Interactiuni

Posts Tagged ‘Marian Coman

Recomand cu drag si multa placere!

with 2 comments

Written by Andrei Stavilă

Octombrie 21, 2011 at 7:57 am

Despre libertate, pur si simplu

with 12 comments

Am raspuns cu mult entuziasm propunerii lui Marian de a scrie un articol in cotidianul „Obiectiv – Vocea Brailei„, pe tema modului in care sistemul educational din Romania intelege sa faca educatie civica generatiilor tinere. De fapt, lasind la o parte materia fada din manual, intreaga invatatura se rezuma la principiiile „capul plecat sabia nu-l taie”, si „taci din gura, daca vrei sa-ti fie bine”. Nici vorba despre a educa elevii in spiritul libertatii si al democratiei. Cit despre exercitiul gindirii libere, in Romania ramine un ideal – cam tot asa cum un ideal era, pe vremea comunismului, un videorecorder.

Situatia, pe scurt, sta cam asa. Conducerea Colegiului National „Gh. M. Murgoci” din Braila a luat intempestiv, imediat dupa deschiderea anului scolar, decizia de a incuia elevii pe timpul orelor in curtea scolii. Desi exista un consiliu al elevilor, acesta nu a fost consultat. Evident ca decizia a nemultumit marea majoritate a celor vizati. Ionut Dumitru, elev al acestui liceu, publica in „Obiectiv – Vocea Brailei” (in cadrul excelentei initiative „Obiectiv Junior” – o pagina unde elevii sint invitati deopotriva sa isi descopere talentul de ziarist si sa se implice civic) articolul Dati drumul la porti! (daca accesati link-ul, veti vedea intii comentariile; faceti scroll pina la finalul paginii, unde gasiti articolul). Madalina Glavan, o alta eleva, scrie Despre dreptul la opinie si egalitate (de asemenea, scroll pina la finele paginii).

Ce a urmat e lesne de ghicit. Amenintari din partea profesorilor (scaderea notei la purtare, evident), sedinte cu parintii, scandal. Cum de au avut curaj niste mucosi sa scrie despre noi?! Intr-o singura expresie: politica pumnului in gura, ca la romani. Spre cinstea lor, elevii au avut curaj si nu au cedat. Ionut Dumitru chiar a raspuns cu un alt articol, Adevarul care doare (de asemenea, scroll pina la finele paginii).

Pe blogul lui Marian, dezbaterile pot fi urmarite aici, aici si aici.

Am raspuns cu entuziasm propunerii pentru ca si eu, la rindul meu, am patit-o de multe ori in timpul liceului doar pentru ca aveam curajul sa spun ce gindesc. Si sa scriu ce gindesc. Am raspuns cu entuziasm intrucit stiu cit de mult conteaza, atunci cind esti amenintat din toate partile, sa afli ca cineva iti este alaturi. Articolul meu poate fi citit aici (de asemnea, scroll pina la final). Pagina, in format PDF, arata asa: braila_pag05m

In alta ordine de idei, daca tot vorbim de parfumul libertatii, Razvan Exarhu scrie un articol superb aici.

In final, o dedicatie pentru elevii de la „Murgoci”:

http://www.youtube.com/watch?v=7Y__9MeB2vY

Freedom of Expression in Romania: Not Bad, Indeed!

leave a comment »

My friend Marian Coman is editor-in-chief of the „Obiectiv” newspaper in Braila, Romania. He was accused of defamation and libel by a businessman (which is in the same time a member of the liberal party!). The public prosecutor decided that she will not press charges. She wrote: „the journalist enjoys the freedom of expression, which includes not only the information and ideas that public opinion welcomes or treats with indifference, or considers as being inoffensive, but also those that offense, shock or disturb. These are the requirements of pluralism, tolerance and of an open mind, without which there can be no democratic society”.

Sometimes I become optimist and I start to think that we are on the right way.

Written by Andrei Stavilă

Februarie 23, 2008 at 10:44 am

La multi ani, Alin!

with 4 comments

0792perioadaliceuluifaradataalin-si-andrei-cantand.jpg dsc02350.jpg

Am invatat impreuna cum sa mizgalim linii pe hirtie: intii drepte, apoi culcate, si pe urma oblice. Au urmat bastonasele, prima litera a alfabetului, primirea cravatei rosii de pionier la Cetatea Neamtului, intrarea in clasa a cincea la „Negruzzi”. Pe urma cartile citite si discutate (parca „Sera” de Brian Aldiss a fost printre primele, nu?). Liceul, cu primii doi ani in care am fost „cumintii” clasei, pentru ca mai apoi sa ne dezvirgineze „Garofita” si „Zoiosu'”… Si muntii pe care i-am urcat impreuna (in Apuseni mi-a placut cel mai mult!). Si olimpiada la romana dintr-a unspea cind l-am chemat la o sedinta de spiritism pe Eminescu, de ne-au scazut astia nota la purtare mai rau decit batausilor liceului, si apoi – cum as putea sa-l uit? – „Saprosan”-ul, prima revista din Romania editata in intregime de liceeni, si necontrolata de directiunea liceului (la care Marian a avut o contributie extraordinara)… Am intrat apoi la facultate, ne-am exersat amindoi nervii cu jeanpierre, le-am explicat noaptea politistilor la Constanta ca plaja nu este totusi granita si noi nu am fugit in Turcia, ne-am baut bursele pe o luna intr-o noapte intreaga in care am colindat, programatic, toate barurile din Copou. Am pierdut oameni dragi: pe profa de filosofie Rodica Vosniuc, la mormintul careia ne intilneam o vreme in fiecare luna sa bem o sticla de vin. Pe dirigul nostru, proful de romana Gheorghe Antoce, care intotdeauna ne scapa din bucluc si care s-a stins rapid in urma unui cancer pe creier. A murit bunicul lui. A murit si bunicul meu. A murit Catalin Bicu.

042sfirsitulclaselorprimare-22061989.jpg 094m-tiifagarasvfmoldoveanu11082000.jpg 0838ziuameaacasa25111997.jpg

De patru ani a plecat din Iasi. La citeva luni l-a urmat si Raluca, si un timp m-am simtit despartit de mine insumi. Apoi mi-am impus sa accept situatia, faptul ca asta e lumea in care traim, o lume care ne arunca pe toti in cele patru zari. Il vad rar de atunci, cam de doua ori pe ani. Ceva din mine s-a dus la Bucuresti cu el – si totusi, intr-un mod ciudat, ma simt implinit. Iti multumesc, Alin, pentru ca ca am crescut impreuna, pentru ca mi-ai fost prieten o viata intreaga, pentru ca pentru mine definitia prieteniei se leaga de numele tau. Si chiar daca te vad asa de rar, chiar daca vorbim rar pentru ca tu nu prea ai chef de telefoane si mailuri lungi, chiar daca nu vei citi acest post pentru ca din principiu nu citesti bloguri, eu tot vreau sa iti urez, din toata inima, „La multi ani!” si la inca de 30 de ori 30!

Written by Andrei Stavilă

Februarie 21, 2008 at 8:41 pm