Interactiuni

Posts Tagged ‘istoria religiilor

Filosoful plagiator, premiat de Academia Romana!

with 42 comments

Incep povestirea intr-un context mai larg. Nici nu se stinsese bine ecoul plagiatului ministrului Beuran, ca in primavara anului 2004 trei mari scandaluri de plagiat au zguduit facultatea de filosofie a universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi. Primul l-a vizat pe M.N., profesor de estetica si de istoria religiilor. Fosti studenti au descoperit ca omul plagiase in cartea sa, intitulata chiar „Istoria religiilor”, citate intregi dintr-o carte aparuta in anii ’60, cu titlul… „Calauza ateistului”! Al treilea scandal l-a vizat pe G.N., un profesor din sectia de sociologie a facultatii de filosofie. Se pare ca respectivul nu era doar plagiator, ci in plus mai si facea ochi dulci studentelor, care nu au mai suportat si au facut scandal.

Ei, si acum sa vorbim de al doilea caz. Este vorba de N.R. (numele complet il veti afla in documentul in format pdf de la sfirsitul acestui paragraf). Omul tocmai fusese ales pentru a doua oara consecutiv şeful catedrei de „Istoria filosofiei şi hermeneutică” (în secţia „Filosofie” a Facultăţii de Filosofie fiind doar două catedre, ca rezultat al fuzionării tuturor catedrelor existente până acum câţiva ani în două grupe mari. Cealaltă catedră: „Logică şi epistemologie”). Ei bine, eu am fost cel care a descoperit ca intr-una din cartile domniei sale respectivul profesor l-a plagiat masiv pe canadianul Jean Grondin! Cum lucram atunci la cotidianul local „Lumea ieseanului” („vinovat” si pentru dezvaluirea celorlalte doua cazuri de plagiat), evident ca am convins echipa editoriala sa scriem despre acest subiect. In documentul de mai jos, pe care il puteti downloada in format pdf, aveti puse in paralel citate intregi din cartile respective. Va puteti face singuri o parere: plagiat

Ce a urmat a fost lesne de inteles. Scandal monstru, mai ales ca plagiatorul se afla in comisia de ancheta preocupata cu scandalul de plagiat al lui M.N., profesorul de istoria religiilor de care am vorbit mai sus. Cum toti profesorii ma cunosteau, imediat au inceput presupunerile: cine se afla in spatele meu? Decanul de atunci, S.A., declara ziarului nostru (citez din memorie): „E greu sa fii zilele astea la aceasta facultate. Colegii mei se suspecteaza unii pe altii, mergi pe culoare si nu stii cine te saluta sincer si cine nu”.

Primul lucru trist in legatura cu acest caz a fost ca, pentru intreaga facultate, era mai important sa afle cine m-a indemnat sa fac aceasta dezvaluire, decit plagiatul in sine. Nu puteau concepe, pur si simplu, ca un student care a muncit pentru fiecare lucrare – buna sau rea – s-a enervat vazind ca unii devin universitari prin puterea plagiatului. Asta a fost singurul meu motiv, iar daca ei nu au crezut putin imi pasa. Oricum, s-a facut o alta comisie care – ati ghicit – a declarat ca acuzatia de plagiat e falsa, ca N.R. a scris o carte originala, si deci poate dormi linistit!

Scandalul privind plagiatul a ajuns si la Bucuresti. El a fost amintit in treacat intr-un articol excelent din Idei in dialog (2006), scris de Catalin Avramescu si axat pe tema „profesionalismului” aceluiasi N.R.

Al doilea lucru trist a fost ca multi prieteni, fosti profesori ai mei (preparatori si asistenti) in facultate (la momentul scandalului, terminasem masterul) m-au felicitat in particular pentru gestul facut. Cind a fost insa vorba sa denunte si ei public plagiatul, au tacut milc. Am inteles motivul tacerii si am trecut peste asta – dar m-a durut mult.

Si al treilea lucru trist: nu m-a interesat atit de mult la vremea aceea faptul ca toate aluziile (e drept, niciodata promisiuni ferme) privind o eventuala intrare a mea in sistemul universitar au incetat subit. Insa mi-a fost ciuda sa aud ca, in timp ce ditamai profesorul plagiator a scapat basma curata, in acel ani citiva studenti prinsi copiind la examen au fost eliminati din universitate! Si iarasi, mi-a fost ciuda cind, mergind pe culoarele Facultatii de Filosofie din Iasi, profesorul N.R. era salutat cu plecaciuni de colegii sai, pe cind eu eram privit cu incruntare si neincredere. El era obiectul rusinii, insa in mod ciudat rusinea o simteam tot eu!

Iar acum imi este ciuda sa aflu ca o carte a aceluiasi plagiator a fost premiata de Academia Romana cu doua luni in urma, in decembrie 2008! Ce se mai poate spune? Va ascult parerile voastre…

Creationism versus Evolutionism (I)

with 24 comments

UPDATE.  A trecut o luna de la postarea acestui articol, si se pare ca discutia a fost reluata. George o continua si el pe blogul lui, aici. Personal am considerat aceasta discutie foarte relevanta, pentru ca, in primul rind, mi-am clarificat si eu unele lucruri si petru ca, in al doilea rind, am demostrat ca putem dezbate civilizat o problema fata de care avem pozitii diferite. Dar prelungirea la nesfirsit a unei discutii a carei solutie este atit de simpla devine plictisitoare…

Pentru ca George, aici si aici, discuta de zor acest subiect, ceva imi da ghes sa imi spun si eu parerea 🙂 Ok, deci iata ce se intimpla acum in Romania. Pe de o parte, Guvernul a scos obligativitatea predarii teoriei evolutioniste in scoli. Pe de alta parte, orele de religie sint obligatorii. Pe de (inca) alta parte, anumite organizatii politice si non-guvernamentale (printre care si Consiliul Europei) cer reintroducerea acestei teorii in manuale. Discutia se pare ca a inceput in SUA prin anii 1999-2000, dupa care a fost exportata in Europa si, mai apoi, in Romania. Sincer, mie mi se pare stupida intreaga discutie. Cred ca, rational vorbind, situatia e simpla si sta in felul urmator:

1) Avem doua teorii despre aparitia vietii pe pamint si a omului. Aceste doua teorii au, fiecare, proprii sustinatori, si se bazeaza, fiecare, pe zone diferite ale experientei umane.

2) Ambele teorii pot si trebuie prezentate elevilor

3) Am spus ca cele doua teorii se bazeaza pe zone diferite ale experientei umane. Ceea ce inseamna ca cele doua teorii trebuie prezentate si in materii diferite: evolutionismul in orele de biologie, creationismul in orele de religie.

4) Aceste din urma „ore de religie” pot fi impartite in doua tipuri: „istoria religiilor” (curs obligatoriu, pentru a echilibra obligativitatea biologiei si a prezenta elevilor principiile generale ale religiilor) si cursuri axate special pe o religie sau alta, in functie de confesiunile existente intr-o scoala (cursuri optionale)

5) Concluzie: in acest fel, un guvern neutru fata de cele doua teorii poate oferi elevilor nu numai acces liber la informatie, dar poate asigura si diversitatea informatiilor. Desigur, e de discutat daca un guvern trebuie sa fie neutru fata de aceste doua teorii. Asta e o alta discutie, iar eu unul cred in aceasta neutralitate. Uitati-va la motto-ul blogului meu si hai sa ne linistim, fratilor, bind (inca) un paharel de vin…

6) PS: scoaterea capitolului „Dumnezeu” din manualul de filosofie (un capitol bine realizat, cu prezentarea unor opinii pro si contra, si cu prezentarea variatiunilor din cadrul acestor doua tendinte) mi se pare un respectabil examplu de idiotenie care poate fi – si este – periculoasa