Interactiuni

Posts Tagged ‘eutanasie

Democratia si dezacordul radical in societate (I)

with 2 comments

Continui serialul „Filosofia politica pe intelesul tuturor” cu o tema extrem de delicata: in conditiile in care in societate oamenii au pareri diametral opuse in privinta aproape fiecarui subiect posibil, in conditiile in care exista un dezacord atit de adinc pe multe teme sensibile, pe ce trebuie sa se bazeze factorii de decizie politica atunci cind elaboreaza legi?

Sa luam urmatoarele exemple. Presupunem ca intr-un stat X exista un dezacord prufund in societate privind casatoriile intre homosexuali: „traditionalistii” sint impotriva casatoriilor gay, „liberalii” sint pro. De asemenea, sa presupunem ca intr-un alt stat Y exista un profund dezacord asupra predarii in scolile publice a creationismului si evolutionismului: creationistii vor sa scoata teoria lui Darwin din manuale, iar evolutionistii vor sa elimine din aceleasi manuale teoria „Intelligent Design” (pentru scopul acestui articol, consider ca Intelligent Design si creationismul sint unul si acelasi lucru). Intrebarea care se pune este urmatoarea: pe ce trebuie sa se bazeze aceste state cind fac legi? In continuare vreau doar sa popularizez subiectul, deci nu voi face decit sa il schitez in citeva linii generale. Patru teorii principale au fost propuse pina acum pentru a rezolva problema dezacordului profund in societate:

1. Teoria adevarului. Propusa in special de Joseph Raz, teoria spune, simplu, ca politicile si legile trebuie bazate pe adevarul oferit de stiintele exacte si de cele socio-umane. Punctul tare al acestei pozitii este faptul ca ajuta la stabilitatea statului. De pilda, este un adevar socio-politic faptul ca, daca statul ar incuraja somajul prin ajutoare financiare substantiale acordate somerilor, atunci nimeni nu ar mai munci si toti (sau majoritatea) ar alege sa fie someri. Consecinta directa: nu ar mai fi bani pentru ajutorul de somaj (intrucit nimeni nu ar mai produce nimic) si statul s-ar prabusi economic (si politic). Este deci perfect normal sa bazam politicile privind somajul pe acest adevar social si sa descurajam nemunca. Punctele slabe ale acestei teorii ar fi doua. In primul rind, uneori nu exista adevaruri pe care sa bazam politicile noastre – sau daca exista, ele nu pot fi cunoscute, ori sint contradictorii. De exemplu, pe ce adevar am baza o lege privind eutanasia? Cei care o resping propun adevarul inviolabilitatii vietii umane, cei care o sustin se bazeaza pe adevarul demnitatii persoanei. Ambele tabere au dreptate, si aceasta teorie nu ne ajuta cu nimic in rezolvarea dezacordului radical dintre sustinatorii celor doua pozitii. In al doilea rind, daca am baza politicile statului doar pe adevar, am putea ajunge mai degraba la o dictatura a stiintei decit la democratie. Si nu trebuie sa ne gindim doar la „Brave New World” a lui Huxley (carte pe care o citesc acum cu mult interes). Putem da alt exemplu: din punct de vedere evolutionist, deci stiintific, homosexualii nu ajuta cu nimic specia umana, dimpotriva: alegind sa nu procreeze, de exemplu, aleg sa nu transmita anumite gene care pot face pe termen lung specia mai buna, mai bine adaptata conditiilor de viata, etc. Daca ne bazam pe acest adevar stiintific, atunci casatoriile gay ar trebui interzise – insa acest lucru vine in contradictie flagranta cu drepturile omului.

2. Teoria democratiei. Sustinuta de Thomas Christiano, teoria aceasta spune ca orice decizie politica este justificata daca: (a) este rezultatul unui proces democratic corect (de exemplu, al sistemului de vot); (b) respectivul proces democratic este recunoscut de cetateni ca fiind corect; (c) procesul democratic de care vorbim nu incalca drepturile de baza ale individului (drepturile omului, de pilda). Punctul forte al acestei teorii este acela ca, spre deosebire de precedenta, nu ia „adevarul” drept idol – ci interesele oamenilor, asupra carora acestia sint chemati sa isi exprime opinia (prin vot). Punctul slab este insa evident: intr-unul din exemplele date mai sus e vorba de predarea evolutionismului in scoli. Daca cetatenii ar fi chemati la urne, e posibil ca in statul respectiv sa se voteze in proportie covirsitoare introducerea creationismului si scoaterea evolutionismului din manuale. Si cum procesul democratic e corect, intrucit bifeaza toate conditiile puse de Christiano, atunci decizia respectiva ar trebui sa devina lege. [Nota: a spune ca decizia respectiva nu trebuie lasata la indemina cetatenilor, ci trebuie luata de specialisti in educatie si oameni de stiinta nu rezolva situatia cu nimic: pe de o parte, oamenii acestia sint numiti politic, deci tot de partidul care a cistigat alegerile, si care poate sa fi promis cetatenilor scoaterea evolutionismului din manuale; pe de alta parte, in Kansas si in Sebia teoria lui Darwin a fost aruncata la gunoi tocmai de specialistii in educatie numiti de puterea politica]

3. Teoria retinerii epistemice si a dublului standard. Impusa de Thomas Nagel, teoria aceasta face o distinctie intre ceea ce consideram drept adevarat si ceea ce poate constitui o baza pentru regulile traiului in comun propriu unui stat. De exemplu, un credincios mahomedan poate sustine ca legea sharia este necesara comunitatii pentru a trai conform prescriptiilor Profetului (iar Nagel ii concede credinciosului ca poate fi adevarat ce spune) – insa legea sharia nu poate fi propusa ca sistem juridic intr-un stat multicultural, unde exista si alte religii pe linga mahomedanism, exista atei, si asa mai departe. Mai mult, intr-un stat dedicat protejarii drepturilor fundamentale ale individului, sharia law nu poate fi acceptata. Nagel clarifica astfel o distinctie intre nivelul epistemologic (ce este / ce consideram a fi / adevarat) si nivelul politic (ce putem folosi drept baza pentru relatiile socio-politice intre cetatenii statului). Mai mult, el cere cetatenilor o „retinere epistemica”, in sensul ca nu ar trebui sa propuna pentru spatiul public legi bazate pe credinte sau adevaruri care nu se preteaza nivelului politic. Pentru a lua un exemplu deja mentionat: este stiintific adevarat ca homosexualii nu ajuta cu nimic evolutia speciei umane, dar acesta nu este un motiv pentru ca, la nivel politic, sa existe legi care sa-i ostracizeze. Punctul forte al acestei teorii este acela ca sustine un stat multicultural (unde fiecare grup si individ sint liberi sa considere ce doresc drept „adevarat”) si desparte politica (regulile de trai in comun intre indivizi) de metafizica (ce considera acesti indivizi drept adevarat si fals). Tot aici insa exista si punctul slab: daca eu consider ceva drept adevarat, atunci de ce sa ma retin din punct de vedere epistemic? Daca eu consider evolutionismul drept adevarat, de ce sa nu il propun ca fiind singura teorie predata in scoli? Mai mult: a spune ca nu trebuie sa propunem legi pe subiecte controversate nu inseamna a rezolva problema, ci a o ocoli.

4. Teoria abstinentei epistemice si a consensului larg. Gindita si popularizata de John Rawls, teoria se aseamana intrucitva cu pozitia lui Thomas Nagel. Aici ideea este ca, pentru a promova diverse politici si legi (pentru a rezolva dezacordurile din societate) trebuie sa cautam adinc in modul nostru de a gindi acele valori fundamentale asupra carora exista un consens larg, indiferent din ce grup etnic, social sau religios al unui stat facem parte. Conform acestei teorii, daca sintem in dezacord referitor la casatoriile intre gay, ar trebui sa revenim la acele valori fundamentale pe care cu totii le impartasim – de exemplu demnitatea persoanei, libertatea individului de a alege, etc. Conform lui Rawls, in acest fel rezolvam disputa, aratind „traditionalistilor” ca nu putem nega unui grup de persoane drepturile de care alte grupuri (inclusiv ei insisi) se bucura. Mai departe, atunci cind propun diverse legi pentru societate, cetatenii trebuie sa se conformeze regulii „abstinentei epistemice” – in sensul ca trebuie sa se abtina de la a propune legi asupra unor subiecte intens controversate; ei trebuie sa se refere intotdeauna la acel cumul de valori fundamentale pentru a justifica politicile sau legile discutabile. Punctul tare al acestei teorii este incercarea de gasi valori politice comune ale indivizilor ca cetateni ai statului, si nu ca membri ai diverselor grupuri etnice, religioase sau sexuale. Punctele slabe sint multe. In primul rind, apelul la valorile comun acceptate este cu doua taisuri. In cazul casatoriilor gay, „traditionalistii” pot raspunde aratind ca valorile noastre comune „crestine” sint primare fata de valorile politice, si astfel pot justifica interzicerea casatoriilor intre homosexuali. Apoi, chiar ideea de „valori comune” este controversata: dezacordul intre diverse grupuri ale societatii este atit de adinc tocmai pentru ca ele nu impartasesc valori comune, deci cautarea respectivelor valori poate fi o simpla vinare de vint, iar atingerea unui consens larg o iluzie. In al treilea rind, ca si in cazul lui Nagel, nu este clar de ce un cetatean ar trebui sa se abtina de la a propune o lege pe un subiect controversat, daca el considera ca detine adevarul in cazul respectiv.

Acestea sint cele patru mari teorii propuse in literatura de specialitate. Desigur, in cazul unora exista si versiuni. De pilda, in cadrul teoriei democratiei, Amy Gutmann si Dennis Thompson propun ca solutie la problema disensiunilor radicale din societate teoria „democratiei deliberative”, iar Chantal Mouffe teoria „democratiei radicale”.

Dupa cum am vazut, fiecare teorie are puncte tari si puncte slabe. Incercarea de a gasi o solutie posibila problemei dezacordului in societate poate cauta sa pastreze punctele tari din fiecare teorie, eliminindu-le in acelasi timp pe cele slabe. Saptamina viitoare voi incerca sa arat liniile generale de-a lungul carora cred ca o asemenea cercetare este posibila.

Reclame

Dreptul la moarte. Cazul Eluana

with 2 comments

Eluana Englaro, italianca de 38 de ani aflată în comă de aproape 17 ani, a decedat luni noapte, dar disputele politice privind dreptul unei persoane în suferinţă de a muri continuă” (aici)

Despre eutanasie s-a vorbit mult in ultimele doua decenii si inca se mai vorbeste. Fiecare caz dramatic este un bun subiect de presa, si un aducator sigur de vizitatori pe bloguri (nu in Romania, fireste). Ce se intimpla cu acest drept de a muri? Este el un drept? Pentru inceput, vreau sa elimin ceea ce eu consider o prostie cit casa, vehiculata de cei mai destepti oameni ai momentului in etica normativa. Ei fac o diferenta intre „killing” (a omori) si „letting die” (a nu face nimic pentru a salva viata unui om, a „lasa sa moara”). Diferenta consta in faptul ca primul principiu este activ (te implici, omori tu cu miinile tale), in timp ce al doilea este pasiv (tu nu faci nimic, omul oricum moare, asa ca tu doar lasi natura sa-si urmeze cursul). Consecinta distinctiei este urmatoarea: este moral inacceptabil sa ucizi, dar este moral perfect acceptabil sa lasi sa moara un om care, fara ajutorul tau, oricum va muri. Ei bine, discutia pe aceasta tema in (c)academie este extrem de lunga si complicata. Filosofii, ca intotdeauna, se agata de un argument sau de un cuvint – uneori si de desinenta unui cuvint 🙂 pentru a se ciondani intre ei. Nu este aici locul sau timpul pentru a intra in asemenea dezbateri. Vreau sa spun ca, din punctul meu de vedere, distinctia este stupida. Atita timp cit poti face ceva sa ajuti omul sa nu moara, dar nu o faci, tot „killing” este. Problema care se pune este daca acest „killing” e justificat moral. Pentru a anticipa putin lucrurile, la aceasta intrebare raspund afirmativ, dar sustin ca anumite conditii trebuie indeplinite.

Exista totusi argumente serioase pro si contra eutanasiei. Haideti sa le luam pe rind. Argumente pro:

(a) orice individ este proprietarul absolut al vietii si corpului sau. Oamenii aleg sa se sinucida sau sa fie eutanasiati. Statul nu are nici un drept sa se amestece in decizia lor

(b) orice individ are dreptul la pastrarea demnitatii persoanei. Atunci cind starea fizica sau psihica a individului aduce grave atingerii demnitatii sale, uneori moartea este alegerea corecta (doresc sa precizez ca, din motive personale, sint un sustinator puternic al acestui argument; am fost implicat intr-un asemenea caz – din care nu cred ca am iesit normal la cap – si cred ca nimeni nu ar trebui sa treaca prin momente asemanatoare) (vezi si filmul lui Clint Eastwood, Million Dollar Baby)

(c) in cazurile in care, in pofida tuturor eforturilor medicale, rezultatul este oricum moartea pacientului, si in momentul in care pacientul sufera dureri ingrozitoare, eutanasia este permisa moral tocmai pentru a nu mai prelungi aceste dureri.

Argumente contra:

(i) nimeni nu este proprietarul vietii sale, ci viata a fost data de Dumnezeu – singurul care are dreptul sa o ia (varianta religioasa; exista si o varianta „laica” a acestui argument, care sustine simplu ca nu avem dreptul sa luam viata nimanui)

(ii) marea problema este ca in majoritatea cazurilor pacientii nu si-au exprimat inainte de accident dorinta privitor la eutanasie. Ce drept au rudele sau medicii sa decida in locul lor, mai ales ca, asa cum sustinatorii eutanasiei spun, omul este proprietarul absolut al vietii si corpului sau?

(iii) in cazurile de coma, au fost situatii cind pacientii s-au trezit dupa un numar de ani. De ce sa eliminam aceasta posibilitate in cazul altor pacienti?

(iv) daca vorbim despre demnitatea persoanei, atunci sint cazuri grave de afectiuni psihice care aduc atingere demnitatii. Daca acceptam eutanasia pentru cazuri privind mutilarea trupului, de ce sa nu o acceptam si in cazurile de fata? Cream astfel o panta alunecoasa („slippery slope”) si nu stim unde sa tragem linie

(v) ca si in cazul precedent, cum putem hotari cind un om are dreptul sa moara? Cind sint durerile suportabile si cind nu? Si nu depinde asta de fiecare pacient in parte? Cine ar trebui sa hotarasca asta, medicii? Dar atunci cum ramine cu pacientul – proprietar absolut al vietii si corpului sau? Ar trebui sa decida pacientul? Dar asta ar transforma spitalele in clinici de ajutorare a sinucigasilor!

(vi) in tarile in care s-a legalizat eutanasia a aparut ceea ce putem numi „turismul eutanasiei”: oamenii vin in tarile respective pentru a muri, pentru ca in aceste tari e legal. Dar lucrul acesta a dezvoltat o adevarata afacere, ceea ce este absolut imoral.

Acestea sint argumentele pro si contra eutanasiei care imi vin acum in minte (daca stiti si altele, va rog sa imi amintiti). Consider ca argumentele pro sint puternice si de bun simt, dar eutanasia nu ar trebui legalizata pina cind nu avem raspunsuri cit-de-cit clare la argumentele contra. Se pot, de exemplu, deschide discutii cu liderii religiosi luminati, care pot reinterpreta Biblia in asa fel incit eutanasia unui bolnav incurabil sa fie un act de mila, cu voia lui Dumnezeu (doar nu se face nimic fara voia Lui, right?). Apoi, ar trebui ca intr-un moment al vietii (la majorat, de exemplu) indivizii sa fie intrebati daca ar accepta sa fie eutanasiati in asemenea cazuri (si daca, evident, sint de acord cu donarea organelor – dar asta e alt subiect). Ar trebui sa vedem cum facem cu posibilitatea ca oamenii sa se trezeasca din coma dupa un numar de ani – oricit de mica este aceasta posibilitate (vezi filmul lui Pedro Almodovar Hable con ella, de pilda). Iarasi, va trebui sa raspundem – si nu stiu nici un raspuns satisfacator deocamdata – de ce o anumita stare fizica aduce atingere demnitatii persoanei si deci e un caz ok pentru eutanasie, iar o anumita stare psihica nu aduce atingere demnitatii persoane, sau aduce atingere, dar nu e un caz ok pentru eutanasie. In general, anumite limite trebuie puse, si trebuie sa le gindim bine. Bioeticienii au un important cuvint de spus aici. Nu in ultimul rind, trebuie sa vedem cum putem lupta impotriva unor consecinte nedorite ale legalizarii eutanasiei, cum ar fi turismul eutanasic (in conditiile in care este naiv sa-ti imaginezi ca toate tarile vor legaliza eutanasia).

Dupa cum vedem, nu e usor sa discutam despre aceasta problema. A te declara simplist de acord cu eutanasia sau impotriva ei echivaleaza cu a nu spune nimic. Trebuie discutate multe chestiuni. Singura problema este ca trebuie sa o facem repede. Datorita avansului tehnicii medicale, tot mai multe persoane sint tinute in viata artificial, impotriva vointei lor si a rudelor. Cit timp discutam noi, asemenea persoane sufera ingrozitor.

[O lista cu filme despre eutanasie aici]