Interactiuni

Posts Tagged ‘ideologie

Politice, de Coşbuc. George Coşbuc

with 4 comments

Poezia ‘Noi vrem pamint’, de George Cosbuc, este o creatie subversiva: in fapt, ea ascunde ‘in nuce’ principiul director al fiecarui curent ideologic din filosofia politica actuala:

Comunistii, impotriva capitalistilor:

‘Flamand si gol, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Si m-ai scuipat si m-ai batut
Si cane eu ti-am fost!’

Feministele, impotriva barbatilor:

‘Ciocoi pribeag, adus de vant,
De ai cu iadul legamant
Sa-ti fim toti cani, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
Si ham de cai, si jug de boi;
Dar vrem pamant!’

Libertarienii, impotriva statului social:

‘O coaja de malai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci,
Baietii tu-n razboi ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Injuri ca-avem noi drag si sfant;
Nici mila n-ai, nici crezamant!
Flamanzi copiii-n drum ne mor
Si ne sfarsim de mila lor
Dar toate le-am trai usor
De-ar fi pamant!’

Crestinii impotriva ateilor:

‘De-avem un cimitir in sat,
Ni-l faceti lan, noi boi in jug,
Si-n urma lacomului plug
Ies oase, si-i pacat!
Sunt oase dintr-al nostru os;’

Teoreticienii contractului social:

‘Dar ce va pasa! Voi ne-ati scos
Din case goi, in ger si-n vant,
Ne-ati scos si mortii din mormant;
O, pentru morti si-al lor prinos
Noi vrem pamant!’

Muncitorii temporari (‘temporary workers’) impotriva cosmopolitanilor:

‘Si-am vrea si noi, si noi sa stim
Ca ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Ca nu-si vor bate-ai vostri joc
De noi, daca murim.
Orfani si cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea sa planga pe-un mormant,
Ei n-or sti-n care sunt zacem,
Caci nici pentr-un mormant n-avem
Pamant – si noi crestini suntem!
Si vrem pamant!’

Musulmanii impotriva elvetienilor, care le-au interzis dreptul de a construi minarete:

‘N-avem nici vreme de-nchinat,
Caci vremea ni-e in mani la voi;
Avem un suflet inca-n noi
Si parca l-ati uitat!’

Teoreticienii drepturilor animalelor, luind apararea cailor de povara:

‘Ati pus cu totii juramant
Sa n-avem drepturi si cuvant;
Batai si chinuri, cand tipam,
Obezi si lant, cand ne miscam,
Si plumb, cand istoviti strigam
Ca vrem pamant!’

Nationalistii impotriva imigrantilor:

‘Voi ce-aveti ingropat aici?
Voi grau? Dar noi stramosi si tati,
Noi mame, si surori si frati!
In laturi, venetici!
Pamantul nostru-i scump si sfant,
Ca el ni-e leagan si mormant;
Cu sange cald l-am aparat,
Si cate ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am varsat
Noi vrem pamant!’

Conationalii impotriva lui Sarkozy:

‘N-avem puteri si chip de-acum
Sa mai traim cersind mereu,
Ca prea ne schingiuiesc cum vreu
Stapani luati din drum!’

Imigrantii impotriva nationalistilor:

‘Sa nu dea Dumnezeu cel sfant
Sa vrem noi sange, nu pamant!
Cand nu vom mai putea rabda,
Cand foamea ne va rascula,
Hristosi sa fiti, nu veti scapa
Nici in mormant’

Reclame

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 22, 2011 at 11:47 pm

Ecologia – fascismul secolului XXI?

with 14 comments

Postul de fata imi va aduce, cu siguranta, multe injuraturi – sau macar o privire chiorisa, acolo. Totusi, vreau sa supun dezbaterii o problema care intr-adevar ne afecteaza pe toti. Subiectul nu il constituie atit incalzirea globala sau ideologia ecologista ca atare, ci politicile hotarite in numele acestora, in fapt practici menite sa menajeze statul sau marile corporatii ca producatori de poluare (de orice tip) si sa defavorizeze cetateanul.

Luati, de pilda, inlocuirea becurilor clasice cu asa-zisele becuri ecologice. Ultimele nu doar costa mai mult – dar, in primul rind, sint foarte chioare. Nu stiu daca un om fara probleme de vedere (sau unul al carui job nu prea are legatura cu rasfoitul cartilor, sau a hirtzoagelor) poate aprecia la justa valoare o asemenea politica „europeana”:  lumina slaba nu iti distruge vederea pe termen lung – ci incepind cu prima zi de folosire a becurilor-lumanare. Cum spuneam, decizia loveste in primul rind cetateanul obisnuit al Uniunii Europene: institutiile statului si cele comunitare, cu obisnuitele candelabre cu zeci de becuri, apoi iluminatul stradal s.a.m.d vor consuma mult mai multa energie in continuare, mai mult decit ar putea sa consume cetatenii obisnuiti.

La lipsa luminii adecvate adaugati si introducerea asa-zisei „hirtii ecologice”. Nu stiu daca ati observat, dar unele institutii au introdus deja aceasta aberatie pe care nu o pot cataloga decit fascista. Hirtia respectiva este intunecata, as spune „neagra” daca nu ar fi politic interzis cuvintul! Orice lectura prelungita pe un asemenea tip de hirtie iti va declansa un siroi de lacrimi mai ceva decit curatatul cepei. Motivatia ar fi ca salvam astfel copacii – halal salvare, daca in acelasi timp scoatem de pe piata pungile de plastic si le introducem in schimb pe cele de hirtie – ecologice, desigur! Aceasta absurditate este promovata, la rindul ei, impotriva cetateanului, pentru a avantaja statul: bietul subsemnat si altii ca el nu vor putea consuma niciodata atita hirtie pe cit consuma la ora actuala institutiile publice! In loc sa se faca economie prin transferarea intregii hirtzogarii birocratice in mediul on-line, ecologistii ne impun noua uzul daunator al „hirtiei ecologice”.

DSCN137411

Daca punem impreuna introducerea hirtiei proaste cu iluminatul slab, observam cum ecologismul devine un fascism indreptat impotriva oricarui miop sau astigmatic din lumea asta: intr-o lume in care handicapurile sint numite politic corect „dizabilitati”, iar persoanele cu deficiente sint tratate  respectuos cel putin la nivel oficial, purtatorii de ochelari devin noii handicapati / evrei / afro-americani ai ideologiilor totalitare post-moderne!

Ar mai fi, desigur, paranoia postmoderna a asa-ziselor „produse ecologice”, noua moda – sau noua fitza? – a oamenilor cu buzunarul larg. Acum e cool sa-ti cumperi paste ecologice (orice o mai fi insemnind si asta), piine ecologica, carne ecologica, ba chiar – am vazut in Budapesta! – tzuica si vin ecologice. Si in Italia, eticheta „ecologic” face victime: momentan traiesc la o ferma (ecologica, cum altfel?!) aflata pe un virf de deal in regiunea Toscana, unde sint nevoit sa infrunt cu stoicism tzintarii, mustele si gindacii intrucit proprietarii refuza sa foloseasca orice produse chimice care ar afecta eticheta de mai sus: vinul nostru, uleiul nostru de masline si mierea noastra de albine, toate sint ecologice! Nu folosim pe teritoriul fermei noastre nici un produs chimic! Daca ati vedea cit de „ecologica” a ajuns pielea mea in doar o luna, m-ati intelege.

Nu in ultimul rind, sint ferm convins ca incalzirea globala nu are nici o legatura cu faptul ca eu conduc o masina detinatoare de catalizator Euro 4 pe strazile europene. Nu de putine ori mi-a fost ciuda sa ma tirii in spatele unui autocamion sau tractor apartinind cine stie carei regii de stat care pur si simplu abia isi mai tirau osiile de vechi ce erau! Si sa nu credeti ca o asemenea situatie se intimpla doar in Romania! In Italia, de pilda, probabil numarul masinilor stra-bunici il depaseste pe cel al Daciilor 1300 din Romania! Cine crede ca Romania a devenit cimitirul de masini al Europei, nu a fost in Italia! In fine, ce vreau sa spun este ca introducerea unei taxe de poluare pentru proprietarii de masini este o alta decizie indreptata strict impotriva cetateanului simplu: marii poluatori (din diversele ramuri industriale publice sau de stat) vor polua intotdeauna mult mai mult – imens mai mult! – decit putem polua eu si tu, conducindu-ne masinile pe strazi!

In final, nu vreau sa spun ca ecologismul ar fi ceva profund rau. Nu vreau nici sa insinuez ca nu am avea o responsabilitate morala fata de generatiile viitoare, in ceea ce priveste calitatea vietii pe care le-o pregatim. Ce intentionez sa subliniez este ca, in epoca in care dezinteresul cetateanului fata de politica este cuvintul de ordine (vezi asa-zisa „democratie de televizor” din Italia), politicile „ecologice” promovate de ideologia totalitara postmoderna bazata pe faptul (adevarat sau nu, conteaza mai putin! – al) incalzirii globale se vor indrepta intotdeauna si in primul rind impotriva cetateanului obisnuit, in acelasi timp in care marii poluatori (inclusiv statul) vor scapa basma curata, neatinsi fiind de asemenea legi. In conditiile in care politicile publice „ecologice” ating sanatatea cetateanului – deci siguranta lui – ele nu pot fi catalogate decit „fasciste”. Fara sa ne dam seama, ni se pregateste un holocaust din care nu va mai exista scapare.

[Bonus: despre incalzirea globala ca ideologie: foarte bine documentatul articol al lui Gary North, cu multe link-uri si trimiteri; o noua religie a elitelor urbane ?; oamenii de stiinta care neaga incalzirea globala ca efect direct al activitatii umane sint tratati precum cei ce neaga Holocaustul]

Written by Andrei Stavilă

octombrie 6, 2009 at 9:00 am

Nu esti normal, domnule! Sau despre sanatatea psihica si normele sociale

with 38 comments

Atit Manu, cit si Alex s-au aratat ingrijorati de faptul ca ideologia numita „corectitudine politica” si-ar lasa amprenta asupra psihologiei (aici). Asta m-a facut sa imi aduc aminte ca voiam demult sa scriu un post despre ideea de „normalitate”.

De la ce am pornit. Prin primavara, am avut o dezbatere aprinsa (Alex si Manu au participat si ei) despre problema ciinilor maidanezi. O doamna psiholog (nu ii dau numele, nu vreau sa-i fac reclama) a scris un comentariu aici si a spus asa: „Interesant de analizat: cine “iubeste” animalele – exagerat si cu prea mare patima (…) – spune de obicei – “animalul nu tradeaza” (continuarea propozitiei : insa cineva – un om – m-a tradat pe mine, nu m-a iubit, m-a parasit…etc)…….Acea pers are ea o problema cu unii oameni (are convingeri negative despre oameni)…si ca atare nu nutreste sentimente prea bune fata de om in genere…Problema nu e la oamenii din jur, ci la ea insasi…”

Ceea ce rezulta din acest comment: exista oameni normali si oameni anormali. A iubi „exagerat” un animal, sau a avea pareri negative despre oameni in general inseamna, evident, a nu fi normal – sau macar a avea o atitudine anormala. Dar cine imi spune mie cind iubirea mea fata de un animal devine „exagerata” si deci „anormala”? Societatea? Psihologul? Blah!

Nu ma bag unde nu imi fierbe oala. Nu ma pricep la psihologie. Dar ceea ce stiu este ca, in general, granita dintre normalitate si anormalitate in ceea ce priveste creierul nostru este una foarte „debatable” intre specialisti. Eu nu la aceasta granita (fizica sau nu) vreau sa ma refer. Doresc sa ma refer la cu totul altceva: la societatea in ansamblul ei, care generalizeaza anumite norme sociale si le impune oricarui individ. Chestiunea smechera e ca, desi sint norme sociale, societatea le da o masca ticaloasa – o definitie psihologica. Cu alte cuvinte, daca nu te comporti „ca oamenii” nu inseamna ca te delimitezi (dissent) de o anumita practica sociala generala din comunitatea ta. Inseamna , pur si simplu, ca nu esti „normal”. Cel mai trist este ca si unii psihologi neaveniti, cum este doamna in cauza, sustin aceasta substitutie idioata.

Daca iubesti un animal „exagerat” nu inseamna doar ca te comporti diferit fata de standardul general social – inseamna ca nu esti normal (a se intelege in sensul psihologic, de „normal la cap”). Cum nu esti normal daca esti homosexual, daca ai 30 de ani si nu esti insurat, n-ai casa si nici copii (habar nu aveti cit de exasperat sint de remarcile astea de fiecare data cind vin in Romania), etc. Iar acesti oameni anormali, din punctul de vedere al societatii si al psihologilor, au nevoie de tratament. Hop pastila si ai intrat in rindul nostru, al „normalilor”. Vax albina crema puca.

Mi se pare ca in aceeasi greseala cad deopotriva Manu si Alex. Ei isi exprima temerile ca psihologia ar putea fi afectata de corectitudinea politica. Isi exprima aceste temeri in contextul unei discutii despre dreptul homosexualilor la casatorie (aici). Ceea ce deduc eu de aici (daca gresesc, ii rog sa imi spuna) este ca, vezi draga-doamne, psihologia ar fi obligata de ideologia corectitudinii politice sa accepte drept normalitate psihologica o anormalitate evidenta (homosexualitatea).

Eu cred ca aceasta idee e falsa. Departe de a fi afectata de corectitudinea politica, eu cred ca abia acum psihologia se descatuseaza de timpeniile si prejudecatile transmise de traditie sau impuse de societate ori religie. Abia acum psihologia incepe sa accepte (sau ar trebui sa inceapa sa accepte) ca devierea de la un standard social general inseamna doar a fi diferit, nu a fi bolnav psihic. Sper ca psihologia sa mearga in continuare pe acest drum – desi daca vom avea iarasi de a face cu doamne „psiholoage” la fel de destepte, nu e totul chiar asa de roz…

Si sa nu uit, doamna psiholog. Si eu am o groaza de convingeri negative atit despre oameni in general, cit si despre multi australopiteci din jurul meu. Mai mult, cred ca deseori viata ciinelui meu sau a ciinelui vecinului e mai importanta decit vietile multor ticalosi pe care ii cunosc. Sariti cu o pastila, ceva? Sau mai bine va recomand eu o bere?

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 11, 2008 at 10:11 am