Interactiuni

Posts Tagged ‘civilizatie

Revelion 2011. ‘Italian style’

with 4 comments

Desi natura mea relativ anti-sociala nu se impaca prea bine cu adunarile populare, in ajunul anului nou i-am acordat spiritului gregar partea cuvenita si am iesit sa sarbatoresc venirea lui 2011 in strada. Spre deosebire de anii trecuti, primaria orasului Florenta a oferit ceva circ gratis (ca pinea/berea se dadeau pe bani, 3 euro doua degete de vin fiert) si sarantocilor care nu isi permiteau sa platesca 30 de euro (suma minima) doar pentru intrarea intr-un club sau o discoteca. In fiecare piata mai mare a orasului au fost organizate concerte de muzica pe toate gusturile: rock si pop intr-o piata aproape de Santa Maria Novella, jazz in Piazza della Repubblica, muzica clasica in Piazza Signoria, si asa mai departe.

Dupa ce ne-am cam saturat de rock italian si lalaieli tipice a la San Remo, am luat inteleapta decizie sa ne indreptam spre locul destinat jazz-ului, unde am descoperit trupa Funkoff,al carei fan am devenit imediat. Puteti asculta ceva fain aici.

Totul a fost perfect pina pe la doua noaptea, cind s-au terminat concertele. Asta daca, desigur, lasam deoparte eternele pocnitori si alte ustensile high-tech care, bag seama, produc zgomote din ce in ce mai puternice pe an ce trece. Indepartindu-ne de scena, atit in Piazza della Republica cit si in celelalte piete am fost nevoiti sa calcam pe un covor gros de sticle de sampanie, vin si bere sparte intentionat de vajnicii cheflii ai anului nou. Se pare ca asemenea ‘covoare’, precum si mersul fachiresc pe ele sint o ‘traditie’ italiana. Un amic nativ ne-a povestit ca dezastrul de pe strazile din Florenta (un oras care, la acea ora, arata mai ceva ca Hiroshima dupa Enola Gay) nu se putea compara nici pe departe cu intimplarile din alte orase italiene – Napoli, de pilda. Pentru ca in orasul binecunoscutei mafii, prezentza intr-una din pietzele mari in noaptea de ajun se poate termina direct la spital: italienii, chiar si cei bogati, frumos imbracati in frac si petrecareti in hotelurile luxoase ale urbei, se distreaza enorm aruncind cu sticle, fructe, farfurii si prajituri in capetele trecatorilor nefericiti. In Italia de anul nou nu trebuie deci sa ai doar o talpa groasa la papuc, precum obrazul italienilor – ci ai mare nevoie si de un cap tare.

Daca pina acum inca mai aveam dubii, considerind italienii un popor doar cu putin mai civilizat decit romanii, acum m-am lamurit perfect: o fi fost Imperiul Roman un promotor al civilizatiei si culturii; o fi fost orasele italiene in timpul renasterii adevarate ideal-tipuri, modele mereu actuale ale auto-guvernarii republicane/populare. Insa italienii de astazi nu au nici o legatura cu mult mai celebrii lor inaintasi. Sint un popor cu nimic mai bun decit romanii: mirlania, mizeria, nesimtirea sint aceleasi. Doar ca italienii au avut mai mult noroc: au primit o mostenire pe care nu o meritau.

Tuturor autorilor si cititorilor acestui blog, un an nou mai bun decit toti anii de pina acum, si sa ne auzim/citim/revedem cu bine!

Reclame

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 3, 2011 at 10:18 pm

Ungaria, my love (7). Civilizatie sau frumusete?

with 4 comments

Ma obsedeaza intrebarea pe care am citit-o mai demult in cartea lui Horia Roman Patapievici, „Omul recent ” (intrebare care, daca nu ma insel, ii apartine lui Andre Scrima): „Ce se pierde atunci cind ceva se cistiga?”. De multe ori imi pun problema asta, iar acum doresc sa o situez intr-un context poate nu asa de inalt intelectual, dar important pentru mine: ce pierdem atunci cind cistigam un grad sporit de civilizatie?

Raspunsul timid pe care incerc sa-l dau: pierdem din bucuria de a trai si din frumusetea vietii. M-am gindit la asta in ultimele zile, cind am avut norocul sa vad pentru prima data, in cei trei ani petrecuti in Ungaria, cum ninge frumos, ca in povesti, cum se depune un strat serios de zapada, trezindu-mi amintirile frumoase din copilarie. Din pacate insa bucuria a durat putin, si oricum pentru a o trai trebuia sa te fi trezit la 7 dimineata. Dupa ora asta, lumea iese in fata trotuarelor si curata zapada, apoi arunca sare, iar masinile primariei intra imediat in functiune. In doua ore nu mai ramine nimic. Mai vezi zapada doar pe acoperisul caselor sau in copaci.

img_5492-640x480 img_5496-640x480 img_5487-640x480

Relevant insa este faptul ca, tocmai din acest motiv, parintii destul de grijulii sa-si fericeasca odraslele ies dimineata, intre 6 si 7:30, inainte de a pleca la servici, cu saniile si toti plozii dupa ei: masini nu prea sint la ora asta, asa ca strazile mai laturalnice sau cele din zonele rezidentiale se transforma intr-n derdelus mai degraba nocturn: citeva clipe de bucurie pentru copii si parinti, clipe care, din nefericire, nu se vor intoarce decit – cine stie! – peste citiva ani. Poate asta este si explicatia faptului ca, in Budapesta, copiii nu prea stiu ce inseamna „om de zapada”, si nu cred ca multi au vazut unul…

img_5484-640x480 img_5485-640x480 img_5490-640x480

Stiu, e important sa fim civilizati si aceste rinduri nu sint un protest impotriva bunului simt. Daca prevenim astfel caderea unui singur batrin pe trotuar, e imperios necesar sa curatam trotuarele. Daca prevenim accidentele rutiere scotind imediat lamele pe strada, primaria trebuie sa-si faca treaba. Stiu, iarasi, cit de greu este in Bucuresti cind ninge si autoritatile sint luate pe nepregatite. Nu vreau sa spun decit ca, in timp ce cistigam in civilizatie, pierdem din bucuria si frumusetea vietii de zi cu zi. Probabil o pierdere necesara – dar asta nu ma face mai putin trist.

Written by Andrei Stavilă

februarie 27, 2009 at 12:41 am

Ungaria, my love (2). Civilizatie si bun simt

with 3 comments

In episodul trecut va ofeream un exemplu despre modul in care magazinele din Budapesta isi trateaza clientii. Aveam un produs in garantie, dar care se stricase (este vorba de o masina de tuns, pentru ciini) si mi-a fost inlocuit imediat, fara nici un fel de problema, priviri urite, reprosuri, sau alte bazaconii care te asteapta cind indraznesti sa incerci acelasi lucru in Romania. Raluca mi-a atras atentia, totusi, ca si in Bucuresti lucrurile au inceput sa se schimbe in directia buna (aici). Acum vreau sa continui incursiunea in civilizatie 🙂 cu inca trei exemple care, de data asta, mai avem mult pina a le vedea adoptate si de iubitii nostri compatrioti.

In primul rind, in Budapesta nu vezi nici un ciine maidanez. In definitiv, au avut si ei planuri imobiliare multilateral dezvoltate, ca atare cu siguranta au fost si la ei ciini pe strada. Nu stiu cum au rezolvat problema, dar avind in vedere nivelul chinologiei maghiare in comparatie cu al celei romanesti, plus puterea si seriozitatea organizatiilor non-profit de profil (putem compara iarasi), nu prea cred ca solutia a fost una extrem de violenta.

In al doilea rind, si strins legat de primul subiect: proprietarii de ciini string intotdeauna dupa patrupedele lor, atunci cind le scot la plimbare. Am invatat asta pe piele proprie, si intr-un mod nu tocmai placut. Eu veneam din Romania, unde nu am strins dupa ciinii mei si nu voi stringe neam, atita timp cit inca mai sint maidanezi pe strada. De asemenea, cumnata mea din Lille, Franta, imi povestea cum la ei nimeni nu curata, desi uneori cateii isi mai lasa murdariile chiar pe trotuar. Asa ca ma gindeam sa aplic aceeasi strategie. Wroooooong! Mi s-a atras atentia – si la modul foarte civilizat! – sa string murdaria celor doi ciini chow pe care ii am. Si persoanele care mi-au batut obrazul nu erau babe nebune sau mosi nevricosi, ci chiar proprietari de ciini care isi plimbau animalele prin aceeasi zona! De atunci umblu intotdeauna cu pungile la mine. Cum spunea un cititor al acestui blog, „trecerea la civilizatie” nu e tocmai usoara…

A treia chestiune tine tot de curatenie. In zonele unde sint case, veti vedea intotdeauna cum stapinii imobilelor curata trotuarul, uneori si jumatatea de strada, din fata proprietatilor lor. Cel mai clar se vede asta in ultimele doua anotimpuri ale anului. Toamna, o data pe saptamina, de obicei vineri sau simbata, oamenii ies harnici si matura frunzele cazute din copaci. Iarna, imediat cum incepe sa ninga (deci imediat, nu asteapta sa se depuna!) ies in fata caselor si matura zapada de pe trotuar, iar daca e nevoie pun sare, pentru a elimina posibilitatea inghetului. De multe ori fac asta zilnic. Iarasi, am invatat sa fiu civilizat „the hard way”. Intr-o simbata (zi de toamna tirzie), cum venisem mahmur de la o petrecere, am lasat maturatul trotuarului pe mai tirziu. Se depusesera, e drept, cam multe frunze pe trotuar. La un moment dat Alina a iesit in curte si un mosulet a inceput sa-i vorbeasca. Ea i-a raspuns in engleza ca nu intelege maghiara. Omul s-a uitat in jur, a vazut masina cu numarul de Romania parcata in fata casei, i-a aratat frunzele de pe jos si i-a zis in engleza rizind (dar fara nici un pic de rautate in glas): „lazy Romanians!” („romani lenesi!”). De atunci, mahmur sau nu, matur strada cu strasnicie 🙂

Bun, in primele doua episoade despre Ungaria si Budapesta v-am povestit numai lucruri bune. Saptamina viitoare, ca sa nu ma acuzati ca „m-am dat cu ungurii” 🙂 va voi povesti si ceva mai putin placut.

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 27, 2009 at 11:24 am

Ungaria, my love (1). Serviciile

with 5 comments

Debuteaza chiar de azi o noua categorie de posturi – pe care am numit-o, simplu, „Ungaria, my love”. Va cuprinde un serial cu lucruri pozitive si negative despre aceasta tara fascinanta, cu o capitala minunata. Desigur, observatiile mele sint subiective si nu pot fi generalizate. Dar de multe ori ne formam opinii despre un popor sau altul in functie de micile lucruri care ni se intimpla personal. Este exact metoda pe care doresc sa o folosesc aici. Si incep cu eticheta „asa da”!

In aprilie anul trecut mi-am cumparat din Budapesta o masina de tuns speciala pentru ciini, beneficiind de un an garantie. Dupa prima folosire n-a mai mers neam, asa ca am dat fuga la magazin. Persoanele de acolo, care vorbeau engleza mai bine decit mine (in conditiile in care oricine stie ca, in Ungaria, foarte putini indivizi stiu macar o boaba de engleza!) s-au uitat la aparat, l-au intors pe toate partile si mi-au explicat, cu rabdare si bun simt, ca ar trebui sa o desfac, sa o curat si sa o ung cu ulei dupa fiecare folosire.

Buuunnn…. Acum o luna, alta problema: masina mergea in primele doua minute, dar dupa aceea se bloca. Problema de motor, caci de altfel era super-lustruita. Dau fuga iarasi la magazin, unde aceleasi doamne, dupa ce le-am explicat care este problema, au hotarit, fara prea multe discutii, ca este necesar sa imi schimbe produsul vechi cu unul nou. Evident, am ramas masca. Ma intreb, oare cum ar fi decurs aceste doua intilniri daca as fi avut problemele respective in Romania? La cite umilinte as fi fost supus? Si oare as fi beneficiat de garantie? Sa fim seriosi!

Acuma, nu stiu daca personajele respective s-au purtat asa pentru ca eram un strain (evident nu am spus ca sint roman), sau pentru ca acesta este standardul de comportament in mod normal. Ideea este ca, atunci cind voi pleca din Ungaria, voi avea inca o amintire placuta, si un motiv in plus sa ii respect pe unguri. Oare citi straini pot spune la fel despre Romania si despre romani?

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 15, 2009 at 11:23 pm