Interactiuni

Posts Tagged ‘homosexuali

Un medic universitar roman, despre homosexualitate

with 17 comments

Disclaimer: autorul acestui post sustine dreptul oricarei fiinte umane la demnitate si cautarea propriei fericiri. Publicarea citatului de mai jos – in ciuda socului pe care il poate provoca unora, asa cum subsemnatul insusi a fost socat – se justifica prin efortul important de a expune public prejudecatile privind sexualitatea umana, cu scopul de a cunoaste in amanunt logica (sau lipsa logicii) unor actiuni concentrationare cu efecte grave asupra unor oameni nevinovati (si sanatosi).

In anul 2004, prof. dr. Roxana Chirita era sefa Sectiei V de la Spitalul de Psihiatrie „Socola” din Iasi (e posibil sa mai fie si acum, nu stiu!). Iata ce declara cotidianului „Ziarul de Iasi” cu doar cinci ani in urma:

„Potrivit studiilor de specialitate, homosexualitatea poate avea cauze biologice sau biochimice. Practic, la homosexuali s-au descoperit modificari de structura cerebrala, cromozomiala sau hormonala. „In afara modificarilor biologice care, pina la urma inseamna patologie, adica boala, exista si componenta psihica. Un baiat violat in copilarie are mari sanse sa devina la rindul lui homosexual. De asemenea, o mama hiperprotetica si autoritara care il inhiba il va transforma intr-un «prieten» al femeilor si nu intr-un iubit. De aici si relatia de prietenie pe care o vedem, in filme, dintre homosexuali”, mai spune prof.dr. Roxana Chirita, care este de parere ca aceste persoane trebuie sa se trateze. „Tratamentul consta in terapia comportamentala, terapie valabila si in cazul alcoolicilor. Aceasta consta in obtinerea unui reflex de deconditionare. Practic, persoanei in cauza i se administreaza o substanta chimica care ii produce o stare de greata, aceasta fiind asociata cu imaginea unui cuplu homosexual care face dragoste. Conditia este ca barbatul respectiv sa doreasca sa se trateze”, a mai explicat dr. Chirita.”

Articolul poate fi citit in intregime aici. Citeva observatii:

1) Cu siguranta iubirea si atractia fizica au cauze „biologice sau biochimice”, cum spune d-na Chirita. Teoretic o stim cel putin de la Schopenhauer, care era convins ca iubirea e arma pe care o foloseste natura sa ne fraiereasca pentru a ne perpetua specia. Insa medicul nostru pare sa considere ca respectivele cauze „biologice sau biochimice” sint bune in iubirea hetero si rele in cea gay.

2) Ca o consecinta a punctului (1), depresia profunda in urma unei iubiri hetero neimpartasite ar fi ok, cea aparuta in urma iubirii homo neimpartasite e caz clinic.

3) Desi pe la inceputul artticolului medicul iesean recunoaste ca homosexualitatea nu se mai studiaza in facultatea de medicina si nu mai este considerata boala in lumea medicala, D-na Chirita spune in final ca parerea ei e alta: e boala, trebuie tratata. Contesta intreaga comunitate a medicilor, cum ar veni. Poate primeste Nobelul pentru un tratament revolutionar, cine stie!

4) In acelasi paragraf, iubirea heterosexuala este considerata ca avind cauze normale, comparativ cu iubirea homosexuala, pe care nu o pot experimenta decit exclusiv aceia care au avut relatii nefericite cu femei sau au fost abuzati sexual in trecut. As dori tare mult sa imi citeze d-na doctor studiile stiintifice pe care isi bazea aceasta afirmatie.

5) De observat – si poate acesta e lucrul cel mai socant – ar fi caracterul medieval al „tratamentului medical” pe care il foloseste d-na Chirita. A, esti homosexual? Nu-i nimic, te tratam, te punem sa te uiti la filme porno cu homosexuali si iti dam ceva sa-ti borasti si matele din tine!!!! Ma intreb ce tratamente moderne foloseste d-na Chirita pe schizofrenici, de pilda. Nu m-ar mira sa existe la Socola cutii intregi de lanturi, bite de baseball, sobolani si lipitori…

Reclame

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 6, 2009 at 11:14 pm

Casatoriile homosexuale: un alt pas inainte

with 2 comments

Dupa Massachusetts, Connecticut si Iowa, Vermont devine al patrulea stat american care legalizeaza casatoriile gay si primul care o face printr-un vot in legislativul local (aici; via Ioan T. Morar). Despre California si Proposition 8 nu se aude inca nimic. Lucrurile par totusi sa mearga intr-o directie buna.

Written by Andrei Stavilă

aprilie 8, 2009 at 6:21 pm

Danemarca si drepturile homosexualilor

with 6 comments

Danemarca este, din nou, in prima linie a luptei pentru egalitatea in drepturi a indivizilor, indiferent de orientarea lor sexuala. Dupa ce in octombrie 1989 devenea prima tara care accepta casatoria legala a homosexualilor, in martie 2009 devine a doua tara care aproba adoptarea copiilor (danezi sau straini) de catre cuplurile homosexuale (sursa). Prima tara care a legiferat adoptiile este Norvegia (in iunie 2008 – sursa). De asta avem atita nevoie de politicieni responsabili: ei pun in practica lucruri pe care noi inca le dezbatem si intoarcem pe toate fetele, fara a ajunge la o concluzie clara. Timp in care nu numai posibilii parinti isi vad refuzat dreptul de a adopta un copil, dar si copiii orfani isi vad refuzat dreptul de a trai intr-o familie. Acum precedentul a fost creat, vestea e buna, deci se poate!

Written by Andrei Stavilă

martie 18, 2009 at 9:05 am

Nu esti normal, domnule! Sau despre sanatatea psihica si normele sociale

with 38 comments

Atit Manu, cit si Alex s-au aratat ingrijorati de faptul ca ideologia numita „corectitudine politica” si-ar lasa amprenta asupra psihologiei (aici). Asta m-a facut sa imi aduc aminte ca voiam demult sa scriu un post despre ideea de „normalitate”.

De la ce am pornit. Prin primavara, am avut o dezbatere aprinsa (Alex si Manu au participat si ei) despre problema ciinilor maidanezi. O doamna psiholog (nu ii dau numele, nu vreau sa-i fac reclama) a scris un comentariu aici si a spus asa: „Interesant de analizat: cine “iubeste” animalele – exagerat si cu prea mare patima (…) – spune de obicei – “animalul nu tradeaza” (continuarea propozitiei : insa cineva – un om – m-a tradat pe mine, nu m-a iubit, m-a parasit…etc)…….Acea pers are ea o problema cu unii oameni (are convingeri negative despre oameni)…si ca atare nu nutreste sentimente prea bune fata de om in genere…Problema nu e la oamenii din jur, ci la ea insasi…”

Ceea ce rezulta din acest comment: exista oameni normali si oameni anormali. A iubi „exagerat” un animal, sau a avea pareri negative despre oameni in general inseamna, evident, a nu fi normal – sau macar a avea o atitudine anormala. Dar cine imi spune mie cind iubirea mea fata de un animal devine „exagerata” si deci „anormala”? Societatea? Psihologul? Blah!

Nu ma bag unde nu imi fierbe oala. Nu ma pricep la psihologie. Dar ceea ce stiu este ca, in general, granita dintre normalitate si anormalitate in ceea ce priveste creierul nostru este una foarte „debatable” intre specialisti. Eu nu la aceasta granita (fizica sau nu) vreau sa ma refer. Doresc sa ma refer la cu totul altceva: la societatea in ansamblul ei, care generalizeaza anumite norme sociale si le impune oricarui individ. Chestiunea smechera e ca, desi sint norme sociale, societatea le da o masca ticaloasa – o definitie psihologica. Cu alte cuvinte, daca nu te comporti „ca oamenii” nu inseamna ca te delimitezi (dissent) de o anumita practica sociala generala din comunitatea ta. Inseamna , pur si simplu, ca nu esti „normal”. Cel mai trist este ca si unii psihologi neaveniti, cum este doamna in cauza, sustin aceasta substitutie idioata.

Daca iubesti un animal „exagerat” nu inseamna doar ca te comporti diferit fata de standardul general social – inseamna ca nu esti normal (a se intelege in sensul psihologic, de „normal la cap”). Cum nu esti normal daca esti homosexual, daca ai 30 de ani si nu esti insurat, n-ai casa si nici copii (habar nu aveti cit de exasperat sint de remarcile astea de fiecare data cind vin in Romania), etc. Iar acesti oameni anormali, din punctul de vedere al societatii si al psihologilor, au nevoie de tratament. Hop pastila si ai intrat in rindul nostru, al „normalilor”. Vax albina crema puca.

Mi se pare ca in aceeasi greseala cad deopotriva Manu si Alex. Ei isi exprima temerile ca psihologia ar putea fi afectata de corectitudinea politica. Isi exprima aceste temeri in contextul unei discutii despre dreptul homosexualilor la casatorie (aici). Ceea ce deduc eu de aici (daca gresesc, ii rog sa imi spuna) este ca, vezi draga-doamne, psihologia ar fi obligata de ideologia corectitudinii politice sa accepte drept normalitate psihologica o anormalitate evidenta (homosexualitatea).

Eu cred ca aceasta idee e falsa. Departe de a fi afectata de corectitudinea politica, eu cred ca abia acum psihologia se descatuseaza de timpeniile si prejudecatile transmise de traditie sau impuse de societate ori religie. Abia acum psihologia incepe sa accepte (sau ar trebui sa inceapa sa accepte) ca devierea de la un standard social general inseamna doar a fi diferit, nu a fi bolnav psihic. Sper ca psihologia sa mearga in continuare pe acest drum – desi daca vom avea iarasi de a face cu doamne „psiholoage” la fel de destepte, nu e totul chiar asa de roz…

Si sa nu uit, doamna psiholog. Si eu am o groaza de convingeri negative atit despre oameni in general, cit si despre multi australopiteci din jurul meu. Mai mult, cred ca deseori viata ciinelui meu sau a ciinelui vecinului e mai importanta decit vietile multor ticalosi pe care ii cunosc. Sariti cu o pastila, ceva? Sau mai bine va recomand eu o bere?

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 11, 2008 at 10:11 am