Interactiuni

Posts Tagged ‘ciini

Dogs don’t think, do they?

leave a comment »

Cam de pe la Descartes incoace, ne-am obisnuit (noi, modernii) sa credem ca un animal e o masinarie automata fara suflet. Intr-un limbaj mai apropiat epocii noastre (behaviourism, carevasazica) un animal e tot un automat, de data asta bazat pe instincte si pe mecanismul stimul-raspuns. A spus-o Pavlov: aprinzi lumina, saliveaza ciinele! Intre Descartes si Pavlov si-a itit capul si Immanuel Kant, dupa care animalele nu pot face parte din imperiul moral – nici ca subiecte, nici ca obiecte ale atitudinii etice.

Geaba a incercat un Konrad Lorenz sa explice ca, evolutionist vorbind, e aburd sa crezi ca sentimentul moral a aparut asa, nitam-nisam in om; etologia comparata exact asta arata, ca atitudinea morala este dezvoltata in grade diferite in toata lumea animala, gasindu-si punctul maxim in fiinta umana.  Geaba sustine si Stanley Coren ca inteligenta (gindirea rationala) este si ea distribuita gradual pe scara evolutiei! Inca mai continuam sa credem, cu o ciudata atitudine religioasa fata de noi insine, ca sintem foarte deosebiti de restul luimii vii. Si ca sintem superiori, bineinteles.

Iata si versiunea video completa a filmuletului de mai sus  (cititi povestea si apoi scroll down pina la video). Discutam dupa aia.

Si mai puteti vedea:

UPDATE (17 martie 2011)

Si o dovada de loialitate fata de un prieten ranit in tsunami-ul din Japonia:

Anunțuri

Written by Andrei Stavilă

Septembrie 2, 2010 at 7:18 am

Masurind inteligenta. Sau: „Ba al meu e mai destept!”

with 7 comments

Sa facem un experiment. Ii avem in fata ochilor pe Stefan si Mihai. Stefan este foarte controlabil, si pare sa nu aiba vointa proprie: face intotdeauna ce i se spune, nu are opinii personale, nu ia niciodata initiativa si inainte de a intreprinde ceva intreaba intotdeauna pe altii ce si cum trebuie sa faca. Mihai este exact opusul lui Stefan: este foarte vocal si incapatinat in privinta propriilor opinii, nu accepta sa i se spuna ce sa faca si foarte greu il poti determina sa actioneze daca ideea actiunii nu i-a apartinut lui insusi; mai mult, cind cineva isi exprima o parere el are intotdeauna parerea contrara, si niciodata nu poate fi convins ca greseste. Acuma, sa judecam: care dintre cei doi este mai inteligent, Stefan sau Mihai? Veti spune ca intrebarea e prost pusa: aici nu e vorba de inteligenta, ci de tempetrament. Sint de acord cu voi – insa domnul Stanley Coren are alta parere. Ok, sa acceptam ca si inteligenta este implicata in exteriorizarea comportamentala a celor doi – atunci, inca o data: cine este mai inteligent? Probabil veti fi de acord cu mine ca un om voluntar este totusi mai inteligent decit unul submisiv, deci Mihai e mai destept. Nici aici, Stanley Coren pare sa nu fie de aceeasi parere.

Cine e Stanley Coren? Un profesor de psihologie la Universitatea British Columbia. De psihologie umana mai exact – precizarea este necesara intrucit omul e cunoscut mai ales datorita cartilor sale in comportamentul si dresajul ciinilor. In 1994 a publicat volumul ‘The Intelligence of Dogs: Canine Consciousness and Capabilities’. Desi (vorba acestei recenzii) nu spune nimic nou vreunui posesor de ciini sau iubitor de animale, argumentul principal al studiului reprezinta o lovitura stiintifica data behaviorismului (este acceptat faptul ca si ciinii au ‘constiinta’ si ca ‘rationeaza inteligent’ si ‘constient’ – mai mult, ‘diferenta dintre inteligenta si constiinta omului si cea a ciinelui este una graduala’, nu de substanta). Cam asta (alaturi de o istorie a modului in care au fost privite animalele in filosofie si stiinta) ar fi partea interesanta a cartii.

Studiul insa vrea sa raspunda la alte citeva intrebari simple: cum masuram inteligenta ciinilor, care rase de ciini sint mai inteligente, si cum ar arata un clasament al celor mai inteligente rase de ciini. Rezultatul poate fi citit aici: pe primele locuri se afla in ordine descrescatoare Border Collie, Caniche si Ciobanescul German, iar pe ultimele trei locuri Buldogul Englez, Basenji si Ogarul Afgan. Conform acestui clasament, sint fericitul posesor al doi ciini stupizi: Chow-Chow-ul se afla pe onorabilul loc patru din coada, fiind o rasa doar nitel mai inteligenta decit Bulldogul Englez. Desigur, lista contine numai 80 de rase, deci multe alte rase sint lasate in afara clasamentului. Pentru comparatie, Federatia Chinologica Internationala recunoaste 339 rase de ciini ale caror standarde sint bine definite (sursa), insa in lume sint in jur de 500 de rase. In plus, corciturile nu sint luate in consideratie. Asta deja spune multe despre reprezentativitatea studiului domnului Coren.

Haideti sa vedem insa cum masoara domnia sa inteligenta ciinilor – metodologia de lucru, carevasazica (o recenzie comica aici). Autorul accepta existenta mai multor tipuri de inteligenta, bazindu-se pe teoria inteligentei multiple a lui Howard Gardner – si spune ca cel mai bun prieten al omului poseda toate tipurile de inteligenta umana in afara de una singura (cea muzicala). Mai departe, considera ca trei tipuri de inteligenta canina sint interesante pentru noi: cea adaptativa, cea bazata pe capacitatea de a se supune comenzilor si cea instinctiva (de ce nu si alte tipuri de inteligenta, de pilda capacitatea de a raspunde unor gesturi involuntare si deci ‘citirea gindurilor stapinului’, precum in efectul Clever Hans?). Cu toate acestea, autorul selecteaza drept subiect de studiu doar inteligenta bazata pe obedienta.

Ca atare, Coren a discutat cu diversi arbitri ai concursurilor de obedience din Canada si SUA (de ce nu si cu dresori, proprietari de ciini, crescatori??!!) si le-a adresat doua intrebari: a) de cite repetitii are nevoie un ciine dintr-o anumita rasa pentru a invata o comanda noua; b) care este probabilitatea ca respectivul ciine sa se supuna chiar de la prima comanda. Dupa cum se poate usor observa, un punctaj bazat pe aceste doua intrebari are citeva probleme foarte serioase: 1) ceea ce masoara lista este obedienta (supunerea) si nu inteligenta genetica (de exemplu, training-ul ciinilor de vinatoare se bazeaza in primul rind pe inteligenta nativa a ciinilor, pe capacitatea de a resolva probleme noi, si abia apoi pe ascultarea comenzilor – iata de ce Bloodhound-ul, desi unul dintre cei mai buni si mai isteti ciini de vinatoare, se situeaza totusi pe lista lui Coren pe locul 75 din 80); 2) lista se bazeaza exclusiv pe experienta arbitrilor de obedience, ca atare clasamentul este unul bazat pe evaluarile subiective ale acestora; 3) inteligenta unui ciine nu se rezuma la obedienta, nici macar la inteligenta genetica; socializarea, contactul cit mai des cu omul si cu situatii noi, sint elemente care contribuie decisiv la dezvoltarea inteligentei individuale – astfel, un ciine tinut toata viata in lant sau uitat intr-un tarc din spatele casei nu va avea acelasi grad de inteligenta cu cel al unui ciine obisnuit sa traiasca tot timpul impreuna cu stapinul sau; 4) in cadrul fiecarei rase exista diferente temperamentale si de inteligenta enorme – personal am doi Chow care sint la fel de diferiti precum Stefan si Mihai in exemplul de mai sus; 5) daca tot am vorbit de Stefan si Mihai si am fost de acord ca, acceptind nivelul de obedienta ca indicator al inteligentei, un om mai putin obedient este un om mai inteligent, atunci de ce nu ar fi asa si in cazul ciinilor?! – haideti sa stam strimb si sa judecam drept: care ciine este mai inteligent: cel care iti aduce de o suta de ori batul daca tu ai chef sa il arunci de o suta de ori, sau cel care, dupa ce ti-l aduce o data sau de doua ori, refuza sa o mai faca, uitindu-se la tine cu o figura care spune: ‘M-am saturat, altceva mai distractiv n-ai gasit?’ Personal, cred ca mai inteligent este ultimul ciine. Si daca am dreptate, atunci lista inteligentei propusa de domnul Coren trebuie pur si simplu inversata: Ogarul Afgan devine cel mai inteligent ciine, iar Border Collie cel mai stupid.

Ultima remarca din paragraful anterior arata cit de absurda devine masurarea inteligentei ciinilor prin referinta la gradul de supunere. Daca Stanley Coren si-ar fi numit lista drept ‘lista raselor de ciini din punctul de vedere al gradului de obedienta’, sau ‘lista raselor de ciini din perspectiva capacitatii lor de a fi dresati’, sau chiar ‘lista raselor de ciini in functie de temperamentul lor’, atunci as fi gasit drept interesanta o asemenea categorisire. Asa insa, prezentata drept ‘lista a inteligentei’, un asemenea mod de ordonare este nu numai inutilizabil, dar si periculos. Orice om mai putin invatat sa gindeasca de unul singur se va uita pe aceasta lista si va afla ca are un ciine idiot – ceea ce poate avea consecinte grave in primul rind pentru bietul ciine. In fapt – si sublinierea acestei idei este scopul postului de fata – probabilitatea de a avea un ciine inteligent daca iti iei un Border Collie este extrem de mare. Dar exact la fel de mare este probabilitatea de a avea un ciine inteligent daca iti iei un Ogar Afgan.

Nu in ultimul rind, totul depinde de interactiunea dintre om si ciinele sau. Asa cum am mai spus, cu cit interactiunea este mai mare, cu atit inteligenta ciinelui se va dezvolta mai mult, indiferent ca vorbim de un Border Collie sau de un Ogar Afgan. Ca atare, sa nu va mirati daca, trecind prin parcul din spatele blocului intr-o seara, veti vedea un Ogar Afgan care va va uimi prin inteligenta sa, iar putin mai departe un Border Collie idiot.

Ungaria, my love (3). Politia si spaga

with 3 comments

Pina acum am povestit numai lucruri bune despre tara vecina. Si ca sa nu credeti ca „m-am dat cu ungurii”, iata o intimplare mai putin fericita, dar foarte comica.

Evenimentul pe care il voi povesti a avut loc in septembrie 2007. Tocmai ne luasem masina, eu nu mai condusesem de citiva ani buni, asa ca am preferat sa-mi pun semnul incepatorului pe parbriz. Am plecat usurel din Iasi, cam tremurind la ideea unui drum pina la Budapesta, dar increzatori in propriile forte. La granita totul a decurs bine (desi habar n-aveam exact ce acte trebuie sa prezentam). La pasapoartele ciinilor nici n-au avut chef sa se uite, desi pierdusem o groaza de timp prin Iasi cu birocratia pe directia cabinet veterinar – Agentia Nationala Sanitar-Veterinara Iasi si intors. Si dus. Si intors. Si iarasi dus. Si iarasi intors. Si tot asa.

Bun, deci am trecut frontiera pe la Vama Bors. Mergem 5 kilometri, ne minunam de soselele Ungariei. Mai mergem 5 kilometri, ne mai minunam o data si spunem ca asa da, oameni gospodari. Nu ca romanii! Si nici nu-mi termin bine vorba, ca in fata o patrula a politiei ne face semn sa oprim. Cei doi politisti termina rapid cu celelalte masini „trase pe dreapta” (toate cu numar de Romania, of course) si vin spre noi. Intr-o engleza stricata amestecata cu o romana de canal: permisul, talonul masinii, cartea verde. Am de toate, sefu – zic eu cu inima cit un purice, obisnuit cu Romania, unde politistu’ e Tatal tau Ceresc! Vad ei ca totul e in regula – nu le convine! Se uita la ciini. Le dau pasapoartele ciinilor, iar ei fac o fata de vitzel adult – care, vorba celor de la Colibri, sta la poarta noului nitzel mai mult. Totul in regula, nu e bine! Da-te jos din masina! Cobor, astia doi ma scruteaza, se pare ca totul e la locul lui. Organul statului vecin nu e multumit. Intre timp, evident ca masinile cu numar de Romania treceau una dupa alta, dar ei erau chititi pe noi (zic eu, pentru ca aveam semnul incepatorului!).

Deodata fata unuia se lumineaza: tigari, alcool? Nope, zic. Deja cei doi au temperatura ridicata. Controlul bagajelor, zice al doilea, triumfator! Deschid portbagajul, putin cam temator: la fund aveam putinile cu brinza, sacosele termoizolante cu carne de porc, butelcile de cinci litri pline de vin, plus alte sticle si sticlute cu tuica de la tata socru si visinata, caisata si zmeurata de la mama soacra. Nu ca n-aveam voie, dar putea sa iasa cu scandal. Deasupra, numai lucruri marunte, atit de multe si umplind atit de mult portbagajul, incit politistilor le-a trecut tot cheful. Unul dintre ei, ala mai tacut care-l facea pe „bad cop”, vede o sticla de doi litri. Asta what? Asta palinka, zic eu. A lady from Kolozsvar gave it to me.

Nem, zice el. Cum nem, intreb eu. N-ai voie, zice el. Pai de ce, fac eu. Ca nu ai voie decit un litru de persoana, zice el. Pai uite, dom’le, my girlfriend are si ea voie la un litru, ca le mai trage din cind in cind. Omul a ramas incurcat. Sta pe ginduri. Apoi, victorios: da’ n-are timbru – marca, de! Say whaaat? Dom’le, e de la doamna, a facut-o ea cu manutele ei… Nem.

Exasperam. Bun, si-acu? Pai ce sinteti, incearca el, sa vada cam cit poate scoate de la noi. Studenti, zic – la Budapesta. Arata! Ce s-arat? Student, zice el. Scot legitimatia, se uita, nu-i convine. Amenda, zice el. Bine, zic eu. Pai trimitem la casa ta, zice el. Noroc bun, zic eu. Da’ n-ai voie sa mai intri in Uniunea Europeana trei ani. WTF???? Bine, zic eu, nu mai intru. Pai n-ai sa mai ai nevoie?, intreaba omul deznadajduit ca nu vede neam spaga. Vad eu, spun. Atunci s-a enervat: lasa sticla aici si pleaca!

Si uite-asa politia maghiara mi-a furat doi litri de tuica de prune, dar de-aia foarte faina, buna la gust si care nici macar nu miroase! Mult am mai visat acea licoare in saptaminile urmatoare, si de multe ori au ajuns la propriile origini cei doi hoti. Dar, recunosc, mi-a fost frica. N-am vrut sa ma pun cu ei, stiam de pe forumuri ca unii care au rezistat au fost scosi de parinti sau prieteni de la zdup, unde au intrat pentru obstructionarea organului public!

Ajuns in Budapesta, am povestit gazdelor mele intimplarea. Oamenii s-au enervat: asa sint ungurii din Est! Pai daca la o tara asa de mica mai conteaza asemenea diviziuni, naiba sa-i ia! Si totusi, am eu o banuiala. Intrebare de baraj: ce se intimpla daca pui un mar stricat intr-un cos cu mere bune: se face si marul stricat bun, sau se strica toate merele? Raspunsul e evident. Probabil ca politistii unguri din Estul tarii s-au gindit ca ce dreaq, numai romanii sa ia spaga la greu? Pai ce, ei sint mai prosti?

[Citeste si: Ungaria, my love (1); Ungaria, my love (2)]

Written by Andrei Stavilă

Februarie 3, 2009 at 8:34 pm

Ungaria, my love (1). Serviciile

with 5 comments

Debuteaza chiar de azi o noua categorie de posturi – pe care am numit-o, simplu, „Ungaria, my love”. Va cuprinde un serial cu lucruri pozitive si negative despre aceasta tara fascinanta, cu o capitala minunata. Desigur, observatiile mele sint subiective si nu pot fi generalizate. Dar de multe ori ne formam opinii despre un popor sau altul in functie de micile lucruri care ni se intimpla personal. Este exact metoda pe care doresc sa o folosesc aici. Si incep cu eticheta „asa da”!

In aprilie anul trecut mi-am cumparat din Budapesta o masina de tuns speciala pentru ciini, beneficiind de un an garantie. Dupa prima folosire n-a mai mers neam, asa ca am dat fuga la magazin. Persoanele de acolo, care vorbeau engleza mai bine decit mine (in conditiile in care oricine stie ca, in Ungaria, foarte putini indivizi stiu macar o boaba de engleza!) s-au uitat la aparat, l-au intors pe toate partile si mi-au explicat, cu rabdare si bun simt, ca ar trebui sa o desfac, sa o curat si sa o ung cu ulei dupa fiecare folosire.

Buuunnn…. Acum o luna, alta problema: masina mergea in primele doua minute, dar dupa aceea se bloca. Problema de motor, caci de altfel era super-lustruita. Dau fuga iarasi la magazin, unde aceleasi doamne, dupa ce le-am explicat care este problema, au hotarit, fara prea multe discutii, ca este necesar sa imi schimbe produsul vechi cu unul nou. Evident, am ramas masca. Ma intreb, oare cum ar fi decurs aceste doua intilniri daca as fi avut problemele respective in Romania? La cite umilinte as fi fost supus? Si oare as fi beneficiat de garantie? Sa fim seriosi!

Acuma, nu stiu daca personajele respective s-au purtat asa pentru ca eram un strain (evident nu am spus ca sint roman), sau pentru ca acesta este standardul de comportament in mod normal. Ideea este ca, atunci cind voi pleca din Ungaria, voi avea inca o amintire placuta, si un motiv in plus sa ii respect pe unguri. Oare citi straini pot spune la fel despre Romania si despre romani?

Written by Andrei Stavilă

Ianuarie 15, 2009 at 11:23 pm