nevoite sa stea acasa si sa se ocupe de lucrurile din casa. Barbatii sint foarte slabi la atentia acordata detaliilor din jur, insa sint mult mai abili la orientarea in spatiul larg, la cititul si interpretarea hartilor, etc. (calitati necesare atunci cind barbatii plecau la vinatoare). Desigur, vorbim de generalitati si tendinte, nu de aptitudini existente in si exhibate de fiecare reprezentant al respectivului sex. Cultural, intrucit – pentru a lua un singur exemplu – obiectele de vestimentatie, precum rochia si fusta sint elemente tipic feminine in Occident, dar nu si in alte zone – iar pantalonii sint itemi prin excelenta masculini in acelasi spatiu, dar nu si in Orient.

In consecinta, faptul ca o femeie poarta fusta sau rochie nu poate fi interpretat decit cu rea-intentie si agresivitate drept un simbol al opresiunii al carei obiect ar fi ea. Este pur si simplu o diferenta culturala existenta intre termenii generali de „feminin” si „masculin”, la fel cum costumele populare difera de la o zona la asta: cu alte cuvinte, nimic opresiv aici. Cred ca asemenea diferente culturale trebuie cultivate, si nu distruse dintr-o atitudine politic corecta prost inteleasa, asa cum cere feminismul extremist. Cred ca diferentele simbolice intre „masculin” si „feminin” ar trebui pastrate (majoritatea femeilor pe care le-am intilnit, de pilda, nu ar accepta sa fie niciodata cu un barbat scund si slab – nu este ideea lor de „barbat”! – iar majoritatea barbatilor pe care i-am intilnit nu sufera femeile „baietoase”). In cadrul acestor diferente, evident ca cele vestimentare sint extrem de importante. A nu se intelege de aici ca sint impotriva purtarii pantalonilor de catre femei – dimpotriva, in multe combinatii vestimentare panntalonii pot emana feminitate. Insa fusta si mai ales rochia sint, prin excelenta, vectori ai elegantei tipic feminine.

campanie

Fotografia de mai sus a fost facuta in Bucuresti, in urma cu aproximativ trei saptamini. Site-ul www.petocuri.ro a lansat campania Poarta rochie! Fii feminina! Cred ca este un demers deopotriva inteligent si important, pe care am dorit sa il anunt si sa il sustin in consecinta. Desigur, sustinerea vine doar din partea mea, nu si din partea blogului (ceilalti autori pot avea evident cu totul alta opinie).

Written by Andrei Stavilă

septembrie 9, 2009 at 8:41 am

Ungaria, my love (7). Civilizatie sau frumusete?

with 4 comments

Ma obsedeaza intrebarea pe care am citit-o mai demult in cartea lui Horia Roman Patapievici, „Omul recent ” (intrebare care, daca nu ma insel, ii apartine lui Andre Scrima): „Ce se pierde atunci cind ceva se cistiga?”. De multe ori imi pun problema asta, iar acum doresc sa o situez intr-un context poate nu asa de inalt intelectual, dar important pentru mine: ce pierdem atunci cind cistigam un grad sporit de civilizatie?

Raspunsul timid pe care incerc sa-l dau: pierdem din bucuria de a trai si din frumusetea vietii. M-am gindit la asta in ultimele zile, cind am avut norocul sa vad pentru prima data, in cei trei ani petrecuti in Ungaria, cum ninge frumos, ca in povesti, cum se depune un strat serios de zapada, trezindu-mi amintirile frumoase din copilarie. Din pacate insa bucuria a durat putin, si oricum pentru a o trai trebuia sa te fi trezit la 7 dimineata. Dupa ora asta, lumea iese in fata trotuarelor si curata zapada, apoi arunca sare, iar masinile primariei intra imediat in functiune. In doua ore nu mai ramine nimic. Mai vezi zapada doar pe acoperisul caselor sau in copaci.

img_5492-640x480 img_5496-640x480 img_5487-640x480

Relevant insa este faptul ca, tocmai din acest motiv, parintii destul de grijulii sa-si fericeasca odraslele ies dimineata, intre 6 si 7:30, inainte de a pleca la servici, cu saniile si toti plozii dupa ei: masini nu prea sint la ora asta, asa ca strazile mai laturalnice sau cele din zonele rezidentiale se transforma intr-n derdelus mai degraba nocturn: citeva clipe de bucurie pentru copii si parinti, clipe care, din nefericire, nu se vor intoarce decit – cine stie! – peste citiva ani. Poate asta este si explicatia faptului ca, in Budapesta, copiii nu prea stiu ce inseamna „om de zapada”, si nu cred ca multi au vazut unul…

img_5484-640x480 img_5485-640x480 img_5490-640x480

Stiu, e important sa fim civilizati si aceste rinduri nu sint un protest impotriva bunului simt. Daca prevenim astfel caderea unui singur batrin pe trotuar, e imperios necesar sa curatam trotuarele. Daca prevenim accidentele rutiere scotind imediat lamele pe strada, primaria trebuie sa-si faca treaba. Stiu, iarasi, cit de greu este in Bucuresti cind ninge si autoritatile sint luate pe nepregatite. Nu vreau sa spun decit ca, in timp ce cistigam in civilizatie, pierdem din bucuria si frumusetea vietii de zi cu zi. Probabil o pierdere necesara – dar asta nu ma face mai putin trist.

Written by Andrei Stavilă

februarie 27, 2009 at 12:41 am

Imobiliare

with 9 comments

De pe ArhiBlog aflu ca in Bucuresti poti inchiria o garsoniera cu 250 sau 300 de euro (minim!). Unii spun ca dau 400. Nu voi putea intelege niciodata preturile din Romania, indiferent ca e vorba de Bucuresti sau Iasi. Desigur, explicatii rationale exista (cerere mai mare ca oferta, neconstruirea de locuinte noi etc.). Si totusi.

In Budapesta, un apartament cu o camera decent (adica termopane + centrala), mobilat si utilat, costa maxim 60.000 de forinti, adica (la cursul actual, de 270Ft pentru un euro) cam 222 euro. Prietenii mei care au inchiriat un apartament cu trei camere chiar in buricul Budapestei (linga catedrala Sf. Stefan) platesc vreo 350 de euro chirie! Acelasi apartament initial era sa fie scos la vinzare, iar gazda cerea pe el 75.000 de euro!!! Eu insumi locuiesc in „zona 2” a Budapestei (la 35 de minute cu transportul public de centru, sau la 15 minute cu masina). Acum stau intr-o casa cu trei camere si doua curti, pentru care platesc 55.000 ft., adica (la cursul valutar actual) 203 euro! Linga noi, cu doua luni in urma o casa asemanatoare, dar ceva mai mica se vindea cu 55.000 euro!!!

Cam astea sint preturile chiriilor si al apartamentelor in Budapesta. Si sa tinem cont ca e vorba de una dintre cele mai frumoase si civilizate capitale ale Europei (as invita soferii bucuresteni sa faca o plimbare cu masina prin oras, sa vada ce inseamna trafic fluent!)! Si atunci, mirarea mea este totusi una normala, in ciuda explicatiilor rationale: cum se poate ca in orase urite si complet necivilizate precum Bucurestiul sau Iasul costurile chiriilor si al apartamentelor sa fie atit de mari?!

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 15, 2009 at 12:42 am