Interactiuni

Posts Tagged ‘dezbatere

Cuvinte defaimatoare, tacere academica

with 3 comments

Ieri, Academia Romana a acceptat cererea unor organizatii non-guvernamentale, hotarind sa modifice in DEX definitiile a doua cuvinte, ‘tigan’ si ‘jidan’, in sensul ca noua editie a dictionarului va consemna ‘caracterul peiorativ’ al acestor termeni (sursa). Cred ca usurinta dovedita de sus-numita institutie in tratarea problemei ridicate tradeaza mai mult teama fata de urmarile juridice ale unui posibil refuz (ONG-urile respective au amenintat cu actionarea Academiei in justitie intr-un asemenea caz) decit o judecata bazata pe argumente academice.

Conjectura de mai sus nu vrea sa spuna mai mult decit ceea ce exprima deschis. Personal nu am o opinie ferma in aceasta privinta: pe de o parte, nu sint un adept al schingiuirii unei limbi pe baza unor motive care tin de corectitudinea politica; pe de alta parte, nu pot sa nu recunosc covirsitoarea putere a unui cuvint – o putere care, folosita in scopuri imorale, poate avea consecinte catastrofale.

As fi dorit insa o dezbatere cu adevarat academica pe marginea acestui subiect. Pe de o parte, beneficiile unei asemenea schimbari par evidente: in primul rind, daca anumite cuvinte au un sens oficial recunoscut drept peiorativ, defaimator si discriminatoriu, se blocheaza posibilitatea folosirii lor in limbajul politic si administrativ. Pe de alta parte, orice individ care foloseste in mod public asemenea cuvinte poate fi actionat in judecata pentru defaimare. Ambele cazuri sint menite sa creasca nivelul de securitate al membrilor grupurilor desemnate de termenii respectivi prin inlaturarea discriminarii directe din discursul public.

Doresc insa sa ridic citeva probleme care ar fi meritat discutate. Sa luam termenul „tigan”: este el cu adevarat defaimator? Depinde: orice om obisnuit cu nuantele va accepta ca termenul are un caracter peiorativ redus fata de (iau doar un alt exemplu) „cioara” sau „cioroi”, insa este totusi defaimator fata de „rom”. Cine insa decide sensul negativ si care sint standardele dupa care este el recunoscut? De exemplu, in zona socrilor mei nu se foloseste nici termenul „tigan” si nici cel de „rom” pentru a desemna o persoana din etnia respectiva, ci (de multe ori lingvistic inadecvat) „şătrar / şătrăriţă”. Sint asemenea termeni defaimatori? La o prima ascultare am putea fi inclinati sa raspundem pozitiv, insa stiintific ar fi sa cercetam mai indeaproape contextul vorbirii, modul in care oamenii din zona respectiva folosesc acest cuvint, si abia apoi sa decidem daca are el un sens pozitiv sau negativ. Sau cel putin asa ne-ar fi cerut Wittgenstein. Iar daca hotarim ca sensul este negativ, probabil cuvintul „şatră”, din care prima notiune este derivata, este si el defaimator? Atunci orice traducator al filmului Tabor ukhodit v nebo (mai cunoscut la noi sub titlurile „Şatra”, „Vremea tiganilor”, sau „Şatra merge spre cer”) ar putea fi acuzat de discriminare. Sau, cum spunea cineva la o emisiune TV, e de vazut ce se va intimpla cu titlul „Tiganiadei” lui Ion Budai-Deleanu. Iar cintecele tiganesti sau romantele Allei Bayanova ar trebui „curăţate” de termenul considerat defaimator, care apare relativ des in versurile melodiilor sale.Si ma intreb (luind in discutie celalalt termen considerat defaimator) daca vom mai putea vorbi in public despre parabola lui Ahasverus, „jidovul ratacitor” – caci „evreul ratacitor” suna aproape barbar.

Chestiunea este complicata de faptul ca unul si acelasi termen poate fi folosit, in functie de context, atit in sens pozitiv (laudativ) cit si negativ (defaimator). De pilda, in cercul cunoscutilor mei expresia „la voi e ca la tigani” are evident un caracter negativ – dar sintagma „muzica tiganeasca” (vezi aici sau aici), folosita in primul rind pentru a deosebi acest gen de muzica manelistilor, are un pronuntat caracter pozitiv, in sensul ca adevarata muzica tiganeasca, simbolul prin excelenta al culturii rome, are o valoare mult superioara manelelor, ultimele fiind etichetate gresit drept „melodii tiganesti”.

Nu in ultimul rind, a fost eludata complet problema caracterului pur sociologic si istoric al sensului defaimator al unui termen. Sa nu uitam ca unii tigani se autodefinesc astfel, respingind in acelasi timp denominatia „rom”; a le aplica o eticheta straina, chiar daca argumentele politice si academice sint de partea acesteia din urma, s-ar reduce la impunerea deloc respectabila a intereselor unui grup elitist asupra altor grupuri sociale. Mai mult, sa nu uitam ca atit termenul de „tigan” cit si cel de de „jidan” difera in intensitatea caracterului pozitiv sau negativ de-a lungul timpului: bunicii mei, de pilda, foloseau cuvintul „jidan” fara nici o conotatie negativa, iar vecinii lor, evrei sadea, spuneau deseori „la noi, la ovrei….” sau „la noi, la jidani…”.

In final, poate ar trebui sa vedem daca nu cumva o asemenea modificare a definitiilor din DEX ar putea face mai mult rau decit bine. Atitudinile extremiste si discriminatoare, departe de a fi stavilite prin asemenea actiuni, pot cunoaste o noua resurgenţă. Si ar fi pacat.

Evident, cele spuse mai sus nu trebuie vazute ca inclinind balanta spre o rezolvare aspecifica a situatiei date. Am incercat sa ridic unele probleme care nu au aparut, sau au aparut doar tangential, in dezbaterea publica din Romania. Cam singura dezbatere, de altfel, intrucit cea academica a lipsit cu desavirsire.

Plesu, despre etica dialogului si lasitate pe net

with 6 comments

Cu doua saptamini in urma ma razboiam cu persoanele care inteleg sa iti aplice lovituri in cap sau sub centura la umbra anonimatului. Spuneam acolo ca, desi pseudonimul nu mi se pare tocmai ok atunci cind intri intr-o discutie (cred ca e normal sa iti asumi ideile exprimate, daca tot simti nevoia sa ni le impartasesti), totusi este acceptabil in masura in care respecti o minima etica a dialogului. Asta ar insemna sa discuti civilizat, sa dezbati ideile si sa nu aplici sofismul ad personam (adica sa nu ataci autorul ideilor exprimate).

Dar in momentul in care alegi sa nu respecti aceste trei reguli de minim bun simt, in momentul in care acuzi o persoana, consider normal sa semnezi cu propriul nume. Daca tot vrei razboi cu cineva, nu este corect sa injunghii omul pe la spate, nu poti fi – pe linga nesimtit –  si laș. Desi nu o cred necesara sau binefacatoare, pot intelege dorinta unor frustrati de a se lua de altii, de a musca precum un ciine legat toata viata lui in lanț. Inteleg diversele cauze ale agresivitatii, insa lașitatea nu are scuze.

Intimplator, Andrei Plesu publica un articol excelent in „Adevarul”, exact pe aceeasi tema, si nu pot decit sa ii dau perfecta dreptate. Vi-l recomand, n-o sa va ia mult timp, nu e lung. Ii multumesc cititorului meu Florea pentru trimiterea link-ului respectiv.

Written by Andrei Stavilă

martie 19, 2009 at 4:00 pm

Cum NU ar trebui sa fie un intelectual. Un exemplu

with 19 comments

[Aceasta paranteza este adaugata dupa publicarea postului de mai jos. Se pare ca postul a stirnit multe pasiuni si… „indurerari”. Vreau sa subliniez ca ACEST ARTICOL ESTE UN PAMFLET (in cazul in care unii poate nu isi dau seama). Si mai vreau sa subiniez ca modul in care raspund cei vizati de un pamflet spune multe despre ei insisi]

In ultimele doua zile am avut o discutie interesanta si decenta cu doamna europarlamentar PSD Gabriela Cretu. Schimbul de idei poate fi urmarit aici. Cred ca dialogul a fost de folos amindurora: eu am aflat ca PSD-ul are si oameni mai interesanti decit m-as fi asteptat, iar doamna Cretu cred ca a inteles macar unele hibe pe care acest partid le-a avut in campania electorala (cel putin asa cum au fost ele vazute prin ochii unui simplu elector). Cred ca a fost un adevarat dialog, unul din care amindoi am cistigat ceva (dumneaei o idee, eu un reprezentant in PE dispus sa dialogheze direct cu cei pe care-i reprezinta) si deci amindoi am iesit imbogatiti.

Despre altceva vreau insa sa discut aici. In schimbul de idei a intervenit, la un moment dat, un user numit Cathy, care – dupa ce mi-a tinut o scurta prelegere despre cum as fi putut afla mai multe informatii in recent incheiata campanie – scrie urmatoarele cuvinte: “In alta ordine de idei, toata lumea intreaba de tine la Filosofie, la Iasi: tu nu trebuia sa termini doctoratul anul acesta? Ce faci in Ungaria? Nu interpreta gresit: este vorba doar de simpla curiozitate colegiala. Eu, de exemplu, mi-am incheiat socotelile cu doctoratul, si lumea, stiind ca am fost admisi in acelasi timp, ma intreaba de tine… Sa stiu ce sa le spun…:)”

I-am raspuns acestui user ca o etica minima a dialogului (si am adaugat aici: a dialogului “gadamerian”, ca sa fie mai clar la ce tip de dialog ma refer) cere cel putin doua lucruri: 1) un adversar (in sensul cel mai larg al cuvintului, care include adversarul de idei si deopotriva adversarul la o partida de sah) trebuie sa se identifice, in asa fel incit sa stie cel care a initiat dialogul cu cine vorbeste; 2) o discutie nu poate fi productiva decit daca raminem pe subiect. Noi discutam despre campania electorala, deci doctoratul (doctoratele) mele nu cred ca aveau ce cauta aici. Am adaugat ca acesta este un argumentum ad personam. Daca user-ul Cathy (pina la urma am aflat ca este vorba de Catalina Raducu) chiar voia sa vada ce mai fac (desi nu imi aduc aminte sa ne fi cunoscut vreodata personal), nu vad de ce discuta aceste probleme pe site-ul unui parlamentar european. Cred ca putea foarte bine sa ma contacteze pe mail, prin intermediul acestui blog.

Dupa cum se poate citi pe link-ul aratat mai sus, raspunsul meu a fost, zic eu, deopotriva un raspuns respectuos si o rugaminte sa fiu tratat cu acelasi respect. De aceea contra-raspunsul acestei domnisoare / doamne m-a lasat perplex:

Eu am amintit de Gadamer ca sa arat cum trebuie sa existe o etica a dialogului – dumneaei a inteles ca as fi considerat ca nu am ce discuta cu ea, atita timp cit nu l-a citit pe Gadamer (???). Eu am spus ca e normal ca un partener de dialog sa isi dezvaluie identitatea – dumneaei se ratoieste si spune ca ce, “trebuia sa ma recomand lector universitar doctor Catalina Daniela Raducu?” (???). Nu, domnisoara, nu trebuia – era de ajuns sa va scrieti numele complet, din moment ce asa mi l-am scris si eu. In fine, eu am spus ca nu e normal sa discutam chestiuni personale pe site-ul unui europarlamentar – ea spune ca ii raspund urit la urarea ei de bun veit pe site (???).

Nu am mai continuat discutia, pentru ca, e clar, nu are rost. Oricum, ramin cu un gust amar. Inca o data, imi dau seama ca a citi mult si a-ti da doctoratul nu inseamna automat a deveni mai inteligent, si nu implica a-i intelege mai bine pe cei din jur. Mai departe, a fi intelligent nu inseamna neaparat a fi intelept. Intelepciunea presupune in primul rind o atitudine morala (in care este inclusa si o etica a dialogului). Altfel spus, daca pe un om muntele de carti citite nu il schimba fundamental, nu il face mai bun, mai intelept, mai dispus sa il asculte pe altul fara sa se isterizeze, mai capabil de ironie si autoironie, mai destins si cu mai mult umor chiar si in discutiile care nu-i convin – atunci, zic, degeaba a citit acele carti. Precum Gigi Becali, mai bine crestea oi. Ar fi cistigat mai mult.

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 28, 2007 at 7:05 pm