Interactiuni

Posts Tagged ‘feminitate

A fi femeie/a fi barbat in ziua de azi

with 3 comments

A fi femeie/a fi barbat in ziua de azi

Sa stiti ca de regula nu ma intreb ce inseamna sa fii “femeie” (si asta nu pentru ca intrebarea in sine nu ar fi interesanta) dar mie una mi se pare ca pot trai bine merci si fara un raspuns raspicat. Imi amintesc ca in copilarie mai auzeam pe unul sau pe altul din familie spunandu-mi: “o femeie trebuie sa fie ingrijita, curata, sa poarte rochie sau fusta, sa nu vorbeasca urat sau sa scuipe”. Sincer vorbind nu prea m-am sinchisit eu de astfel de sfaturi. Nu ma interesa ce inseamna sa fii “femeie” ca aveam lucruri mai bune de facut.  Plimbandu-ma prin Florenta ieri, dau cu privirea de un afis mare cu “Fata cu cercei din perle” (Vermeer). Cum nu ma omor dupa Vermeer, trec mai departe nestingherita. Fac doi pasi da’ fata cu perla in ureche nu ma lasa sa merg mai departe in treaba mea (asta insemnand sa imi cumpar o halvita cu migdale de la un stand cu artizani). Ma intorc si ma uit cu o vaga atentie la poster. Ei bine, pe langa privirea nostalgica si cam incolora a fetei vad ca mai este si ceva scris de-a lungul turbanului celebru: “Seminario di Psicoanalisi- La Questione Femminile. Essere Donna, Essere Uomo Oggi”. Bun! Ce o mai fi si asta? Ca sa ma dumiresc, ma opresc de-a binelea (facandu-mi loc printr-un puhoi de turisti turbati), citesc tot anuntul pe care il redau intr-o traducere aproximativa aici:

La Institutul Niels Stensen din 23 februarie 2010 vor avea loc o serie de zece prelegeri cu urmatoarele titluri: “A fi mama, a fi femeie azi”; “Caracteristicile feminitatii”; “Sylvia Plath si Intrebarea referitoare la iubire”; “Puterea barbatului si femeia”; “Puterea femeii si barbatul”; “Femeia si iubirea idealizata”; “Mary Shelly si iulzia ca doi pot deveni unu”; “Sexualitatea feminina si societatea”, “Satisfactia feminina”. Scopul declarat al acestor prelegeri este de a clarifica conflictele contemporane create pe baza aparitiei asa – ziselor “Donna fallica” (femeia falica…deci a nu se citi neaparat falnica!!!!) si asa-zisilor “Uomo Femminilizzato”(barbati efeminati) si a explica de ce unele persoane se realizeaza professional si social dar, pe de alta parte, esueaza in iubire.

Toate bune si frumoase dar trebuie sa platesti 160 de euro ca sa ai acces la prelegerile astea exquisite! Ma gandeam sa ma duc si eu sa asist live la dezlegarea misterului “la questione femminile” dar 160 de euro nu-mi prisosesc. Asa ca termin de citit anuntul si inhat si un pliant nou –nout (cu aceeasi poveste mai pe larg) ca sa am ce citi in autobuz spre casa. Urc in autobuz, imi gasesc un locusor bun langa geam, scot pliantul si incep sa citesc din el. In fata mea doua “donne” cu adidasi, blugi si geci din piele cu tinte, vorbesc tare si rad cu pofta (nu de alta, da sa auda si soferul ca se simt bine pasagerii). Sunt tunse scurt iar cea mai tanara bate viguros cu pumnul in spatarul scaunului unei batrane din fata ei de fiecare data cand explica ceva mai infocat. Le aud din ce in ce mai bine dat fiind faptul ca ele vorbesc din ce in ce mai tare. Vorbesc despre “bucatarit”; “fitness”; “barbati”; “produse de curatenie” si chiar despre…flori de ghiveci. Din cand in cand injura, rad, injura, iarasi rad. Mi-am asezat frumos pliantul in geanta si mi-am spus resemnata in gand  “Il potere della donna” (in timp ce “doamna” cea tinerica se izbea cu forta in spatarul scaunului din fata mea injurand de mama focului carabinierii). Dau sa cobor si ii zambesc tamp. Ea imi raspunde cu un ranjet cat toata fata ei (feminina)… atat de larg incat am avut timp sa-i zaresc si cele trei pierce-uri de pe limba.

Reclame

Written by arankas

februarie 4, 2010 at 9:28 pm

Intre feminitate si feminism

with 15 comments

Nu am reusit niciodata sa inteleg reprezentantele tipului de feminism pe care il numesc „extremist”. Ma refer la creaturile care nu-si rad parul de sub picioare sau de sub brat, de teama ca asemenea actiuni le subjuga, cel putin la nivel simbolic, privirii agresive si chiar „violatoare” a barbatilor. Evident, tot ce tine de masculinitate le produce scirba, oroare, groaza. Daca sint artiste (contemporane, cum altfel?!) fac o „instalatie” cu un penis spinzurat de tavan: razbunarea ultima pentru veacuri si milenii de sclavie! Daca sint teoreticiene, iti vor demonstra cu incredibile salturi logico-mortale cum iubirea intre doua femei este evident mai pura decit dragostea heterosexuala – „pura” inclusiv la propriu, deci „curata” in alcov, intrucit nu sint implicate scirboasele lichide asociate „violului” (da, propriile-mi urechi au auzit o asemenea enormitate!). Iar „viol” inseamna desigur orice act sexual care implica un barbat. Daca sint membere ale unor ONG-uri implicate in „affirmative action” vor produce intilniri publice in care un penis imens din balon va fi dezumflat, altul imens de hirtie ars, si neaparat unul urias de lut decapitat.

Interesant este faptul ca, abordind agresivitatea pe care singure o declara drept „masculina”, intelegind sa preia calitati tipic masculine (par pe picioare si sub brat) sau haine considerate barbatesti (pantaloni, impreuna cu refuzul total al fustei si al rochiei), cel putin la nivel vizual feministele respective se transforma din victima in ceea ce ele identifica drept „calau”. In loc de a fi consistente in contestatia pe care inteleg sa o afirme extrem de violent, ele sfirsesc prin a prelua – repet, cel putin la nivel vizual – elementele simbolice ale obiectului contestat. Ca si cum am contesta ororile nazismului imbracati in uniforme de ofiter german si defilind pe strazi cu zvastica in frunte!

Si mai interesant este ca aceasta atitudine apare pe un fond mult mai larg al schimbarilor sociale (atit la nivel atitudinal cit si simbolic), in care barbatii insisi devin mult mai atenti cu propria imagine fizica. Tot mai mult barbati se rad sub brat (in fond, este un elemennt de igiena corporala, mai ales vara), merg la manichiurist(a), la saloane de spa, si asa mai departe. Atentia fata de propriul corp, astazi, nu se reduce neaparat la o reverenta umila in fata privirii sexului opus – desi nu vad nimic rau in a dori sa arati bine pentru prietenul sau prietena ta, pentru sotul sau sotia ta. Mai mult insa, ea poate insemna – in acelasi timp sau poate in primul rind – o incercare de a te simti bine in propriul corp. Este, in fapt, o revenire fericita la vechiul ideal grec, mens sana in corpore sano – daca ne educam mintea si o ridicam la nivel de doctorat, sa zicem, de ce sa nu aducem si corpul la acelasi nivel? De ce sa tinem doar la imaginea noastra intelectuala, cind o putem cultiva si pe cea fizica?

Iar daca acceptam cultivarea imaginii propriului corp (pentru noi insine si pentru cei ce dorim sa ne admire, sa ne iubeasca) atunci putem face un pas inainte in argumentul de fata, abordind deschis subiectul diferentelor simbolice si vizuale intre categoriile generale si vagi de „masculin” si „feminin”. Desigur ca asemenea deosebiri sint puternic fundamentate biologic si cultural. Biologic, intrucit pe parcursul evolutiei femeile si barbatii au capatat aptitudini diferite. Citeam undeva, de exemplu (imi pare rau ca nu imi amintesc unde) cum femeile sint mult mai atente la detalii aflate foarte aproape de ele intrucit, o lunga perioada de timp, au fost nevoite sa stea acasa si sa se ocupe de lucrurile din casa. Barbatii sint foarte slabi la atentia acordata detaliilor din jur, insa sint mult mai abili la orientarea in spatiul larg, la cititul si interpretarea hartilor, etc. (calitati necesare atunci cind barbatii plecau la vinatoare). Desigur, vorbim de generalitati si tendinte, nu de aptitudini existente in si exhibate de fiecare reprezentant al respectivului sex. Cultural, intrucit – pentru a lua un singur exemplu – obiectele de vestimentatie, precum rochia si fusta sint elemente tipic feminine in Occident, dar nu si in alte zone – iar pantalonii sint itemi prin excelenta masculini in acelasi spatiu, dar nu si in Orient.

In consecinta, faptul ca o femeie poarta fusta sau rochie nu poate fi interpretat decit cu rea-intentie si agresivitate drept un simbol al opresiunii al carei obiect ar fi ea. Este pur si simplu o diferenta culturala existenta intre termenii generali de „feminin” si „masculin”, la fel cum costumele populare difera de la o zona la asta: cu alte cuvinte, nimic opresiv aici. Cred ca asemenea diferente culturale trebuie cultivate, si nu distruse dintr-o atitudine politic corecta prost inteleasa, asa cum cere feminismul extremist. Cred ca diferentele simbolice intre „masculin” si „feminin” ar trebui pastrate (majoritatea femeilor pe care le-am intilnit, de pilda, nu ar accepta sa fie niciodata cu un barbat scund si slab – nu este ideea lor de „barbat”! – iar majoritatea barbatilor pe care i-am intilnit nu sufera femeile „baietoase”). In cadrul acestor diferente, evident ca cele vestimentare sint extrem de importante. A nu se intelege de aici ca sint impotriva purtarii pantalonilor de catre femei – dimpotriva, in multe combinatii vestimentare panntalonii pot emana feminitate. Insa fusta si mai ales rochia sint, prin excelenta, vectori ai elegantei tipic feminine.

campanie

Fotografia de mai sus a fost facuta in Bucuresti, in urma cu aproximativ trei saptamini. Site-ul www.petocuri.ro a lansat campania Poarta rochie! Fii feminina! Cred ca este un demers deopotriva inteligent si important, pe care am dorit sa il anunt si sa il sustin in consecinta. Desigur, sustinerea vine doar din partea mea, nu si din partea blogului (ceilalti autori pot avea evident cu totul alta opinie).

Written by Andrei Stavilă

septembrie 9, 2009 at 8:41 am