Interactiuni

Posts Tagged ‘dostoievski

Dostoievski si morala crestina

with 9 comments

Discutia pe care am avut-o cu „v” (probabil vidal) aici m-a provocat sa scriu acest post. Problema este urmatoarea: cum sa interpretam afirmatia lui Dostoievski, conform careia „Daca Dumnezeu nu exista, atunci totul este permis”?

„v” propunea sa intelegem afirmatia ca pe un argument logic, si oferea urmatoarea interpretare:

Premisa 1: Nu exista sisteme de morala seculare, ci doar sistemul moral crestin (religios).

Premisa 2: Sistemul moral crestin nu este autonom, ci se bazeaza pe o autoritate, aceea a lui Dumnezeu.

Premisa 3: Daca autoritatea pe care se bazeaza un sistem moral nu exista, atunci sistemul moral bazat pe acea autoritate este distrus.

Premisa 4: Dumnezeu nu exista

Concluzie intermediara A (din 2, 3 si 4): Morala crestina este distrusa

Concluzie intermediara B (din premisa 1 si concluzia A): nu exista nici un sistem de morala

Concluzie finala: totul este permis (in sensul ca nimic din comportamentul nostru nu este ingradit de un sistem moral).

In aceasta interpretare, argumentul este fals. Pot fi mai multe motive, dar cel mai evident este acela ca premisa 1 (care sustine ca nu exista sisteme morale seculare) este falsa.

Eu nu il inteleg asa pe Dostoievski. Eu consider ca afirmatia lui este un avertisment, nu un argument. Propun urmatoarea interpretare:

Fapt: exista sisteme morale seculare si exista sisteme morale religioase. Presupunere: (cel putin la ora actuala) sistemele morale seculare nu ofera un stimulent destul de puternic (sau cel putin la fel de puternic precum autoritatea religioasa) care sa determine oamenii sa le urmeze. Ca atare, este probabil ca, in masura in care s-ar putea demonstra cu certitudine inexistenta autoritatii religioase, oamenii sa nu mai urmeze nici o morala, si atunci orice echilibru moral (dar si ordinea, pacea sociala) ar putea fi in pericol de a fi distruse.

Interpretez aceasta afirmatie a lui Dostoievski in sensul a doua avertismente: (1) un avertisment adresat eticienilor de a cauta in insasi morala seculara si resursele sale un imbold (incentive) destul de suficient si puternic pentru a suplini imboldul oferit de autoritatea religioasa; (2) un avertisment adresat tuturor, despre ce s-ar putea intimpla in viitor, in cazul in care morala religioasa nu ar mai fi un motiv suficient de puternic pentru multe persoane pentru a se comporta moral.

Imi sustin aceasta interpretare cu doua argumente:

1) Argumentul teoretic: il putem banui pe Dostoievski de subiectivism, cum spune „v” (el era un om credincios). Il putem banui chiar si de fundamentalism religios. Dar nu il putem banui de incultura. Chiar nu cred ca Dosttoievski nu era la curent cu diverse sisteme de morala seculara, de la cele din Grecia antica si pina la cele oferite de moralistii francezi. Problema este ca el, Dostoievski, nu credea in capacitatea lor de a oferi un imbold destul de puternic precum autoritatea religioasa. Si atunci, daca nu ar exista Dumnezeu, ideea lui Dostoievski este ca sistemele morale seculare existente nu sint pregatite sa inlocuiasca sistemul moral crestin.

2) Argumentul practic: sa nu uitam ca Dostoievski face aceasta afirmatie intr-un roman, deci e mai probabil sa doreasca sa lanseze un avertisment decit sa ofere un argument logic, stiintific. Mai mult, Ivan Karamazov face aceasta declaratie in contextul dostoievskian al unui popor rus incult, indobitoci de bautura, si intotdeauna doritor de o autoritate care sa emita ordine. In acest context literar, afirmatia are sensul ei.