Interactiuni

Posts Tagged ‘etica discursului

Cum NU ar trebui sa fie un intelectual. Un exemplu

with 19 comments

[Aceasta paranteza este adaugata dupa publicarea postului de mai jos. Se pare ca postul a stirnit multe pasiuni si… „indurerari”. Vreau sa subliniez ca ACEST ARTICOL ESTE UN PAMFLET (in cazul in care unii poate nu isi dau seama). Si mai vreau sa subiniez ca modul in care raspund cei vizati de un pamflet spune multe despre ei insisi]

In ultimele doua zile am avut o discutie interesanta si decenta cu doamna europarlamentar PSD Gabriela Cretu. Schimbul de idei poate fi urmarit aici. Cred ca dialogul a fost de folos amindurora: eu am aflat ca PSD-ul are si oameni mai interesanti decit m-as fi asteptat, iar doamna Cretu cred ca a inteles macar unele hibe pe care acest partid le-a avut in campania electorala (cel putin asa cum au fost ele vazute prin ochii unui simplu elector). Cred ca a fost un adevarat dialog, unul din care amindoi am cistigat ceva (dumneaei o idee, eu un reprezentant in PE dispus sa dialogheze direct cu cei pe care-i reprezinta) si deci amindoi am iesit imbogatiti.

Despre altceva vreau insa sa discut aici. In schimbul de idei a intervenit, la un moment dat, un user numit Cathy, care – dupa ce mi-a tinut o scurta prelegere despre cum as fi putut afla mai multe informatii in recent incheiata campanie – scrie urmatoarele cuvinte: “In alta ordine de idei, toata lumea intreaba de tine la Filosofie, la Iasi: tu nu trebuia sa termini doctoratul anul acesta? Ce faci in Ungaria? Nu interpreta gresit: este vorba doar de simpla curiozitate colegiala. Eu, de exemplu, mi-am incheiat socotelile cu doctoratul, si lumea, stiind ca am fost admisi in acelasi timp, ma intreaba de tine… Sa stiu ce sa le spun…:)”

I-am raspuns acestui user ca o etica minima a dialogului (si am adaugat aici: a dialogului “gadamerian”, ca sa fie mai clar la ce tip de dialog ma refer) cere cel putin doua lucruri: 1) un adversar (in sensul cel mai larg al cuvintului, care include adversarul de idei si deopotriva adversarul la o partida de sah) trebuie sa se identifice, in asa fel incit sa stie cel care a initiat dialogul cu cine vorbeste; 2) o discutie nu poate fi productiva decit daca raminem pe subiect. Noi discutam despre campania electorala, deci doctoratul (doctoratele) mele nu cred ca aveau ce cauta aici. Am adaugat ca acesta este un argumentum ad personam. Daca user-ul Cathy (pina la urma am aflat ca este vorba de Catalina Raducu) chiar voia sa vada ce mai fac (desi nu imi aduc aminte sa ne fi cunoscut vreodata personal), nu vad de ce discuta aceste probleme pe site-ul unui parlamentar european. Cred ca putea foarte bine sa ma contacteze pe mail, prin intermediul acestui blog.

Dupa cum se poate citi pe link-ul aratat mai sus, raspunsul meu a fost, zic eu, deopotriva un raspuns respectuos si o rugaminte sa fiu tratat cu acelasi respect. De aceea contra-raspunsul acestei domnisoare / doamne m-a lasat perplex:

Eu am amintit de Gadamer ca sa arat cum trebuie sa existe o etica a dialogului – dumneaei a inteles ca as fi considerat ca nu am ce discuta cu ea, atita timp cit nu l-a citit pe Gadamer (???). Eu am spus ca e normal ca un partener de dialog sa isi dezvaluie identitatea – dumneaei se ratoieste si spune ca ce, “trebuia sa ma recomand lector universitar doctor Catalina Daniela Raducu?” (???). Nu, domnisoara, nu trebuia – era de ajuns sa va scrieti numele complet, din moment ce asa mi l-am scris si eu. In fine, eu am spus ca nu e normal sa discutam chestiuni personale pe site-ul unui europarlamentar – ea spune ca ii raspund urit la urarea ei de bun veit pe site (???).

Nu am mai continuat discutia, pentru ca, e clar, nu are rost. Oricum, ramin cu un gust amar. Inca o data, imi dau seama ca a citi mult si a-ti da doctoratul nu inseamna automat a deveni mai inteligent, si nu implica a-i intelege mai bine pe cei din jur. Mai departe, a fi intelligent nu inseamna neaparat a fi intelept. Intelepciunea presupune in primul rind o atitudine morala (in care este inclusa si o etica a dialogului). Altfel spus, daca pe un om muntele de carti citite nu il schimba fundamental, nu il face mai bun, mai intelept, mai dispus sa il asculte pe altul fara sa se isterizeze, mai capabil de ironie si autoironie, mai destins si cu mai mult umor chiar si in discutiile care nu-i convin – atunci, zic, degeaba a citit acele carti. Precum Gigi Becali, mai bine crestea oi. Ar fi cistigat mai mult.

Reclame

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 28, 2007 at 7:05 pm