Interactiuni

Posts Tagged ‘CEU

Graduate Conference in European History (GRACEH) – 2010

leave a comment »

More than 35 scholars and researchers from Europe and the United States gathered last weekend at CEU for the 4th Graduate Conference in European History (GRACEH) to discuss challenges of biographical writing and scholarship. The conference, “Biography and Identity: Identity: Dilemmas and Opportunities,” featured a series of seminars and speakers, including OSA director and CEU professor Istvan Rév and CEU Medieval Studies professor Niels Gaul.

Professsor Rev presented a paper on the relationship of biography and politics in accounts of Laszlo Rajk, top party official executed by Hungary’s communist dictator Mátyás Rákosi in the late 1940’s. Professor Gaul’s lecture, “Of Hands and Souls: Mimesis and the Writing of ‘Byzantine’ Identity,”addressed medieval attitudes toward biographical writing. Professor Biljana Kasic of the University of Zadar and the Centre of Women’s Studies in Zagreb presented a feminist and post-colonial approach to the biographer’s ethical role in writing accounts of oppressed people. Willem Frijhoff, Professor Emeritus at the University of Amsterdam, discussed the challenges of writing historical biographies.

The conference was organized by CEU’s history and medieval studies departments and the European University Institute in Florence.

Press release, May 12, 2010

More information about GRACEH 2010.

Written by Caprescu

mai 15, 2010 at 11:51 am

Announcements: Scholarship and Graduate Conference

with 2 comments

For the readers of this blog, I have two announcements to make. Please circulate the news among your friends and peers.

The first announcement concerns only CEU and Cornell graduate students. It is a new exchange program between the Central European University and the Cornell University initiated by the Telluride Association. Departments to which CEU candidates may apply are the Cornell programs in History, Medieval Studies, City and Regional Planning, and the Cornell Institute of Public Affairs. The deadline for CEU candidates is December 20, 2009. Further information on both legs of the exchange program, here.

The second announcement is a Call for Papers for a graduate student conference in European history, titled „Biography and Identity: Dilemmas and Opportunities,” to be held at the Central European University in Budapest, in May 2010. The Graduate Conference in European History (GRACEH) is the fourth in a series of conferences organized by the Central European University (Budapest) and the European University Institute (Florence). It is a forum for graduate students to share their research with students and scholars. There will be no registration fee and lunches and coffee will be provided. Funding for travel and accommodation may be available on an individual basis based on request. For further information, please see the GRACEH website.

Leapsa interesanta

with 5 comments

Zamolxis transforma interviul luat de Forbes lui Tim O’Reilly intr-o leapsa interesanta. De obicei nu raspund la lepse (chiar mi se par prostesti, un fel de oracole din perioada liceului), insa mi-am dat seama ca raspunzind intrebarilor acestei lepse invat eu insumi despre mine. So, here it goes:

1. Cand ti s-a-ntamplat ca lectiile invatate de la cei vechi sa contribuie la succesul tau?

De la Cioran am invatat ca e cool sa fii student pina la 40 de ani. Mai am putin si il ajung – si da, e cool! 🙂

Revenind la lucruri ceva mai serioase, am invatat de la moralistii francezi ca modul cel mai inteligent de raportare la societate si la celalalt este amuzamentul discret si intelepciunea tolerantei. Atunci cind intelegi efemeritatea moravurilor si slabiciunea caracterului inerenta speciei umane, galanteria ironica si detasata devine un element prim al supravietuirii si al sanatatii mentale. Un exemplu: sa spunem ca afli cum un prieten vechi, foarte dragut cu tine cind va aflati impreuna, pe la spate te vorbeste de rau, chiar foarte urit (mi s-a intimplat de curind). De ce sa te enervezi? De ce sa te certi, sau sa rupi brusc legatura cu el? Ai un avantaj asupra lui: tu ii stii josnicia, el nu stie ca tu stii. Calea e deschisa puternicii arme a galanteriei ironice…

Si am mai invatat de la Ovidiu (via Descartes) ca “bene vixit qui bene latuit” (“a trait bine cel ce s-a ascuns bine”). Desi deocamdata imi e dificil sa pun in practica invatatura poetului, sint convins ca o viata de succes presupune lipsa succesului inteles drept “glorie”. Tradusa in mileniul trei, vorba lui Descartes spune cam asa: “a trait bine cel ce a trait in afara spotlight-urilor”.

2. Daca ai putea invita un mare clasic la cina, cine ar fi si de ce?

Pe Socrate nu l-as invita, intrucit, dupa cum il cunosc, mi-ar goli tot vinul din magazie si tot ar mai cere de baut. De fapt, daca largim termenul “clasic”, as invita la masa un personaj clasic al istoriei si literaturii romanesti – da, pe Alexandru Lapusneanul! As vrea sa-l ascult povestind pe larg cum a reusit sa adune toti boierii la masa, cum i-a pacalit pentru ca, ulterior, sa le taie cu usurinta capetele! Cum am eu un cui impotriva multor universitari ieseni (iar acum, impotriva multora de la CEU Budapesta) tare l-as mai invita la masa pe Lapusneanul, sa-l iau drept consilier de cattering pentru un asemenea ospat pe care-l visez de mult timp!

3. Cine-i cea mai influenta persoana in viata ta?

Cele mai influente persoane in viata mea au fost bunicii. Bunicul, un preot ortodox, a murit de curind, la 90 de ani. Bunica, spre bucuria mea, traieste. Tot ce sint acum le datorez lor si numai lor. Nu prea imi e usor sa vorbesc despre asemenea lucruri. Cind am reusit s-o fac, am scris despre asta aici.

Care-i ambitia ta secreta?

Precum ceilalti care au raspuns inaintea mea, ar trebui sa zic si eu ca daca v-as spune care este ambitia mea secreta, atunci ea nu ar mai fi secreta. Dar uite ca v-o spun si astfel cade cortina: as dori ca, in momentul mortii mele, sa pot exclama, asemeni lui Kant: “Es is gut!” (“E bine!”). Habar nu aveti ce ambitii stau in spatele unei asemenea ambitii – dar daca macar jumatate din ele vor fi implinite, atunci chiar pot spune ca am avut succes. Si glorie, orice va fi insemnind asta.

5. Pretul gloriei?

Ca sa vorbesc eu de pretul gloriei, ar trebui sa fi gustat copios din cupa asta dulce-otravitoare. Din pacate sau din fericire, nu am facut-o – asa ca vorbesc din auzite. Unii spun ca pretul gloriei e munca sustinuta – relativ fals! Am intilnit direct sau indirect, atit in Academia cit si in piata publica, destule persoane ajunse VIP care abia miscau un deget in fiecare zi a saptaminii!

Altii sint convinsi ca pretul gloriei se confunda cu propria sa cauza, si vorbesc de genialitate. Aiurea! Exemplul lui Susan Boyle arata clar ca poti fi tu oricit de genial, tot nu atingi gloria, daca nu te descopera cineva! Oare citi Dostoievski in devenire or fi murit de foame prin stepele Rusiei? Sau citi de Mozart s-au stins fara a fi avut sansa unui binefacator? Si sinteti convinsi ca Anton Holban, unul dintre nuvelistii mei preferati, nu ar fi luat Nobelul daca nu ar fi murit la o virsta indecent de tinara? Decideti voi…

In sfirsit, ultimii spun ca pretul gloriei este munca si genialitatea individului in… a se inchina la zeul “networking”-ului! Ei bine, aici ne apropiem de adevar, cumva! Pare clar ca, indiferent de cit de genial sau muncitor ai fi, important e sa cunosti cit mai multe persoane, din masa carora se va ridica una, la un moment dat, care te va putea ajuta, propulsindu-te pe culmile gloriei. Tind sa cred ca asta e pretul adevarat al gloriei: zimbetul fals, pierderea voita a identitatii sub masca unei figuri nesincer prietenoase. Si sa nu spuneti ca asta e valabil doar in Romania! Sistemul PCR (Pile, Cunostinte, Relatii) a fost “spalat” pe culmile Occidentului si transformat glorios in “networking”.

In final: habar n-am care este pretul gloriei, stiu insa care nu ar trebui sa fie pretul ei, cel putin pentru mine: vorbesc de timpul meu liber, timpul personal, la care nu sint dispus sa renunt. Daca gloria inseamna sa nu am timp sa lenevesc pe canapea impreuna cu persoana pe care o iubesc (oricind avem noi chef), daca gloria ma impiedica sa ma joc cu ciinii mei, daca aceeasi nenorocita glorie imi interzice sa imi vad macar din cind in cind de pasiuni (cum ar fi bucataria si cactusii), atunci, ei bine, eu unul nu am nevoie de glorie!

[N.B.: Cioran spunea, cu un pronuntat iz de sexualitate, ca gloria obtinuta intre patru pereti depaseste cu mult gloria oricarui razboinic din istoria lumii (il citez, evident, din memorie). Si cred ca nu gresea prea mult!]

6. Greci sau Romani?

Categoric, romani. Dreptul roman a ramas inca un punct de referinta pentru zilele noastre, in conditile in care diverse sisteme legale (sau chiar morale) s-au perindat intr-o viteza ametitoare prin fata ochilor oricarui posibil privitor a-temporal. De asemenea, ideea unei “Pax Romana” a fost reluata, de-a lungul timpului, de diverse imperii militare si / sau culturale, in asa fel incit unii dintre noi vorbesc chiar si astazi – si nu fara temei – despre o “Pax Americana” (un concept pe care se intimpla sa il sustin). Nu in ultimul rind, desi stoicismul a fost inventat de greci, cred ca Seneca si – poate chiar mai mult – Marcus Aurelius sint cei mai tari reprezentanti ai curentului pe care multa vreme l-am admirat.

Bonus facultativ. Blogger sau WordPress (Joomla sau Drupal)?

WordPress, din doua motive: (1) the “first come, first served” basis (adica wordpress-ul mi-a iesit primul in cale); (2) pe de o parte sint prea mosneag, pe de alta parte prea ocupat sa ma apuc sa invat alte platforme de blogging. Chiar am altceva mai bun de facut, si atita timp cit nu sint un specialist in softuri (deci nu pot sa fac o comparatie autorizata intre mai multe platforme de blogging, la fel cum pentru mine – un amator de vin – majoritatea berilor au acelasi gust) sint multumit cu platforma pe care am inceput, atita timp cit imi pot exprima gindurile intr-un mod rezonabil de “reader-friendly”.

Leapsa merge la ceilalti autori ai acestui blog (daca au timp si chef, desigur). Si mai merge la Blogescu – daca mai exista 🙂 , la Ion Marandici, Cezar Paul-Badescu si Marian Coman.

Cind lui Einstein i se rupe de studenti

with 2 comments

Un profesor de filosofie de la CEU spunea asa: orice profesor sincer va trebui sa recunoasca ca nu ii place sa lucreze cu studentii („no one likes to work with students”). Dincolo de falsitatea afirmatiei (la fel de mare ca si idiotenia profesorului respectiv), se afla o problema importanta: nu este necesar ca un bun cercetator sa fie in acelasi timp si un bun profesor (sau administrator: decan, rector, ministru etc.); si invers.

Intr-adevar, daca esti un bun cercetator asta nu inseamna ca esti si un bun profesor – „bun profesor”, in sensul a ceea ce in mod uzual intelegem atunci cind spunem ca persoana X „este nascuta pentru a fi profesor”. Situatia poate fi rezolvata in sistemele acelor tari, unde cercetarea se petrece in institutte de cercetare, iar actul educational in universitati.

Insa in tarile unde actul educational si cercetarea sint strins legate (in sistemul anglo-saxom, de pilda, cercetarea se face in universitati sau in institutele afiliate universitatilor) problema este dificil de rezolvat. Sint o groaza de buni cercetatori care nu au nici o treaba cu actul pedagogic – iar de aici singurii care pierd sint studentii, care pur si simplu nu au cu cine lucra. Imaginati-va cit de dificil este pentru un student la facultatea X, unde singurului profesor pe domeniul respectiv (si deci coordonatorului acelui student) ii ies bube pe creier numai cind stie ca trebuie sa se intilneasca cu studentii. Respectivul student nu are decit o sansa: ratarea sau demisia si cautarea unei alte universitati .

Nu critic sistemul anglo-saxon – dimpotriva, mi se pare extraordinar ca studentii au posibilitatea sa faca in acelasi timp cercetare. Dar cum putem rezolva problema neavenitilor in actul pedagogic, fie ei si einsteinii domeniilor lor? Voi ce parere aveti?

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 8, 2008 at 11:41 am

Publicat în Gânduri

Tagged with , , , , ,

2nd Philosophy Graduate Conference at CEU (II)

with 5 comments

Now here’s something for historians: for the first time in the human history, me and George agree 100% 🙂 So I have to subscribe to what George said here and here: it was a nice conference; Stefan deserves congratulations; I didn’t get much out of Strawson’s lecture, too; the best talks I attended were these two: Steinvör Thöll Àrnadóttir (UCL – University College London) -„Functionalism and Thinking Animals”; and Monica Jitareanu (Central European University) – „Phenomenal vs. Intentional – Ways of Conceiving Perceptual Experience and What It Means to Say It is Transparent” (I’ve heard that Lee Walters (UCL) gave another very good talk: „The Duality of Might and Would”).

In the last day of the conference, I commented Rebekah Humphreys’s (Cardiff) paper, „Contractarianism: On the Incoherence of the Exclusion of Non-Human Beings

And at dinnner time, in both days, all philosophers (young and not-so-young) showed that they know how to have fun. Here are some pictures:

img_2616.jpg

Above, from left to right: Hanoch Ben-Yami (CEU – Central European University), Tim Crane (UCL – University College London), Galen Strawson (CUNY – The City University of New York), and David Weberman (CEU).

img_2631.jpg

Above, from left to right: Eva Ferlez (CEU), Nenad Miscevic (CEU and University of Mariburg), Gabor Betegh (CEU), David Weberman (CEU), and Carl Baker (Leeds).

img_2673.jpg

Above, from left to right: Viviana Bratescu (CEU), George Tudorie (CEU), Stefan Ionescu (CEU, the conference’s sole organizer), and somebody else.

img_2678.jpg

Galen Strawson, Kati Farkas (CEU) and Tim Crane.

img_2684.jpg

Howard Robinson (CEU) and Mike Griffin (CEU)

Written by Andrei Stavilă

martie 31, 2008 at 12:56 pm

2nd Philosophy Graduate Conference at CEU (I)

leave a comment »

Saturday and Sunday (29 and 30 March 2008) it will take place the second Philosophy Graduate Conference at Central European University, Budapest, Hungary. The programm is here. I will comment a talk on Sunday. In the same day, you can see and listen the keynote speaker, Galen Strawson. If you’re in town, do come!

Written by Andrei Stavilă

martie 28, 2008 at 1:23 pm