Interactiuni

Posts Tagged ‘ecologie

Ecologia – fascismul secolului XXI?

with 14 comments

Postul de fata imi va aduce, cu siguranta, multe injuraturi – sau macar o privire chiorisa, acolo. Totusi, vreau sa supun dezbaterii o problema care intr-adevar ne afecteaza pe toti. Subiectul nu il constituie atit incalzirea globala sau ideologia ecologista ca atare, ci politicile hotarite in numele acestora, in fapt practici menite sa menajeze statul sau marile corporatii ca producatori de poluare (de orice tip) si sa defavorizeze cetateanul.

Luati, de pilda, inlocuirea becurilor clasice cu asa-zisele becuri ecologice. Ultimele nu doar costa mai mult – dar, in primul rind, sint foarte chioare. Nu stiu daca un om fara probleme de vedere (sau unul al carui job nu prea are legatura cu rasfoitul cartilor, sau a hirtzoagelor) poate aprecia la justa valoare o asemenea politica „europeana”:  lumina slaba nu iti distruge vederea pe termen lung – ci incepind cu prima zi de folosire a becurilor-lumanare. Cum spuneam, decizia loveste in primul rind cetateanul obisnuit al Uniunii Europene: institutiile statului si cele comunitare, cu obisnuitele candelabre cu zeci de becuri, apoi iluminatul stradal s.a.m.d vor consuma mult mai multa energie in continuare, mai mult decit ar putea sa consume cetatenii obisnuiti.

La lipsa luminii adecvate adaugati si introducerea asa-zisei „hirtii ecologice”. Nu stiu daca ati observat, dar unele institutii au introdus deja aceasta aberatie pe care nu o pot cataloga decit fascista. Hirtia respectiva este intunecata, as spune „neagra” daca nu ar fi politic interzis cuvintul! Orice lectura prelungita pe un asemenea tip de hirtie iti va declansa un siroi de lacrimi mai ceva decit curatatul cepei. Motivatia ar fi ca salvam astfel copacii – halal salvare, daca in acelasi timp scoatem de pe piata pungile de plastic si le introducem in schimb pe cele de hirtie – ecologice, desigur! Aceasta absurditate este promovata, la rindul ei, impotriva cetateanului, pentru a avantaja statul: bietul subsemnat si altii ca el nu vor putea consuma niciodata atita hirtie pe cit consuma la ora actuala institutiile publice! In loc sa se faca economie prin transferarea intregii hirtzogarii birocratice in mediul on-line, ecologistii ne impun noua uzul daunator al „hirtiei ecologice”.

DSCN137411

Daca punem impreuna introducerea hirtiei proaste cu iluminatul slab, observam cum ecologismul devine un fascism indreptat impotriva oricarui miop sau astigmatic din lumea asta: intr-o lume in care handicapurile sint numite politic corect „dizabilitati”, iar persoanele cu deficiente sint tratate  respectuos cel putin la nivel oficial, purtatorii de ochelari devin noii handicapati / evrei / afro-americani ai ideologiilor totalitare post-moderne!

Ar mai fi, desigur, paranoia postmoderna a asa-ziselor „produse ecologice”, noua moda – sau noua fitza? – a oamenilor cu buzunarul larg. Acum e cool sa-ti cumperi paste ecologice (orice o mai fi insemnind si asta), piine ecologica, carne ecologica, ba chiar – am vazut in Budapesta! – tzuica si vin ecologice. Si in Italia, eticheta „ecologic” face victime: momentan traiesc la o ferma (ecologica, cum altfel?!) aflata pe un virf de deal in regiunea Toscana, unde sint nevoit sa infrunt cu stoicism tzintarii, mustele si gindacii intrucit proprietarii refuza sa foloseasca orice produse chimice care ar afecta eticheta de mai sus: vinul nostru, uleiul nostru de masline si mierea noastra de albine, toate sint ecologice! Nu folosim pe teritoriul fermei noastre nici un produs chimic! Daca ati vedea cit de „ecologica” a ajuns pielea mea in doar o luna, m-ati intelege.

Nu in ultimul rind, sint ferm convins ca incalzirea globala nu are nici o legatura cu faptul ca eu conduc o masina detinatoare de catalizator Euro 4 pe strazile europene. Nu de putine ori mi-a fost ciuda sa ma tirii in spatele unui autocamion sau tractor apartinind cine stie carei regii de stat care pur si simplu abia isi mai tirau osiile de vechi ce erau! Si sa nu credeti ca o asemenea situatie se intimpla doar in Romania! In Italia, de pilda, probabil numarul masinilor stra-bunici il depaseste pe cel al Daciilor 1300 din Romania! Cine crede ca Romania a devenit cimitirul de masini al Europei, nu a fost in Italia! In fine, ce vreau sa spun este ca introducerea unei taxe de poluare pentru proprietarii de masini este o alta decizie indreptata strict impotriva cetateanului simplu: marii poluatori (din diversele ramuri industriale publice sau de stat) vor polua intotdeauna mult mai mult – imens mai mult! – decit putem polua eu si tu, conducindu-ne masinile pe strazi!

In final, nu vreau sa spun ca ecologismul ar fi ceva profund rau. Nu vreau nici sa insinuez ca nu am avea o responsabilitate morala fata de generatiile viitoare, in ceea ce priveste calitatea vietii pe care le-o pregatim. Ce intentionez sa subliniez este ca, in epoca in care dezinteresul cetateanului fata de politica este cuvintul de ordine (vezi asa-zisa „democratie de televizor” din Italia), politicile „ecologice” promovate de ideologia totalitara postmoderna bazata pe faptul (adevarat sau nu, conteaza mai putin! – al) incalzirii globale se vor indrepta intotdeauna si in primul rind impotriva cetateanului obisnuit, in acelasi timp in care marii poluatori (inclusiv statul) vor scapa basma curata, neatinsi fiind de asemenea legi. In conditiile in care politicile publice „ecologice” ating sanatatea cetateanului – deci siguranta lui – ele nu pot fi catalogate decit „fasciste”. Fara sa ne dam seama, ni se pregateste un holocaust din care nu va mai exista scapare.

[Bonus: despre incalzirea globala ca ideologie: foarte bine documentatul articol al lui Gary North, cu multe link-uri si trimiteri; o noua religie a elitelor urbane ?; oamenii de stiinta care neaga incalzirea globala ca efect direct al activitatii umane sint tratati precum cei ce neaga Holocaustul]

Reclame

Written by Andrei Stavilă

octombrie 6, 2009 at 9:00 am

Post-, Non-, Pseudo-arTA: Introducere

with 6 comments

Mi-am propus ca in fiecare joi sa scriu un post… despre ce altceva decat despre ARTA. Daca ma voi putea tine de “anagajament” voi scrie regulat despre: Arta cu “A” mare sau arta cu “a” mic; arta contemporana sau arta traditionala; asa-zisele opere de arta controversate; street art; arta si politica sau arta politica; Kitsch sau Camp; Junk Sculpture; Estetica; Teoria filmului si altele de acest gen…

O alta categorie de subiecte care intamplator imi retin interesul de ceva timp sunt cele legate de: cultura populara vs. “high culture”; democratia culturala si reflectia ei in artele timpului nostru; arta si ecologia precum si definitiile, re-definitiile si retro-definitiile artei si artistului.

In alta ordine de idei, cred ca arta si artistii ar putea face mult mai mult decat fac pentru a promova justitia sociala, idea de umanitate si alte “chestiuni” umaniste si umanitare. Cred ca oricine poate sa remarce cu usurinta faptul ca miscarile si productiile din arta contemporana sunt din ce in ce mai elitiste si mai ostracizate (si ostracizante in acelasi timp) in “artworld”-ul caracteristic: bienale, galerii private etc. Desi platformele artistice ale artistilor contemporani (individuali sau oraganizati in asociatii si fundatii) mustesc de idei si imperative despre cum si de ce artistul si arta ar trebui sa participle activ in viata si intemperiile cetatii, aceste afirmatii raman de cele mai multe ori doar sa ornamenteze paginile de web si paginile publicatiilor de specialitate. Chiar daca pe toate drumurile, la toate “workshop”-urile”si conferintele artistii contemporani ii citeaza pe Jean Luc Godard, Ranciere si Slavoj Zizeck – sustinand ca arta nu mai este o activitate “de excelenta” la care numai cei norocosi si bogati au acces, productia si practica artistica nu face dacat sa ilustreze contrariul celor afirmate (poate mai putin partea cu excelenta, daca stau sa ma gandesc).

Oricat de mult s-ar stradui artistii si teoreticienii contemporani sa ne faca sa-i credem pe cuvant ca dictum-ul lui Godard: “idea nu este sa facem arta politica ci sa facem arta in mod politic” se aplica in cazul lor si a creatiei lor, si oricat de mult ar vrea ei sa ne determine sa vedem cum arta contemporana s-a “democratizat”, a iesit din muzeu pe strazi si in cartierele nevoiase, se adreseaza tuturor si nu doar celor educati sa o recunoasca, totusi de cele mai multe ori arta ramane acelasi domeniu: domeniu al “connoisseur”-ului.

[Nota: serialul se va numi „Post-, Non-, Pdeudo- arTA”, iar episoadele sale vor fi gasite in pagina destinata serialelor]

Written by arankas

martie 12, 2009 at 6:00 am

Ungaria, my love (8). Ecologie si arici

with 2 comments

Budapesta nu este neaparat un „oras verde”, ca atare nici nu s-a inscris in concursul organizat de Uniunea Europeana, intitulat „Capitala verde a Europei” pentru anii 2010 si 2011 (sursa), cistigat in final de Stockholm, respectiv Hamburg (sursa). Totusi, cu doar o saptamina in urma orasului i se decerna „European Mobility Week Award” pentru anul 2008, ca recunoastere  pentru eforturile depuse in privinta constientizarii pericolelor ce decurg din gradul mare de poluare a aerului datorita traficului auto, cit si in privinta promovarii unor alternative mai curate. De asemenea, in anul 2003 Budapesta se afla printre cele 22 de orase europene membre ale „European Green Cities Network” (EGCN), organizatie al carei scop principal era diseminarea informatiei privind noile tehnologii „verzi” in privinta constructiilor din mediul urban.

Cam asta se intimpla la nivel oficial: e destul de dificil sa cataloghezi capitala Ungariei drept „oras verde”. Desi face parte din lista oraselor construite pe 7 coline, precum Roma sau Iasi (sursa), desi aceste dealuri chiar detin largi spatii verzi, in sfirsit, desi exista parcuri mari si cartiere intregi de case unde copacii, iarba si florile detin monopolul asupra peisajului – in pofida acestor realitati, unele cartiere – chiar districte intregi! – pot fi situate la polul opus. Si primul care ar trebui mentionat la capitolul „asa nu” este chiar sectorul 5 al Budapestei, unde se afla centrul orasului si cladirile administrative. Rar gasesti pe aici un petic de iarba, si ca iubitor de ciini ma intreb curios pe unde isi plimba patrupedele rezidentii acestei zone. Districtele inconjuratoare (6, 7, 8, 9, 1 si partea de est a sectorului 2) se afla in aceeasi situatie. De asemenea, si unele districte periferice (nu toate, desigur) sint lipsite complet de spatii verzi, iar odata ajuns acolo nici nu iti vine sa crezi ca te afli in Budapesta din cauza mizeriei de pe strazi si a cladirilor asemanatoare ctitoriilor romanesti din perioada de trista amintire.

La nivel subiectiv, cuvintul „verde” aplicat Budapestei ma face sa ma gindesc, in primul rind, la arici in iarba. E drept, nu e prima data cind intilnesc arici intr-un oras european: s-a mai intimplat la Konstanz, unde Horia a descoperit unul destul de mare (din pacate pozele nu sint digitale si au ramas in Romania, asa ca nu vi le pot arata). Totusi, in zona Budapestei in care locuiesc eu (districtul 14) sint destul de multi. In perioada aprilie-octombrie e imposibil sa nu-i intilnesti. Desigur, ies din birlog numai noaptea, si majoritatea intilnirilor mele cu ei se datoreaza Helgai – care are, din cite observ, un simt innascut pentru vinatoare. Evident, cind iesim la plimbare seara ii gaseste imediat, insa nu poate face decit sa se invirta in jurul lor si sa plinga, frustrata ca nu poate trece de scutul plin cu tepi.

Daca lasam la o parte pasarile si sobolanii probabil existenti in canalizarea orasului, cred ca aricii si veveritele sint singurele animale care s-au adaptat vietii intr-un oras modern. Spre deosebire de veverite insa, aricii sint pe cale de disparitie, datorita constructiilor continue care le distrug habitatul. Si totusi, ei inca au o capacitate uimitoare de adaptare: discreti, umblind doar noaptea, cu o infatisare placuta, folositori pentru ca distrug insectele din gradini si parcuri, prezenta lor este mai mult decit tolerata – desi, in definitiv, pot raspindi cam aceleasi boli pe care le poate transmite orice sobolan ori ciine vagabond, inclusiv turbarea.

Curios mi se pare faptul ca in Iasi, de pilda, nu am vazut niciodata arici. Si nici prietenii mei care locuiesc in alte orase mari ale Romaniei nu mi-au semnalat prezenta lor. Poate s-au saturat de conditiile de trai si, profitind de infatisarea animalului non-uman, au trecut nestingheriti frontiera, stabilindu-se in Budapesta si Konstanz… Si sint convins ca diaspora ariceasca este foarte bine vazuta de catre aricii locali, spre deosebire de emigratia animalelor umane.

Written by Andrei Stavilă

martie 6, 2009 at 6:00 am